ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5055/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul A., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, să se dispună anularea/desființarea Referatului nr. x/14.03.2022 al Biroului Imigrări Satu Mare în baza art. 33 alin. (6) teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002; anularea/desființarea Deciziei de returnare sub escortă de pe teritoriul României nr. x/DM/BIJSM/LAI/14.03.2022 în temeiul art. 85 acin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002; anularea/desființarea Ordonanței din 14.03,2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 774/II-5/2022, în temeiul art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 94/2002.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 145 din data de 22 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 145 din data de 22 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intâmpinarea formulată în cauză Intimatul - pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive, este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului". În cauza de față, prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins contestația formulată de cetățeanul străin, A., împotriva Deciziei de returnare sub escortă de pe teritoriul României nr. x/DM/BIJSM/LAI/14.03.2022. Această hotărâre este definitivă. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, "Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) poatefi contestată în termen de 3 zile de Ia data comunicării la instanța prevăzută la alin. (1) dacă străinul nu este luat în custodie publică ori la curtea de apel în a cărei rază de competentă teritoriali se află centrul de cazare dacă străinul este luat în custodie publică. Instanța soluționează contestația în termen de 5 zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este definitivă." De asemenea, potrivit art. 101, alin. (10) din același act normativ, "Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condițiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de Ia data primirii. Hotărârea instanței este definitivi. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă." Așa fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei sentințe care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în condițiile legale anterior menționate. Prin urmare, reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată împotriva hotărârii atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilități recursului invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul ca inadmisibil.