ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3982/2022

Ședința publică din data de 15 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2022, la data de 17.03.2022, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări, anularea/desființarea Referatului nr. x/14.03.2022 al Biroului Imigrări Satu Mare în baza art. 33 alin. (6) teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002; anularea/desființarea Deciziei de returnare sub escorta de pe teritoriul României nr. x/DM/BIJ.SM/LAI/14-03.2022 în temeiul art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002; anularea/desființarea Ordonanței din 14.03.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 780/II-5/2022, în temeiul art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 94/2002.

Prin sentința civilă nr. 146 din 22 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive; s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 146 din 22 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs.

În susținerea motivului de nelegalitate invocat, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut încalcarea dreptului sau de participa in mod nemijlocit la judecata in cauza.

Astfel, acesta nu a fost informat si nici nu a fost citat in cauza la locul in care era in custodie publica, desi instanta trebuia sa îi comunice într-o limba pe care o intelege faptul ca este parte in procedura contencioasa, independent de faptul ca era sau nu asistat de un aparator ales, raportat la dispozitiile art. 153 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 155 alin. (1) punct 6 C. proc. civ.. Prezenta aparatorului fara asigurarea prezentei reclamantului l-a privat de dreptul de a-și exprima pozitia in fata instantei, prin intermediul unui interpret autorizat, in limba materna, singura limbă pe care o intelege si o vorbeste fluent, in care se poate exprima liber, si in care poate realiza care sunt efectele juridice concrete ale discutiilor purtate.

Totodată, instanta nu a luat masuri pentru a-i asigura prezenta la judecarea cauzei, pentru a da lamuriri cu privire la cauză cu toate ca dispozitiile legale in materia persoanelor straine aflate in custodie publica prevad deplasarea acestora la instanta, sub escorta in conditiile art. 106 alin. (2) din Legea 194/2002 privind regimul strainilor in Romania. S-a depus la dosarul cauzei, in dimineata zilei respective intampinarea si documente de catre parata a inteles sa se foloseasca, fara ca reclamantul sa-și poată exprima opinia asupra lor - mai ales in privinta conditiilor in care au fost semnate respectivele documente si a constrangerilor la care a fost supus ca se le semneze. Documentele au fost comunicate in sedinta publica, in limba romana cu semnatura reclamantului fără ca acesta sa cunoască limba romana si fara ca sa declare ceea ce este inserat in procesul-verbal de constatare a flagrantului.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 13 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 270 alin. (2), art. 7 și 8 C. proc. civ.

A mai arătat că instanta in mod gresit a refuzat admiterea probei cu audierea martorilor propusi. În conditiile in care probele au fost respinse, acesta a fost pus practic în imposibilitatea de a demonstra in mod direct si lipsit de echivoc faptul ca in cuprinsul procesului-verbal au fost inserate declaratii ale reclamantului pe care nu le-a facut si aspecte cu totul si cu totul contrare situatiei de fapt, respectiv ca reclamantul ar fi recunoscut si regretat faptele comise si ca a efectuat plati inainte de a ajunge in Romania pentru a ajunge in Germania.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arăta că, în opinia sa, instanta a motivat cu motive straine de probele dosarului si totodata contradictorii solutia adoptata.

Din aceasta perspectiva starea de fapt retinute in cauza de instanta de fond este in contradictie cu materialul probator depus la dosarul cauzei si formata fara nici o baza. Sub imperiul fortei si al constrangerii fizice a semnat procesul-verbal de constatare a flagrantului intocmit de catre Serviciul Teritorial al Politiei de Frontiera Satu Mare - Sectorul Politiei de Frontiera Breveni. De altfel se poate observa ca nici la momentul la care a semnat acel proces-verbal, recurentul nu a beneficiat de un traducator autorizat de limba engleza sau de limba materna.

Astfel ca instanta nu a analizat în nici un fel conditiile in care au fost intocmite actele contestate și nu se motivează de ce judecătorul nu a dispus anularea vizei printr-o decizie astfel cum prevede art. 33 alin. (4) O.U.G. nr. 194/2002.

Prin urmare, instanta de judecata nu a motivat solutia sa sub toate aspectele, cum de altfel nici nu a procedat la cercetarea cauzei sub toate aspectele sale.

Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanta a incalcat normele de drept material incidente in cauza cuprinse in art. 33 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002.

Astfel, prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat anularea referatului de anulare a vizei, insa desi nu se pronunta pe acest aspect, judecatorul cauzei nu motiveaza respingerea acestei cereri cum de altfel nu face nici o trimitere la aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor imperative ale O.U.G. nr. 194/2002 la art. 33 alin. (4).

În aceste conditii in care la dosarul cauzei nu exista nici un document din care sa rezulte anularea vizei, este de remarcat faptul ca judecatorul fondului nu a procedat la aplicarea in concret a dispozitiilor legale aplicabile aratate mai sus si nici nu a procedat la sanctionarea încălcarii acestor dispozitii de catre parat.

Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția pentru Imigrări a Municipiului București a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, acesta fiind exercitat împotriva unei hotărâri definitive, prin raportare la dispozițiile art. 85 alin. (2), art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 194/2002.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a susținut că, atât timp cât legea prevede pentru capătul de cerere privind anularea vizei dreptul de a exercita calea de atac a recursului se impune respingerea excepției inadmisibilității. Acțiunea este clară în privința solicitării anulării referatului de anulare a vizei, judecătorul motivând solutia de respingere a acestei cereri prin raportare la faptul că viza a fost anulată prin decizia de returnare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimat, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru motivele în continuare expuse.

În fapt, reclamantul A. - posesor al pașaportului nr. x eliberat de autoritățile din Bangladesh, a intrat în mod legal în România la data de 24.01.2022, prin Aeroportul Internațional Henri Coandă, în baza vizei tip D/AM nr. x, pentru o durată a șederii de maxim 90 zile.

Ulterior, reclamantul, făcând parte dintr-un grup de 4 persoane din Bangladesh, a fost depistat de organele poliției de frontieră din cadrul SPF Berveni, în data de 13.03.2022, pe direcția bornei L86, localitatea Oar, județul Satu Mare, la aproximativ 500 metri spre interior față de linia de frontieră, fiind întocmit proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.

În aceste condiții, prin decizia de returnare nr. x/14.03.2022, emisa de către pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări - Biroul Pentru Imigrări Satu Mare, s-a constatat că șederea reclamantului pe teritoriul României este ilegală, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1), alin. (2) lit. d) din O.U.G. nr. 194/2002 viza a fost anulată, motiv pentru care acesta a fost obligat să părăsească teritoriul României, urmând a fi îndepărtat sub escortă de pe teritoriul țării.

Totodată, s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la "trecerea frauduloasa a frontierei de stat a României", infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 262 C. pen., nefiind dispuse măsuri restrictive.

Întrucât îndepărtarea sub escortă nu a putut fi realizată în termen de 24 de ore, prin Ordonanța nr. 780/II-5/2022 din data de 14.03.2022 a procurorului anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost dispusă măsura luării în custodie publică pentru o perioadă de 30 de zile.

În aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, cu cererea întemeiată pe dispozițiile art. 85 alin. (2), art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor, solicitând anularea Referatului nr. x/14.03.2022 al Biroului Imigrări Satu Mare, anularea Deciziei de returnare sub escorta de pe teritoriul României nr. x/DM/BIJ.SM/CAI/14-03.2022, anularea Ordonanței din 14.03.2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 780/II-5/2022, prin sentința recurată, acțiunea fiind respinsă. Această sentință este definitivă.

Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României).

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.

Totodată, art. 483 din același Cod prevede că "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(...)", prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. statuând că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

Potrivit 33 din O.U.G. nr. 194/2002, " (1) Viza poate fi anulată sau revocată în străinătate de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, iar în țară de către organele poliției de frontieră, cu ocazia controlului pentru trecerea frontierei de stat sau cu ocazia depistării persoanelor care au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat, ori de către Inspectoratul General pentru Imigrări, atunci când străinii se află pe teritoriul statului român. Punerea în executare a măsurii anulării sau revocării vizei în țară se face de către organele poliției de frontieră ori, după caz, ale Inspectoratului General pentru Imigrări.

(2) Autoritățile prevăzute la alin. (1) pot lua măsura anulării vizei în următoarele situații: (…) d) străinii au încălcat reglementările vamale ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat;(…)

(4) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare a vizei se comunică străinului, în scris, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, de către misiunea diplomatică sau de oficiul consular care a acordat viza, atunci când solicitantul se află în străinătate, de către organele poliției de frontieră, atunci când acesta se află în punctul de trecere a frontierei de stat, și de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizia de returnare, atunci când cel în cauză se află în România. De la data comunicării, anularea produce efecte retroactive, iar revocarea produce efecte numai pentru viitor.

(4^1) Decizia de anulare sau, după caz, de revocare dispusă de misiunile diplomatice ori oficiile consulare ale României ori, după caz, de organele poliției de frontieră poate fi contestată potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Decizia de anulare sau de revocare dispusă de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în condițiile art. 85. (…)".

Conform art. 83 din O.U.G. nr. 194/2002, " (1) Decizia de returnare constituie actul administrativ prin care Inspectoratul General pentru Imigrări constată șederea ilegală pe teritoriul României a străinului și stabilește obligația acestuia de returnare, precum și termenul pentru plecarea voluntară.

(2) Prin excepție de la alin. (1), în cazul străinului declarat indezirabil sau care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare, prin decizia de returnare se constată șederea ilegală pe teritoriul României și se stabilește obligația de returnare și îndepărtarea sub escortă.

(3) Prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare:

a) străinul care a trecut sau a încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României; (...)"

Potrivit acestor dispoziții, decizia de anulare a vizei se comunică străinului care se află pe teritoriul României, de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizia de returnare.

În speță, în decizia de returnare nr. x din 14.03.2022 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al Județului Satu-Mare sunt menționate motivele/temeiul de drept și măsura anulării vizei.

În acest context, și raportat la prevederile legale antereferite, Înalta Curte apreciază că decizia de anulare a vizei constituie corp comun cu decizia de returnare a străinului de pe teritoriul României, măsurile luate prin decizia de returnare, precum și actele premergătoare putând fi contestate numai împreună cu aceasta și în condițiile art. 85, respectiv art. 101 din O.U.G. nr. 194/2002, existând așadar o singură cale de atac împotriva deciziei de returnare, privită ca un tot unitar, și o singură competență de soluționare, astfel cum este prevăzută de lege.

În conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, "Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) poate fi contestată în termen de 3 zile de la data comunicării la instanța prevăzută la alin. (1) dacă străinul nu este luat în custodie publică ori la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află centrul de cazare dacă străinul este luat în custodie publică. Instanța soluționează contestația în termen de 5 zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este definitivă."

De asemenea, potrivit art. 101 alin. (10) din același act normativ, "Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condițiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanței este definitivă. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă."

Așadar, prin dispozițiile art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, modificată și completată se stabilește o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în ceea ce privește judecarea contestației formulate împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României, emisă în baza acestui act normativ, calea de atac fiind cea indicată de norma specială.

Totodată, caracterul definitiv al hotărârii pronunțată de către curtea de apel este justificat de celeritatea procedurilor stabilite de legea specială, lege care stabilește o competență specifică și căi de atac derogatorii de la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, privind recursul exercitat împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia contenciosului administrativ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei sentințe care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în condițiile legale antereferite.

Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Prin urmare, reținând că recurentul nu are deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată împotriva hotărârii curții de apel, care este definitivă, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 146 din 22 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.