ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5051/2022

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 12 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Se comunică pârâților câte un exemplar al cererii reclamantei din volumul IV intitulată "cerere de amânare a judecății în vederea respectării dreptului fundamental la un proces echitabil", în cuprinsul căreia se invocă excepția de neconstituționalitate a art. 459 din Legea nr. 92/2006 și se modifică cererea de chemare în judecată solicitându-se introducerea în cauză alături de pârâții inițiali, în calitate de pârât și a Colegiului Medicilor din România cu sediul în București.

Pune în vedere pârâților să exprime un punct de vedere scris cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 459 din Legea nr. 92/2006 invocată de reclamantă la punctul IV.2 din cuprinsul acestei cereri, și un punct de vedere scris cu privire la fondul acestei excepții de neconstituționalitate.

Încuviințează cererea de amânare a judecății pentru imposibilitatea prezentării pârâtului A. la acest termen.

Prorogă discutarea excepțiilor invocate prin ultima cererea de amânare depusă, printre care și excepția tardivității formulării întâmpinării, pentru termenul următor."

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, făcând precizarea că înțelege să exercite calea de atac doar în ipoteza în care prin această încheiere s-a respins cererea de sesiazare a Curții Constituționale.

În cadrul cererii de recurs, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) teza a II -a din Legea nr. 47/1992.

Analizând cu prioritate excepția perimării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) teza a II -a din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată următoarele:

Soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea din data de 06 octombrie 2020.

Prin rezoluția din data de 12.05.2022 s-a dispus citarea părților în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 01.11.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată și o "prezumție de desistare", dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din conținutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În speță, soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor 29 alin. (5) teza a II -a din Legea nr. 47/1992 a fost suspendată la data de 06 octombrie 2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecății, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așa fiind, cum de la momentul suspendării judecării cererii, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părți a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condițiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea formulată de petenta B. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/199.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.