ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5043/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 10.04.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta Inspecția Judiciară, solicitând anularea rezoluției din 24.03.2020, data de Inspectorul Sef al Inspecției Judiciare in dosarul nr. x - 332 si dispunerea de masuri prin care, Curtea de Apel București sau alte instituții abilitate, sa sancționeze faptele prezentate, comise de către dna. Judecător B., conform legislației in vigoare.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1036 din data de 27 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea formulată de terțul C.. Pe fond, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1036 din data de 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pententul C.. Prin cererea de recurs, depuă la data de 13 ianuarie 2021, reclamanta A. S.R.L. nu a indicat motivele de recurs ci a precizat că urmează să depună motivele recursului după primirea sentinței recurate. La data de 17 martie 2021, recurenta - reclamantă A. S.R.L. a depus o notă prin care a dezvoltat motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea căii de atac exercitate, recurentul C. a arătat că instanța de fond trebuia să observe faptul că prin cererea de intervenție a susținut motivele prezentate de reclamantă, solicitând admiterea acțiunii formulate de aceasta. Referitor la motivele personale, a arătat că atitudinea judecătorului B. de a soluționa majoritatea acțiunilor în care D. este parte în condițiile în care știa că avea numeroase motive să se abțină, îl prejudiciază în calitate de concesionar al unui teren aparținând domeniului public al orașului Novaci, revendicat în mod ilegal de acea asociație. În ceea ce privește capătul de cerere prin care a solicitat introducerea în cauză a tuturor petiționarilor care s-au adresat în acest caz Inspecției Judiciare, recurentul a arătat că în dosarul depus de pârâtă la instanță se regăsesc cu ușurință toți petenții și adresele acestora.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulatpă, intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Soluția Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.", iar conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 1036 din 27 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante A. S.R.L., conform dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia motivată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 16 ianuarie 2021, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ. Cererea de recurs a fost depusă, la data de 13 ianuarie 2021 și a fost înregistrată la dosarul cauzei la aceeași dată, fiind respectat termenul de declarare a recursului. În ceea ce privește motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate nu au fost prezentate în cuprinsul petiției de recurs, reclamanta precizând că le va depune în termenul prevăzut de lege. Motivele recursului declarat în cauză au fost depuse de recurenta-reclamantă la data de 17 martie 2021, prin nota aflată la dosarul instanței de recurs). Având în vedere că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 16 ianuarie 2021, iar recurenta-reclamantă a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac la data de 17 martie 2021, după împlinirea termenului, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. În acest sens, este de reținut și faptul că prin încheierea din data de 02 februarie 2021, Curtea de Apel București a respins cererea de recomunicare formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1036 din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Cu privire la recursul declarat împotriva sentinței civile nr1036 din data de 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal de către petentul C., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. În speță, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată asupra cererii de intervenție, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, cu referire directă la cazurile precvăzute de art. 488 C. proc. civ. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului. În concluzie, argumentele primei instanțe ar fi trebuit să fie combătute de către recurentul-petent prin calea de atac declarată. Recurentul prin cererea de recurs a precizat motivul personal pentru formularea cererii de intervenție și faptul că numele persoanelor a căror introducere în cauză a solicitat-o prin cererea de intervenței se regăseau în înscrisurile depuse de pârâtă la dosar. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de anulare a cererii de intervenție formulată de petentul C. nu au fost contestate, pe calea recursului, de acesta. În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de petentul C. îmotriva sentinței civile nr. 1036 din data de 27 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VII - a contencios administrativ și fiscal.