ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5031/2022

Ședința publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data 5.10.2020 sub nr. x/2020, reclamanta A..A., prin lichidator judiciar B. și administrator special C., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Fondului pentru Mediu - D.G.A.F și Administrația Națională pentru Protecția Mediului, a formulat, în temeiul art. 281 alin. (2) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, raportat la art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. x privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, emisă pe numele A..A. de către Administrația Fondului pentru Mediu -Direcția Generala de Administrare Fiscală, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020, iar pe cale de consecință, exonerarea A..A. de la plata sumei de 11.508.298,00 RON reprezentând penalități; anularea Deciziei AFM nr. 61, înregistrată la AFM sub nr. x/21.08.2O201, prin care s-a dispus de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală respingerea ca neîntemeiata a contestației formulate de către A..A. împotriva Deciziei de Impunere nr. x/08.05.2020 privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, emisă pe numele A.-A. de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 100 din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 100 din data de 14 iunie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A..A. prin lichidator judiciar B., solicitând:

- Admiterea recursului;

- Casarea în tot a sentinței civile nr. 100 din data de 14.06.2021 și rejudecarea litigiului în fond, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu consecința:

- Anulării Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, emisa pe numele A..A. de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală, precum și a Adresei nr. x/05.05.2020 și a Anexei aferente, în ceea ce privește A. S.A., emisă de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului și pe cale de consecința exonerarea A..A. de la plata sumei de 11.508.298,00 RON reprezentând penalități;

- Anularii Deciziei AFM nr. 61, înregistrată la AFM sub nr. x/21.08.2020, prin care s-a dispus de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generala de Administrare Fiscala respingerea ca neîntemeiata a contestației formulate de către A..A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, emisă pe numele A..A. de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală;

- Obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

În motivare arată că în data de 08.05.2020, Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generala de Administrare Fiscal a emis Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera (denumita în continuare "Decizia de impunere nr. x/08.05.2020"), stabilind în sarcina A. obligația de plata a sumei de 11.508.298,00 RON. Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 a fost recepționată de către subscrisa în data de 18.05.2020, fapt atestat de viza aplicata de Oficiul Postai care atesta confirmarea de primire.

Având în vedere nelegalitatea și netemeinicia Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 precum și faptul ca, în conformitate cu dispozițiile art. 268 și dispozițiile art. 270 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de impunere se poate face contestație care se depune în termen de 45 de zile de la comunicare la organul fiscal emitent, a formulat în data de 01.07.2020 contestație împotriva Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 aceasta fiind înregistrată la AFM sub nr. x/06.07.2020 (denumită în continuare "Contestația").

În data de 31.07.2020, recurenta a am formulat și a transmis către AFM cerere prin care a solicitat susținerea orală a Contestației. În acest sens, AFM a transmis către A. adresa nr. x/07.08.2020 prin intermediul căreia ne-a invitat, în data de 11.08.2020, la sediul AFM în vederea susținerii Contestației.

În data de 11.08.2020, prin reprezentant convențional, s-a prezentat la sediul AFM și a susținut oral contestația formulată, fiind încheiat în acest sens Procesul-verbal din data de 11.08.2020 semnat de către reprezentantul convențional al subscrisei și de către reprezentanții AFM. Precizează că, în cadrul întâlnirii din data de 11.08.2020, reprezentanții AFM au comunicat faptul că AFM nu poate anula Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 decât dacă primesc o solicitare scrisă în acest sens din partea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (denumită în continuare "ANPM"), aceasta fiind instituția care a solicitat AFM emiterea Decizia de impunere nr. x/08.05.2020.

În urma acestor susțineri, recurenta prin reprezentant, a solicitat AFM acordarea unui nou termen până la care recurenta sau AFM să efectueze demersurile necesare în vederea participării la susținerea orală a Contestației și a unui reprezentant al ANPM. Reprezentanții AFM au precizat însă că nu pot da curs acestei solicitări însă au îndrumat-o să înregistreze la sediul ANPM o adresă prin intermediul căreia să aducă la cunoștință neregulile sesizate, precizând că cel mult pot amâna soluționarea Contestației până cel târziu la data de 28.08.2020 în vederea efectuării demersurilor în fața ANPM, respectiv pentru ca în acest timp să ia cunoștință de poziția ANPM și pentru a primi de la ANPM solicitarea de anulare a Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020.

Având în vedere susținerea AFM potrivit căreia nu pot anula Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 decât dacă primesc o solicitare scrisă în acest sens din partea ANPM, a înregistrat la sediul ANPM, în aceeași zi, 11.08.2020, adresa înregistrată de către ANPM sub nr. x/11.08.2020 prin intermediul căreia a adus la cunoștința ANPM nelegalitatea și netemeinicia Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 și a solicitat acesteia emiterea și transmiterea către AFM a unei adrese/solicitări de anulare a Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 emisă pe numele A..A. și pe cale de consecință exonerarea A..A. de la plata sumei de 11.508.298,00 RON reprezentând penalități prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, motivat de faptul că Decizia de impunere a fost emisă pe numele unei persoane juridice care nu poate avea calitatea de contribuabil, neavând obligația de restituire a certificatelor aferente emisiilor de CO

2

.

Totodată, în temeiul art. 277 alin. (2) din Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală, în data de 12.08.2020, am procedat la transmiterea către AFM a unei cereri prin care a solicitat suspendarea soluționării Contestației pana la clarificarea situației cu ANPM.

Precizează ca atât în fata AFM cat și în fata ANPM am depus înscrisurile aflate la dosarul cauzei, toate aceste documente făcând dovada faptului ca, de la data înființării societății A. S.R.L.. cantitatea de energie termica produsa și furnizata de către A..A. a scăzut considerabil - puterea termica utilizabila scăzând la cea 6 mw, sub 20 mw care este pragul impus de legislație pentru achiziționarea de certificate aferente emisiilor de CO

2

. făcând totodată dovada faptului ca reprezentanții ANPM au avut cunoștința despre acesta situație încă din data de 05.01.2015.

Deși înscrisurile depuse și aflate și la dosarul cauzei atesta fără putință de tăgada nelegalitatea și netemeinicia Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020, ca răspuns la adresa A. nr. 11479/11.08.2020, în data de 13.08.2020 am primit de la ANPM adresa nr. x/12.08.2020 prin intermediul căreia ANPM ne aduce la cunoștința refuzul de a solicita AFM sa modifice Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 motivat de faptul ca "nu poate solicita AFM sa modifice Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 emisa pe numele A. deoarece A. S.R.L. nu a deținut autorizație privind emisiile de oaze cu efect de sera și nu avut cont deschis în Registrul Unic European al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera".

În data de 14.08.2020, subscrisa prin reprezentant convențional am transmis către ANPM răspunsul A. fata de adresa ANPM nr. x/12.08.2020.

În data de 24.08.2020, AFM a comunicat către A..A. Decizia nr. 61, înregistrata la AFM sub nr. x/21.08.20201, prin intermediul căreia a dispus respingerea ca neîntemeiata a Contestației A..A. (denumita în continuare "Decizia AFM nr. 61 de soluționare a Contestației").

În data de 08.09.2020, ANPM a transmis către subscrisa Adresa nr. x/08.09.2020, ca răspuns la răspunsul A. transmis către ANPM în data de 14.08.2020, comunicând faptul ca ANPM își mențiune punctul de vedere transmis prin adresa nr; 1/3849/EIC/12.08.2020.

Având în vedere cele anterior menționate, respectiv nelegalitatea și netemeinicia Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020, a formulat cerere de chemare in judecata prin care am solicitat instanței de judecata:

- Anularea Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, emisa pe numele A..A. de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală, precum și a Adresei nr. x/05.05.2020 și a Anexei aferente, în ceea ce privește A. S.A., emisa de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului și pe cale de consecința exonerarea A..A. de la plata sumei de 11.508.298,00 RON reprezentând penalități;

- Anularea Deciziei AFM nr. 61, înregistrata la AFM sub nr. x/21.08.2020, prin care s-a dispus de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală respingerea ca neîntemeiata a contestației formulate de către A..A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, emisa pe numele A..A. de către Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscala.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Considerând nelegală soluția Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta a formulat prezentul recurs împotriva sentinței civile nr. 100 din 14.06.2021, pe care înțelege să-l motiveze în cele ce urmează.

Nelegalitatea sentinței civile nr. 100 din 14.06.2021 - Greșita interpretare a dispozițiilor legale și a materialului probator

Având în vedere motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", față de soluția dată de instanța de fond, constând în respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, recurenta arată considerentele pentru care sentința civila nr. 100 din 14.06.2021 este nelegală.

În ceea ce privește nelegalitatea Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 - Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 a fost emisă pe numele unei persoane juridice care nu poate avea calitatea de contribuabil, neavând obligația de restituire a certificatelor aferente emisiilor de CO

2

.

Concluziile Curții de Apel Ploiești

Prin sentința civilă nr. 100 din 14.06.2021 pronunțată de Curtea de Apei Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, instanța de judecată a reținut că în mod corect Decizia de impunere a fost emisă pe numele A..A. motivând această interpretare pe faptul ca "A. S.R.L. nu a deținut autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră, nedeținând nici cont deschis în Registrul unic european al emisiilor de gaze cu efect de seră," iar în continuare, instanța de fond, motivează soluția pronunțată pe faptul ca:

Aplicarea greșita a normelor de drept material

Pornind de la concluziile expuse de către instanța de fond în motivarea sentinței recurate, rugam respectuos instanța de control sa se aplece asupra următoarelor considerente pentru care apreciem ca hotărârea Curții de Apel Ploiești a fost data cu aplicarea greșita a normelor de drept material.

Înființarea societății A..A.

În fapt, în anul 2008, având în vedere:

- perioada mare de timp trecuta de la punerea în funcțiune (peste 20 de ani) a echipamentelor și instalațiilor din cadrul sursei de căldura a sistemului de termoficare din Municipiul Buzău;

- condițiile de funcționare și exploatare dificile a centralei existente la acel moment, in vederea creșterii eficientei de utilizare a energiei primare, reducerii poluării mediului ambiant, reducerii costurilor de exploatare și îmbunătățirii serviciilor oferite populației, a fost necesara realizarea unei centrale noi de cogenerare utilizând tehnologie de ultima generație care sa îndeplinească cerințele de mediu ale Uniunii Europene și cerințele Directivelor în vigoare.

În urma unei proceduri de achiziție publica și în urma unor serii de analize, cercetări și demersuri, în data de 11.02.2008, a fost inregistrata la Oficiul National al Registrului Comerțului A. S.A.

Domeniul de activitate principal al societății A. consta în producerea de energie electrica și termica iar producerea de energie electrica și termica se făcea prin intermediul unei instalații a A. care, printre altele, cuprindea în dotare doua motoare și doua CAFURI (denumite în continuare "CAF 1" și "CAF 2").

Înființarea societății A. S.R.L.

În data de 17.11.2014, în vederea unei mai bune administrări și creșteri a eficientei activității de producere a energiei electrice și termice, s-a înființat societatea A. S.R.L (denumita în continuare "A.").

În acest scop, în data de 12.12.2014, intre A., în calitate de locator, și A., în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de închiriere înregistrat la A. sub nr. x/12.12.2014 {contract atașat prezentei contestații).

Obiectul contractului de închiriere a constat în închirierea de către A. a cazanelor de apa fierbinte, respectiv CAF 1 și CAF 2 de cate 30 Gcal/h. Ca urmare a închirierii acestor CAF-urî, A. a produs și furnizat, prin funcționarea integrata a acestor echipamente, energie termica către RAM.

A. nu are obligația de restituire a certificatelor aferente emisiilor de CQ2, de la data înființării societății A. puterea termica utilizabila de către A. scăzând la cea 6 mw

Așadar, de la data înființării societății A., cantitatea de energie termica produsa și furnizata de către A. a scăzut considerabil - puterea termica utilizabila scăzând la cea 6 mw (fapt atestat atât de Anexa aferenta Licenței nr. 872 acordata A. de către Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei cât și de toate celelalte documente atașate prezentei), sub 20 mw care este pragul impus de legislație pentru achiziționarea de certificate aferente emisiilor de C02.

În acest sens, autorizațiile privind emisiile de gaze cu efect de seră (autorizațiile GES) sunt reglementate de către Ministerul Mediului prin Ordinul 3420 din 2012 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada 2013-2020 (denumit în continuare "Ordinul 3420/2012") și a H.G. nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (denumită în continuare "H.G. nr. 780/2006").

Analizând dispozițiile Anexei aferente Ordinului nr. 3420/2012 și Anexei aferente H.G. nr. 780/2006, constatam următoarele:

- Potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Anexa aferenta Ordinului nr. 3420/2012:

"Agenția Națională pentru Protecția Mediului este autoritatea competenta pentru emiterea și revizuirea autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru instalațiile în care se desfășoară una sau mai multe din activitățile prevăzute în anexa nr. 1."

- Potrivit Anexei 1 aferenta Ordinului nr. 3420/2012 precum și Anexei 1 aferenta H.G. nr. 780/2006 se are în vedere activitatea de "ardere a combustibililor în instalații cu putere termica nominala totala de peste 20 MW {cu excepția instalațiilor pentru incinerarea deșeurilor periculoase sau municipale)".

- Potrivit art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 780/2006:

"La schimbarea operatorului unei instalații care deține o autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera, noul operator are obligația sa solicite Agenției Naționale pentru Protecția Mediului revizuirea autorizației cu privire la denumirea și sediul noului operator, în termen de 45 de zile de la data producerii modificării."

- Potrivit art. 21 din H.G. nr. 780/2006 operatorul care desfășoară o activitate prevăzuta în anexa nr. 1 are obligația de a monitoriza și raporta emisiile de gaze cu efect de sera.

Așadar, potrivit dispozițiilor legale:

- în cazul în care se schimba operatorul care folosea instalația, noul operator (A.) avea obligația sa notifice autorității competente aceasta situație și sa solicite modificarea autorizației în sensul scoaterii vechiului operator și introducerii noului operator;

-de la data închirierii de către A. a celor 2 CAF-uri - a instalației, toate obligațiile privind achiziționarea și restituirea certificatelor aferente emisiilor de CQ2 sunt în sarcina A.:

- în cazul în care puterea termica utilizabila scade sub 20 mw nu exista obligația cumpărării certificatelor aferente emisiilor de CO

2

.

Date fiind cele anterior menționate și faptul ca de la data înființării societății A., puterea termică utilizabilă de către A. a scăzut la cea 6 mw' {conform documentelor atașate prezentei) și deci sub pragul de 20 mw impus de legislație pentru achiziționarea de certificate aferente emisiilor de C02, emiterea de către AFM a Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 prin care a stabilit în sarcina A. obligația de plată a sumei de 11.508.298,00 RON este nelegală și neîntemeiată.

Contribuabilul pe numele căruia trebuia emisa aceasta Decizie de impunere este A. S.R.L, aceasta fiind societatea care a preluat instalația și a cărei putere termica utilizabila depășește pragul de 20 mw impus de legislație pentru achiziționarea de certificate aferente emisiilor de CO

2

, fiind totodată societatea care avea obligația sa respecte dispozițiile aferente art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 780/2006 potrivit cărora:

"La schimbarea operatorului unei instalații care deține o autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera, noul operator are obligația să solicite Agenției Naționale pentru Protecția Mediului revizuirea autorizației cu privire la denumirea și sediul noului operator, în termen de 45 de zile de la data producerii modificării."

Așadar, în aplicarea dispozițiilor legale, orice astfel de Decizie de impunere și orice tragere la răspundere trebuie să privească societatea A. și nu A..

Precizam ca deși ANPM a avut cunoștința despre aceasta situație inca din anul 2015. astfel cum dovedesc e-mailurile din data de 05.01.2015 transmise intre un reprezentant al A..A. și un reprezentant al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului. ANPM nu numai ca nu a efectuat nJcîun demers ci. mai mult, timp de aproape 6 ani ANPM nu și-a îndeplinit nici propriile obligații prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (5) din Procedura din 2012 de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru perioada 2013-2020 emisa de Ministerul Mediului și Pădurilor potrivit căreia: "Agenția Națională pentru Protecția Mediului efectuează vizite pe amplasament pe perioada de valabilitate a autorizației, pentru instalațiile în care se desfășoară una sau mai multe din activitățile prevăzute în anexa nr. 1. pentru a se asigura ca pianul de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera aprobat reflecta informațiile furnizate de operator în documentele transmise conform prezentei proceduri."

La acest moment ne aflam așadar în situația în care deși subscrisa, prin reprezentant, am adus la cunoștința AFM și ANPM și am făcut dovada faptului ca:

- puterea termica utilizabila de către A. după înființarea A. a fost de cea 6 MW - fapt atestat atât de Anexa aferenta Licenței nr. 872 acordata A. de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei cât și de toate celelalte documente atașate;

- nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca A. sa fie obligata la restituirea vreunor certificate de emisii de gaze cu efect de sera;

- nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca A. sa fie obligata la plata vreunor penalități în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, este ignorata cu desăvârșire situația de fapt și dispozițiile legale care prevăd în mod clar faptul ca noul operator are obligația sa solicite Agenției Naționale pentru Protecția Mediului revizuirea autorizației cu privire la denumirea și sediul noului operator, noul operator (A.) fiind totodată și cel a cărui putere termica utilizabila depășește pragul de 20 mw impus de legislație pentru achiziționarea de certificate aferente emisiilor de C02.

Ne aflam așadar în situația în care lichidatorul judiciar al A. - societate în faliment, a constatat nereguli în ceea ce privește procedura cu ANPM. a adus la cunoștința instanței de judecata aceste nereguli și nelegalitatea și netemeinicia Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020, respectiv faptul că prin Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 A. este obligată la plata unei sume nedatorate, instanța de judecată deține toate documentele care atesta faptul că suma de 11.508.298,00 RON înscrisă în Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 este o suma nedatorata de către A., datorata în schimb de către A., insa:

Motivarea instanței de fond pentru soluția pronunțata este ca:

"Decizia de impunere a fost emisa în mod corect pe numele A..A. deoarece "A. S.R.L. nu a deținut autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera, nedeținând nici cont deschis în Registrul unic european al emisiilor de gaze cu efect de sera"

Or, daca A. S.R.L. nu a deținut autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera și nu a avut cont deschis în Registrul Unic European al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera este culpa A. Totodată, este culpa A. ca ANPM nu și-a îndeplinit timp de aproape 6 ani obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 5 alin. (5) din Procedura din 2012 de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru perioada 2013-2020 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor potrivit căreia: "Agenția Națională pentru Protecția Mediului efectuează vizite pe amplasament pe perioada de valabilitate a autorizației, pentru instalațiile în care se desfășoară una sau mai multe din activitățile prevăzute în anexa nr. 1. pentru o se asigura că planul de monitorizare hhjjj și raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera aprobat reflecta informațiile furnizate de operator în documentele transmise conform prezentei proceduri."?

Reiteram ca obligația de a efectua toate demersurile pentru obținerea autorizației, respectiv pentru revizuirea autorizației cu privire la denumirea și sediul noului operator, era obligația A. și nicidecum a A..

În acest sens, va reiteram dispozițiile art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 780/2006 care prevăd în mod clar faptul ca:

"La schimbarea operatorului unei instalații care deține o autorizație privind emisiile de gaze cu efect de sera, noul operator are obligația sa solicite Agenției Naționale pentru Protecția Mediului revizuirea autorizației cu privire la denumirea și sediul noului operator.

Având în vedere cele anterior menționate, în motivarea soluției pronunțate, instanța de judecata nu a indicat niciun temei legal în baza căruia AFM are dreptul de a incasa de la o societate a cărei puterea termica utilizabila a fost de cea 6 MW -A. S.A. - suma de 11.508.298,00 RON cu titlu de penalitate prevăzuta în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera, respectiv o suma nedatorata care generează o îmbogățire fără justă cauză.

În continuare, în motivarea soluției pronunțate, instanța de judecata retine ca:

"La momentul solicitării revizuirii autorizației nr. x/21.0i.2013, deci în cursul anului 2015, societatea reclamanta, prin Anexa nr. 3 la documentație, a afirmat că își asuma prin contractul de închiriere încheiat cu S.C. A. S.R.L. răspunderea privind gestionarea tuturor instalațiilor de pe amplasament din punct de vedere al legislației privind emisiile de gaze cu efect de sera, inclusiv pentru cele 'închiriate, autorizația fiind revizuita pentru întreaga instalație S.C. A..A. pentru operatorul reclamant, aceasta nu poate pretinde că obligația solicitării și restituirii certificatelor aferente emisiilor de gaze cu efect de sera H incumba A. SRL"

Aceasta susținere a instanței de fond este preluata din intampinare3 formulata de către ANPM, fapt care demonstrează ca instanța de fond a ignorat cu desăvârșire apărările subscrisei și înscrisurile depuse de către noi în combaterea acestei susțineri, motiv pentru care sa impune sa reiteram susținerea din fata instanței de fond:

Astfel cum chiar ANPM a precizat la cap. V.l.l pct. 5 din întâmpinarea formulata în fata instanței de fond, prin adresa nr. x/05.03.2015, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a informat A..A. cu privire la faptul ca nu poate lua act de aceasta asumare dat fiind faptul ca prin Contractul de închiriere nr. x/12.12.2014 nu rezulta un astfel de angajament.

Menționează că, și în situația în care un astfel de angajament ar fi existat prin Contractul de închiriere nr. x/12.12.2014, el nu ar fi putut produce efecte dat fiind faptul ca dispozițiile:

- art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 780/2006 potrivit cărora noul operator are obligația sa solicite ANPM revizuirea autorizației cu privire la denumirea și sediul noului operator;

- art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 780/2006 care prevăd obligația operatorului de a restitui un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera egal cu cantitatea totala de emisii de gaze cu efect de sera provenite de la instalația respectiva;

- art. 28 din H.G. nr. 780/2006 care prevăd faptul că pentru nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 780/2006 se aplică o penalitate de 100 euro (...) pentru fiecare tona de dioxid de carbon echivalent emisă pentru care operatorul nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de sera

- art. 21 din H.G. nr. 780/2006 care prevăd faptul că operatorul care desfășoară o activitate prevăzuta în anexa nr. 1 are obligația de a monitoriza și raporta emisiile de gaze cu efect de seră au caracter obligatoriu, statuând o obligație legală în sarcina noului operator, respectiv în sarcina A., operator al instalației a cărei putere termica utilizabila depășește 20 MW. Fiind o norma legala imperativa onerativa. aceasta nu poate fi transformata într-o normă dispozitivă nici prin voința unor părți contractante și nici prin voința autorităților obligate la sancționarea nerespectării acestor dispoziții.

Nu în ultimul rând, o astfel de asumare din partea administratorului judiciar nici nu ar fi putut produce efecte, respectiv nu ar fi putut angaja societatea dat fiind faptul ca depășește atribuțiile sale.

În acest sens, aducem în atenția instanței dispozițiile art. 10.4.1.1 pct. (vii) și pct. (viii) din actul constitutiv al A. potrivit cărora:

"Adunarea Generala Extraordinara a Acționarilor (denumita și "AGEA") se va întruni ori de cate ori va fi necesar pentru a adopta hotărâri în privința (...) oricăreia dintre următoarele probleme:

-(vii) orice decizie care implica obligații financiare sau orice costuri din partea Societății care depășesc 500.000 (cinci sute mii) euro (sau) echivalent în altă monedă) pe an;

"(viii) orice decizie referitoare la (...) crearea unor datorii sau la orice alt mod de indatorare al Societății ce depășește suma de 500.000 (cinci sute mii) euro (sau) echivalent în alta moneda) pe an.

Având în vedere suma aferenta Deciziei de impunere -11.508.298,00 leî (2.364.348,28 euro) se impunea ca orice asumare din partea administratorului societății A. sa fie insotita de hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor A..A. iar Ministerul Mediului, Apelor sî Pădurilor avea obligația de a verifica calitatea și intinderea mandatului administratorului societății A., respectiv existenta hotărârii AGEA. Precizam ca o astfel de hotărâre nu a existat, Adunarea Generala Extraordinara a Acționarilor neadoptand o astfel de hotărâre.

Totodată, în motivarea soluției pronunțate, instanța de judecata retine ca au existat raportări ale A..

Față de această susținere, reiteram ca în situația în care ANPM si-ar fi îndeplinit propriile obligații, cu atât mai mult cu cat atât MMAP cat și ANPM au avut cunoștința despre închirierea de către A. a celor doua CAF-uri de 35 MW și a Cazanului de aburi de 3 t/h cu instalațiile aferente, la acest moment nu ar mai fi existat aceasta situație.

Așadar, chiar daca existau raportări. ANPM avea obligația sa efectuează vizite pe amplasament pe perioada de valabilitate a autorizației pentru instalațiile în care se desfășoară una sau mai multe din activitățile prevăzute în anexa nr. 1, pentru a se asigura ca planul de monitorizare și raportare a emisiilor de gaze cu efect de sera aprobat reflecta informațiile furnizate de operator în documentele transmise conform prezentei proceduri fort. 5 alin. (5) din Procedura din 2012 de emitere a autorizației privind emisiile de gaze cu efect de sera pentru perioada 2013-2020 emisa de Ministerul Mediului. Apelor și Pădurilor) - însă până la intrarea în faliment a A., respectiv timp de aproape 6 ani, ANPM nu și-a îndeplinit aceste obligații, fiind în culpa fata de situația existenta la acest moment.

Având în vedere situația de fapt existenta și dispozițiile legale care sunt clare și care nu lasă loc de interpretări, constatam ca sentința civila nr. 100 din 14.06.2021 a fost pronunțată de către instanța de judecata cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material și fără a ține cont de faptul că principiul de bază in legislația mediului este ca poluatorul plătește.

Motivele de fapt invocate în susținerea emiterii Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 lipsesc în fapt. Totodată, motivele de drept invocate în susținerea emiterii Deciziei de impunere sunt greșit indicate, lipsind în fapt și motivarea în drept.

Concluziile Curții de Apel Ploiești

Prin sentința civila nr. 100 din 14.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, instanța de judecata a reținut ca actul administrativ-fiscal contestat este motivat atât în fapt, cât și în drept, conform prevederilor art. 46 Codul de procedură fiscală, dar și potrivit cerințelor impuse de Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 1004/2011 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului intitulat Decizie de impunere privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera.

Aplicarea greșita a normelor de drept material

Conținutul Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 și justificarea măsurii luate prin aceasta decizie.

Astfel cum am precizat anterior. Administrația Fondului pentru Mediu a emis Decizia de impunere nr. x prin care a stabilit în sarcina A. obligația de plata a sumei de 11.508.298,00 RON.

În cuprinsul Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020 Administrația Fondului pentru Mediu precizează ca motivele de fapt care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere sunt:

"Conform datelor transmise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Adresa nr. x/05.05.2020, înregistrata la Administrația Fondului pentru Mediu, sub nr. x/05.05.2020".

Reiteram ca Adresa nr. x/05.05.2020, înregistrată la Administrația Fondului pentru Mediu sub nr. x/05.05.2020, nu ne-a fost pusă la dispoziție.

Totodată, Administrația Fondului pentru Mediu precizează ca motivele de drept care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere sunt:

"art. 9 alin. (1) Ut. s) din Ordonanța de urgenta 196/2005 care prevăd faptul ca Veniturile Fondului pentru Mediu se constituie din sumele încasate ca urmare a aplicării penalității de 100 euro, echivalenta în RON la cursul de schimb leu/euro a! Băncii Naționale a României valabil la data de 1 mai a anului respectiv, pentru flecare tona de dioxid de carbon echivalent emisa, plătită de către operatorul sau operatorul de aeronave care nu a restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de sera corespunzătoare emisiilor de gaze cu efect de sera generate în anul anterior, penalitate care creste anual în conformitate cu indicele european al preturilor de consum, potrivit prevederilor legale în vigoare;".

În motivarea soluției pronunțate prin sentința civila nr. 100/14.06.2021, instanța de fond a reținut faptul ca actul administrativ-fiscal contestat este motivat atât în fapt, cat și în drept, conform prevederilor art. 46 Codul de procedură fiscală, dar sî potrivit cerințelor impuse de Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 1004/2011 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului intitulat Decizie de impunere privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera.

Motivele de fapt și de drept invocate în susținerea emiterii Deciziei de impunere lipsesc în fapt

Analizând Decizia de impunere constatam ca sunt invocate dispozițiile din Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală (denumita în continuare "Codul de procedura Fiscala") insa, analizând:

-dispozițiile art. 46 alin. (2) din Codul de procedură fiscală potrivit cărora:

"Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea organului fiscal emitent;

b) data la care a fost emis și data de la care isi produce efectele;

c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului si, daca este cazul, datele de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;

d) obiectul actului administrativ fiscal;

e) motivele de fapt;

f) temeiul de drept;

g) numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;

h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum si stampila organului fiscal emitent;

i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;

j) mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului."

- Anexa 1 aferentă Ordinului nr. 1004 din 3 martie 2011 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului "Decizie de impunere privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera" (denumit în continuare "Ordinul nr. 1004/03.03.2011") potrivit căreia:

Decizia de impunere cuprinde "Motivul de fapt și Temeiul de drept", constatam ca Decizia de impunere nu cuprinde nici motivarea în fapt și nici motivarea în drept/temeiul de drept.

Așadar, astfel cum am menționat anterior:

-La motivele de fapt Administrația Fondului pentru Mediu precizează următoarele:

"Conform datelor transmise de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Adresa nr. x/05.05.2020, 'înregistrata la Administrația Fondului pentru Mediu, sub nr. x/05.05.2020" - aceasta adresa nefiind insa pusa la dispoziția A. - lipsind astfel motivele de fapt care au stat la baza emiterii Deciziei de impunere;

-La motivele de drept, nu este indicat temeiul de drept, respectiv dispozițiile legale încălcate de către A. - societate în Faliment, ci se precizează care sunt sumele din care se constituie "Veniturile Fondului pentru Mediu".

Constată ca Administrația Fondului pentru Mediu nu justifica nici în fapt și nici în drept măsura luata, motivele de drept invocate, respectiv temeiul de drept în baza căruia este emisa decizia de impunere fiind greșit indicat. Temeiul de drept invocat de către Administrația Fondului pentru Mediu trebuia sa privească obligația legala în cal cată de către A. și nu sumele din care se constituie "Veniturile Fondului pentru Mediu".

Prejudiciul adus societății A. consta în imposibilitatea efectuării unei apărări în cunoștința de cauza, prejudiciul fiind materializat, în cazul respingerii prezentei cereri, prin obligația societății A. la plata unei sume nedatorate în cuantum de 11.508.298,00 RON.

Raportând motivele invocate anterior la dispozițiile art. 50 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora:

"(1) Actul administrativ fiscal poate fi anulat, desființat (...) de către organul fiscal competent în condițiile prezentului cod.

(2) Anularea ori desființarea totala sau parțială, cu titlu definitiv, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea sau modificarea, totala sau parțială, atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate, desființate ori modificate, cat și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate, desființate sau modificate, chiar daca actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare ori nu au fost contestate. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului/plătitorului, emite un nou act administrativ fiscal, prin care desființează sau modifica în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente." solicită anularea Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020.

4.1. Intimata Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs arătând următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient mimai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (a se vedea Decizia secției I Civilă alC.CJ. nr. 449/2017)

În speță, se reține că, în cuprinsul cererii de recurs, nu se regăsesc critici de nelegalitate care să vizeze raționamentul adoptat de instanța de fond vizând soluția de respingere a cererii de chemare de chemare în judecată.

Astfel, recurenta nu a formulat veritabile critici la adresa soluției instanței de fond prin care să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii, limitându-se a relua ad literam apărările formulate prin cererea de chemare în judecată.

Indicarea implicită, ca temei juridic, a dispozițiilor C. proc. civ. ce vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, nu poate fi apreciată decât ca o întemeiere formală a recursului pe aceste dispoziții, câtă vreme acest motiv nu este dezvoltat și nu se susține de către recurentă prin motivele de recurs depuse în termen, în baza unei argumentații juridice raportate la dispoziții legale.

2.1 Referitor la afirmația recurentei privind faptul că decizia de impunere a fost emisa pe numele unei persoane juridice care nu poate avea calitatea de contribuabil, neavând obligația de restituire a certificatelor aferente emisiilor de C02, precizăm că sunt neîntemeiate și în susținere menționăm următoarele:

Menționăm faptul ca Administrația Fondului pentru Mediu a luat la cunoștință de toți operatorii economici care nu au restituit, în condițiile legii, certificatele de emisii de gaze cu efect de seră aferente emisiilor de dioxid de carbon, generate in anul 2019 prin adresa transmisa de Agenția Națională pentru Protecția Mediului nr. 1/2235/VT/05.05.2020.

În conformitate cu prevederile art. 62 alin. (2) din Ordinului ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu:

"Situația operatorilor și operatorilor de aeronave care nu au restituit certificatele de emisii de gaze cu efect de seră în condițiile legii, informai ii le privind numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceștia, precum și alte documente relevante se comunică Administrației Fondului pentru Mediu de către autoritatea competentă până cel târziu la data de 10 mai a anului în care se aplică penalitatea."

Potrivit art. 10 alin. (3^3) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare:

"Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. ș) vor fi stabilite în baza informațiilor și documentelor furnizate de autoritatea competentă referitoare la operatorii și operatorii de aeronave care nu au restituit certificate de emisii de gaze cu efect de seră în condițiile legii, a informațiilor privind numărul de certificate nerestituite de fiecare dintre aceștia și a metodologiei de calcul prevăzută la art. 17.,,

2.2. Referitor la afirmația recurentei cu privire cu privire la tardivitatea emiterii Deciziei de impunere nr. x/08.05.2020, precizăm că sunt neîntemeiate și în susținere menționăm următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (2) din H.G. nr. 780/2006 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră:

"Operatorul fiecărei instalații are obligația de a restitui, până ce! târziu la data de 30 aprilie a fiecărui an, un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de sera egal cu cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de sera provenite de la instalația respectiva în anul calendaristic anterior, verificate potrivit dispozițiilor art. 22, iar aceste certificate se anulează ulterior."

Prin urmare, S.C. A..A. nerestituind până la data de 30.04.2020 certificatele de emisii de gaze cu efect de sera, Agenția Națională pentru Protecția Mediului prin adresa nr. x/05.05.2020 (înregistrată la AFM sub nr. x/05.05.2020) a transmis Administrației Fondului pentru Mediu datele de identificare ale operatorilor care nu au restituit în condițiile legii certificatele de emisii de gaze cu efect de seră aferente emisiilor de dioxid de carbon generate în anul 2019 precum și numărul acestora conform art. 9 alin. (1) lit. ș) din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare și art. 28 din H.G. nr. 780/2006 privind schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Urmare a datelor transmise de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului prin adresa nr. x/05.05.2020, Administrația Fondului pentru Mediu a emis pentru S.C. A..A. Decizia de impunere nr. x/08.05.2020 prin care au fost stabilite obligații fiscale pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

2.3. Referitor la afirmația recurentei privind nulitatea Deciziei nr. 4/08.05.2020 datorată faptului că aceasta nu cuprinde motivele de fapt precum și motivele de drept, precizăm că sunt neîntemeiate și în susținere menționăm următoarele:

Art. 49 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prevede în mod expres motivele de nulitate a actelor administrativ-fiscale:

"(I) Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situații:

a) este emis cu încălcarea prevederilor legale privind competența;

b) nu cuprinde unul dintre elementele acestuia referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului/plătitorului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 46 alin. (6), precum și organul fiscal emitent;

c) este afectat de o gravă și evidentă eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă și evidentă eroare atunci când camele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.

Enumerarea de la art. 49 Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală are caracter limitativ.

Având în vedere faptul că prevederile Codului de procedură fiscală se completează cu cele ale C. proc. civ., considerăm că se fac aplicabile dispozițiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., în care se stipulează că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.

Apreciem că, nulitatea prevăzută de art. 49 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală este una expresă, vătămarea presupunându-se până la proba contrarie, dar pentru orice alte motive, nulitatea se va pronunța doar în măsura în care partea a suferit o vătămare ce nu poate fi în alt mod înlăturată decât prin anularea actului. Rugăm Onorata Instanță să constate că, chiar și în acest caz, reclamanta nu a invocat vreo vătămare cauzată de actul administrativ contestat, alegațiile sale vizând exclusiv apărări de fond.

În considerarea celor ce preced, solicită să se constate că, din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate de către recurentă, sentința civilă nr. 100/14.06.2021 fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corespunzătoare a prevederilor legale, neexistând motive de casare a hotărârii și, pe cale de consecință, să dispună respingerea recursului formulat de A..A.

4.2. Intimata Agenția Națională pentru Protecția Mediului a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constatate nulitatea recursului cu privire la motivele de recurs prevăzute de art. 488, alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea ca neîntemeiat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței atacate, ca legală.

În motivare arată că în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., recurenta reiterează în totalitate criticile formulate în primă instanță, fără a prezenta un motiv de nelegalitate a sentinței recurate prin încălcarea actelor normative arătate ca norme de drept material [art. 5 alin. (1)