ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5435/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în insolvență, prin administrator special B. și prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 27/2020, prin care a fost respinsă contestația administrativă nr. x/15.01.2020, înregistrată la AFM sub nr. x/27.01.2020, formulată împotriva Deciziei nr. 08 din 02.12.2019 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu - Direcția Generală de Administrare Fiscală/Direcția Evidență și Colectare, privind aplicarea penalității prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în sumă de 2.979.559,00 RON, stabilită suplimentar în temeiul art. 9 (1) lit. s) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu;

(ii) anularea Deciziei de impunere nr. x/02.12.2019 și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2.979.559,00 RON.

Prin sentința civilă nr. 201 din 7 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității depunerii contestației, invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

Împotriva sentinței civile nr. 201 din 7 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând casarea sentinței atacate.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

Motivarea recursului reprezintă o reiterare parțială a argumentației din fond cu privire la situația de fapt și motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate. Mențiunile referitoare la sentința instanței de fond sunt succinte și se rezumă la a susține că sentința a fost pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 780/2006, fără a fi urmate de prezentarea unor critici efective, raportate la considerentele hotărârii, ci de reluări ale motivelor din acțiune.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ., astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raționamentul juridic al instanței de fond și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiția motivării căii de atac.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.A., în insolvență, prin administrator special B. și prin administrator judiciar C.., împotriva sentinței civile nr. 201 din 7 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.