ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4918/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a solicitat suspendarea în parte a Deciziei de impunere nr. x_291/14.10.2021, în ceea ce privește suma în cuantum total de 8.840.117 de RON, reprezentând contribuții la asigurări sociale în sumă de 5.932.048 de RON, contribuții la asigurări sociale de sănătate în sumă de 2.367.543 de RON, contribuția asiguratorie pentru muncă în sumă de 532.656 de RON și impozitul pe venitul din salarii și asimilate salariilor în sumă de 7.870 de RON, aferent bazei de impozitare stabilită suplimentar de echipa de inspecție fiscală în sumă de 25.466 Euro - reprezentând pretinse sume achitate în plus de societate față de valoarea salariului înscris pe fluturașii de salariu - Germania, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 147 din 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis cererea de suspendare a executării formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Brașov;

(ii) a dispus suspendarea în parte a executării Deciziei de impunere nr. x/14.10.2021 în ceea ce privește suma de 8.840.117 de RON, reprezentând contribuții la asigurări sociale în sumă de 5.932.048 de RON, contribuții la asigurări sociale de sănătate în sumă de 2.367.543 de RON, contribuția asiguratorie pentru muncă în sumă de 532.656 de RON și impozitul pe venitul din salarii și asimilate salariilor în sumă de 7.870 de RON, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acesteia.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Recurenta combate modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 din perspectiva îndeplinirii celor două condiții, cazul bine justificat și paguba iminentă.

În privința celei dintâi, recurenta susține că până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate așa încât instanța care soluționează cererea de suspendare a executării nu poate anticipa soluția ce se va da asupra fondului, prejudecându-l.

În opinia instanței de fond, aparența de nelegalitate a actului administrativ fiscal rezidă din împrejurarea că reclamanta a asigurat cazarea angajațior în Germania, iar organul fiscal nu ar fi avut în vedere dispoziții ale Codul fiscal care scutesc de la plata impozitelor și contribuțiilor a anumitor venituri.

Însă, normele care reglementează scutirea de la plata de impozite și contribuții aferente veniturilor de natură salarială sunt de strictă interpretare și aplicare, având natura juridică a unor norme derogatorii față de regula impunerii.

Referitor la paguba iminentă, recurenta arată că trebuiau administrate dovezi care să o probeze iar nu să fie preluate neargumentat susținerile reclamantei.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimata- reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, intimata a punctat îndeosebi aspectele care vizează aparența de nelegalitate a actului administrativ a căror suspendare a solicitat-o. În opinia intimatei, cea mai evidentă aparență de nelegalitate a deciziei de impunere este dată de faptul că, în ceea ce privește perioada ulterioară lunii august 2020, echipa de inspecție fiscală a omis să aibă în vedere că Legea nr. 16/2017 a fost modificată de legiuitor prin Legea 172/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale. Această lege modificatoare a adus o clarificare suplimentară asupra indemnizației de delegare, stipulând la art. I pct. 3 că indemnizația de detașare nu se impozitează.

Referitor la paguba iminentă, intimata a insistat asupra probatoriului amplu administrat care a justificat întrutotul soluția adoptată de curtea de apel.

La data de de 25 octombrie 2022, intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii suplimentare însoțite de Decizia de anulare a obligațiilor fiscale nr. x/30.06.2022 emisă de Serviciul Fiscal Orățenesc Râșnov în temeiul Legii nr. 72/2022, prin care s-a dispus anularea sumei de 9.614.246 RON, reprezentând debit principal stabilit prin decizia de impunere contestată și accesorii.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare invocat și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x_291/14.10.2021, în ceea ce privește suma în cuantum total de 8.840.117 de RON, reprezentând contribuții la asigurări sociale (5.932.048 de RON), contribuții la asigurări sociale de sănătate (2.367.543 de RON), contribuția asiguratorie pentru muncă (532.656 de RON) și impozitul pe venitul din salarii și asimilate salariilor în sumă de 7.870 de RON, aferent bazei de impozitare stabilită suplimentar de echipa de inspecție fiscală în sumă de 25.466 Euro - reprezentând pretinse sume achitate în plus de societate față de valoarea salariului înscris pe fluturașii de salariu - Germania, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare.

Prima instanță, verificând condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și luând act de consemnarea cauțiunii în cuantum de 22.341 RON, a ajuns la concluzia că cererea de suspendare de față este întemeiată, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar.

Argumentând soluția preconizată și răspunzând punctual, în același timp, criticilor recurentei, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la "cazul bine justificat"

Potrivit recurentei, soluția criticată ar anticipa rezolvarea fondului cauzei, prejudecându-l.

Acest punct de vedere nu poate fi primit în contextul în care în cuprinsul considerentelor sentinței s-a reținut că în analiza "cazului bine justificat ", instanța se va opri numai asupra acelor argumente care, fără administrarea de probe, însă prin relevarea unor elemente probatorii, fără o cercetare aprofundată, permit formarea unui dubiu asupra legalității actului.

Fără a tranșa problemele litigioase ale raportului juridic fiscal în care sunt angrenate părțile, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că "îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ" presupune cu necesitate "pipăirea" fondului.

Este exact ceea ce judecătorul de la Curtea de apel a făcut, din multitudinea de critici formulate de reclamantă, decelând un motiv de aparentă nelegalitate a actelor administrativ fiscale, decurgând din conduita omisivă a organului fiscal de a face referire în cuprinsul deciziei de impunere ori în actele care au stat la baza emiterii acesteia, la dispozițiile art. 142 lit. i) și art. 76 alin. (2) lit. m) din Codul fiscal, în vigoare, care menționează în mod expres că atât indemnizațiile de detașare, dar și orice alte sume de aceeași natură primite de salariați pe perioada delegării și detașării nu se cuprind în baza lunară a contribuțiilor sociale obligatorii, deci nu pot fi impozitate ca venituri de natură salarială, împrejurare ce atestă, prima facie, că exigența legală a cazului bine justificat este satisfăcută în prezenta cauză.

De altfel, situația nou -intervenită după pronunțarea sentinței recurate, respectiv emiterea Deciziei de anulare a obligațiilor fiscale nr. x/30.06.2022, în temeiul Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative, publicată în M.Oficial nr. 315/31.03.2022, prin care s-a dispus anularea sumei de 9.614.246 RON, reprezentând debit principal stabilit prin decizia de impunere contestată și accesorii, constituie un argument suplimentar de natură să confirme existența cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la "paguba iminentă"

La acest punct, Înalta Curte reține că aspectele învederate de recurentă în privința lipsei elementelor probatorii sunt complet lipsite de fundament.

La prima instanță s-a administrat proba cu înscrisuri (balanța contabilă, lista de solduri pentru conturile de bunuri, indicatori de situație financiară), din care a rezultat că intimata-reclamantă nu dispune de lichiditățile financiare necesare acoperirii creanței fiscale stabilite în sarcina sa. În contextul economic actual, executarea debitului stabilit prin actele a căror suspendare se solicită, a cărei valoare este foarte mare (peste 9 milioane de RON), accentuează riscul blocării activității intimatei, cu toate consecințele în plan economic și social.

În plus, suspendarea executării a fost dispusă numai până la soluționarea acțiunii în anulare de către prima instanță, așa încât Înalta Curte apreciază că există suficiente temeiuri pentru păstrarea soluției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 147 din 13 decembrie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2022.