ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 702/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 03.12.2018 reclamanta S.C. A. S.RL. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a raportului de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziției obligatorii nr. 55/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2066/2018.

Prin dispoziția obligatorie nr. 55/31.07.2018, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:

Încheierea de suspendare a judecății ce face obiectul controlului judiciar

Prin încheierea din data de 03 martie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cererii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Inspecția Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Brașov, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, înregistrat la Curtea de Apel Brașov.

Dezbaterile părților cu privire la cererea de suspendare, astfel cum a fost formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost consemnate în cadrul încheierii din data de 24 februarie 2021, când instanța, având nevoie de a studia cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. x/2020, a amânat pronunțarea asupra cererii de suspendare a judecății pentru data de 03.03.2021.

Calea de atac exercitată în cauză

Atât împotriva încheierii de suspendare a judecății din data de 03.03.2021, cât și împotriva încheierii de amânare a pronunțării cu privire la cererea de suspendare a judecății, din data de 24.02.2021, au declarat recurs cele două autorități publice pârâte, printr-o cerere unică, formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor.

În cadrul recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a susținut recurenta că hotărârea instanței de fond este nelegală, sens în care, în temeiul art. 496 C. proc. civ. cu aplicarea art. 488 pct. 6) si 8) si art. 413 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea Încheierii recurate si trímiterea cauzei aceleiasi instante pentru continuarea judecății.

Arată că hotărârea instanței de fond din data de 03 martie 2021 este criticabilăsub aspectul nemotivarii si a lipsei de temei legal a soluției de suspendare.

Instanța de fond, în mod eronat, a făcut aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1) C. proc. civ. reținând ca: "având in vedere obiectul dosarului nr. x/2020, respectiv fanularea deciziei de impunere x/2016 emisa in baza RIF nr. x/16.09.2016, instanța constata ca dispoziția obligatorie si raportul de inspecție economico-financiara a căror legalitate se analizează in prezenta cauza se bazează pe aspecte reținute in actele administrative ce fac obiectul dosarului nr. x/2020, înregistrat la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ si fiscal, motiv pentru care considera ca se impune suspendarea judecății în prezenta cauză, până la soluționarea definitivă a dosarului evocat anterior".

Aceasta este singura "motivare" a instanței, fără sa se arate în concret care este chestiunea prejudiciala de a carei solutionare ar putea depinde si solutia ce urmeaza sa fie pronuntata în prezenta cauza.

Mai susține recurenta că hotararea instantei de fond nu este motivată nici sub aspectul temeiutui de drept si nici sub aspectul argumentatiei avută în vedere de instanță, astfel ca nu se poate realiza o cenzura de către instanta de control judiciar.

Consideră astfel că, prin Incheierea de suspendare, judecatorul fondului nu a demonstrat îndeplinirea, în concret a conditiilor prevazute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Dispozitiile art. 413 alin. (1) pct 1 C. proc. civ.. au in vedere suspendarea judecatii cauzei "când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenta sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Din cuprinsul dispozitiilor mai sus citate rezulta că legiuitorul a circumscris măsura suspendarii facultative a judecatii de existenț sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecati.

Susține că, faptul că anumite împrejurări de fapt ce au stat la baza emiterii dispozitiei obligatorii a raportului de inspectie economico-financiara a căror legalitate se analizează în prezenta cauza, se bazează pe aspectele- imprejurările de fapt - reținute prin Decizia de impunere nr. x/2016 emisa în baza RIF nr. x{3/16.09.2016 a caror analiza de legalitate se realizeaza în cadrul dos nr. x/2020, nu este de natura sa dovedească existenta vreunui drept de care sa depindă dezlegarea prezentei pricini.

Mai arată recurenta că, prin Dispozitia Obligatorie nr. 55 din 31 iulie 2018 si RIEF nr. 152/2018 ca urmare a acțiunii de reverificare s-a constatat utilizarea compensatiei/subventiei încasată de la bugetul de stat în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordată, datorită încălcării prevederilor contractului de servicii publice în transportul feroviar de servicii, potrivit căruia societatea s-a obligat Să acționeze permanent pentru utilizarea eficientă a resurselor materiale și urnane si sa asigure reducerea costurilor reale de transport astfel încat să fie respectate prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 1 19/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv, cu modificările si completările ulterioare, astfel:" Buna gestiune financiară.

(1) Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligatia să realizeze o buna gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularitătii, economicitătii, eficacității și eficientei în utilizarea fondurilor publice si în administrarea patrimoniului public."

ln esență, prin dispozitia obligatorie și raportul de inspectie economico-financiara s-a retinut ca S.C. A. SRI- a înregistrat în evidenta contabilă costuri, cu mult peste nivelul costurilor efectiv realizate de către societățile prestatoare afiliate, toate acestea în urma externalizării fără un scop economic cert a acestei activităti. Aceste cheltuieli au fost preluate în notele de fundamentare și justificare a subvenției/compensatiei.

Totodata, s-a mai retinut că S.C. A. S.R.L. a utilizat compensația/subventia încasată de la bugetul de stat în alte scopuri decât cele pentru care a fost acordatä, respectiv pentru stingerea obligatiilor datorate partenerilor aflliați care au generat costuri nejustificate.

Consideră, astfel, că solutionarea temeinică și legală a prezentei cauze nu este influențată de solutia ce se va pronunța în cadrul dosarului nr. x/2020, respectiv de stabilire a caracterului deductibil sau nu al cheltuielilor ce fac obiectul Deciziei de impunere nr. x/2016 si RIEF nr. 113/2016, prin urmare, soluția ce se va pronunța nu va avea vreo înrâurire asupra cauzei dedusă judecății.

În concluzie, solicită admiterea recursului împotriva Incheierii de sedință din data de 03.032021 din care face parte integranta și Incheierea de sedinta din data de 24.02.2021, pronuntată de Curtea de Apel Brașov, casarea acesteia și trimiterea cauzei instantei de fond pentru continuarea judecatii.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare, ci Concluzii Scrise, în cadrul cărora solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

A fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 25.05.2021 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând Încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea următoarelor argumente:

În prealabil, Înalta Curte reține că recurenta -pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor, a atacat și încheierea de ședință din data de 24 februarie 2021, ce reprezintă în fapt încheierea de dezbateri și de amânare a pronunțării, doar în considerarea faptului că aceasta face corp comun cu încheierea de suspendare din data de 03 martie 2021, având în vedere că, în dezvoltarea motivelor de recurs partea nu a decelat critici care să vizeze exclusiv încheierea de amânare a pronunțării din data de 24 februarie 2021, fiind nemulțumită, în concret, de soluția pronunțată în cadrul încheierii de ședință din data de 03 martie 2021, de suspendare a judecății pricinii de față, până la soluținarea definitivă a dosarului nr. x/2020

Analizând, astfel încheierea din data de 03 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, constată Înalta Curte că, prin aceasta s-a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. și s-a dispus suspendarea judecării acțiunii promovate de aceasta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor - Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Inspecția Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico-Financiară Brașov, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2020, înregistrat la Curtea de Apel Brașov.

Această soluție este criticată de cele două autorități publice pârâte, în cadrul recursului ce face obiectul prezentului control judiciar, din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Verificând încheierea recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., instanța constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în cauză fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, în considerentele încheierii instanța de fond a expus în mod corespunzător legătura dintre cele două dosare, fiind evident că acestea nu pot avea amploarea celor prin care s-ar soluționa fondul litigiului.

Analizând astfel considerentele încheierii recurate, se observă fără putință de tăgadă că judecătorul de primă jurisdicție a expus în mod clar motivele pentru care a ajuns la soluția de suspendare, respectiv legătura dintre cele două dosare, reținând în sensul că actele administrativ fiscale ce fac obiectul prezentei judecăți sunt fundamentate pe aspecte reținute în actele administrativ fiscale ce fac obiectul " unei alte judecăți", respectiv al dosarului nr. x/2020, astfel că Înalta Curte apreciază că încheierea de suspendare recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 din C. proc. civ.

Se constată, așadar, că prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță, neputându-se reține lipsa de motivare ori nemotivarea insuficientă, raportat la hotărârea atacată și la limitele cu care a fost învestită instanța prin cererea de suspendare.

Faptul că motivarea este succintă nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, mai ales că " vorbim" despre o încheiere, în care instanța trebuie să arate doar motivul pentru care a apreciat că " dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți", ceea ce a și făcut.

Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reținut.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este și el nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe cu privire la cererea de suspendare formulată în cauză este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului.

Astfel, constată Înalta Curte că, prin acțiunea ce face obiectul judecății pe fond, intimata - reclamantă S.C. A. S.RL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a Raportului de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziției obligatorii nr. 55/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2066/2018.

Curtea de Apel a reținut că soluția din prezenta cauză depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr. x/2020, având în vedere că Dispoziția obligatorie nr. 55/31.07.2018 și Raportul de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a căror legalitate se analizează în prezenta cauză, se bazează pe aspecte reținute în actele administrative ce fac obiectul dosarului nr. x/2020

La aceeași concluzie a ajuns și Înalta Curte în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident cauzei, la situația de fapt, reținând că Dispoziția obligatorie și Raportul de inspecție anterior menționate, ce fac obiectul prezentei judecăți s-au întemeiat pe aspectele-împrejurările de fapt reținute în cadrul RIF-ului nr. 113/2016 și pe constatările din Decizia de impunere nr. x/2016, ce fac obiectul dosarului nr. x/2020, aspect necontestat, de altfel, nici de recurenta - pârâtă, fiind evident că, în condițiile în care actele ce fac obiectul prezentei judecăți, sunt ulterioare celor ce fac obiectul dosarului nr. x/2020 și se bazează pe aspecte reținute în respectivele acte, în mod corect instanța de primă jurisdicție a admis cererea de suspendare, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dezlegarea prezentei cauze depinzând de soluția ce se va da în dosarul nr. x/2020, în care instanța trebuie să se pronunțe cu privire la legalitatea sau nelegalitatea Raportului de inspecție fiscală nr. x/2016 și a Deciziei de impunere nr. x/2016 emisă în baza respectivului raport, acte ce au stat la baza emiterii dispoziției obligatorii ce fac obiectul litigiului de față.

Astfel, în condițiile în care Dispoziția obligatorie 55 din 31 iulie 2018 și Raportul de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, ce fac obiectul litigului de față, s-au întemeiat pe RIF-ul nr. 113/2016 și pe Decizia de impunere nr. x/2016, a căror legalitate este verificată în cadrul dosarului nr. x/2020, instanța de control judiciar, în acord cu instanța de fond, constată că între cele două dosare există un raport de interdependență și o legătură de cauzalitate, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ., interpretate și aplicate corect de către judecătorul de primă jurisdicție.

Reține Înalta Curte că posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiție, precum și în respectarea principiului aflării adevărului, instanța este datoare să valorifice în interesul tuturor părților din proces, dispozițiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor și interesele legitime ale celorlalte părți.

Înalta Curte are în vedere de asemenea și practica Curții Constituționale, care, în Decizia sa nr. 29 din 27 ianuarie 2004, a reținut că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești (și nu numai) ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

În acest sens, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a regulilor de procedură cu privire la suspendarea pricinii în temeiul dispozițiilor legale amintite în materia suspendării facultative, neputându-se reține nici cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate în cadrul recursului fiind nefondate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor împotriva încheierii de suspendare a judecății din data de 3 martie 2021 și împotriva încheierii de amânare a pronunțării pe acest aspect, din data de 24.02.2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.