ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5721/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 3 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a raportului de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziției obligatorii nr. 55/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2066/2018.

Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Brașov a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cererii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului București.

Împotriva încheierii menționate, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei Curții de Apel Brașov pentru continuarea judecății.

Recurenta susține, în esență, că judecătorul fondului nu a arătat, în concret, care sunt temeiurile pentru care a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 al Tribunalului București, astfel că încheierea atacată nu satisface exigențele în materia obligației de motivare a hotărârii judecătorești, devenind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Dispoziția obligatorie contestată în prezenta cauză a fost emisă de organul fiscal ulterior momentului la care a avut loc constituirea de parte civilă în dosarul nr. x/2018, aspect ce atestă lipsa de incidență a soluției ce s-ar pronunța în dosarul penal față de cauza pendinte, astfel încât, în egală măsură, nu sunt îndeplinite nici în fond condițiile de suspendare facultativă a judecății cauzei, neexistând legătura de cauzalitate între cele două pricini, pentru a se dispune suspendarea facultativă a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței de contencios administrativ și fiscal anularea deciziei nr. 86/P/19.11.2018, a raportului de inspecție economico financiară nr. 152/31.07.2018, a dispoziției obligatorii nr. 55/31.07.2018 și a procesului-verbal nr. x/2066/2018.

Prin dispoziția obligatorie nr. 55/31.07.2018, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:

Împotriva dispoziției obligatorii nr. 55/31.07.2018, recurenta-reclamantă a formulat contestație administrativă, aceasta fiind respinsă, ca neîntemeiată, prin decizia de soluționare nr. 86/P/19.11.2018, iar ulterior parcurgerii căii administrative, s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Brașov a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului București, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea soluției, prima instanță a expus în rezumat conținutul rechizitoriului întocmit în dosarul penal mai sus menționat și a apreciat că identitatea situației de fapt reținute de organele de cercetare penală în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018 și cea dedusă judecății curții de apel justifică soluția de suspendare, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin încheierea recurată, judecătorul fondului nu a demonstrat îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecății cauzei când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv dovada începerii urmării penale într-o cauză dată și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul cercetării penale și modalitatea de soluționare a cauzei civile în care se pune problema incidenței prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În cauza de față, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiției de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului cauzei penale înregistrate pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt și de drept pentru care instanța a concluzionat în sensul existenței legăturii de condiționalitate între infracțiunile cu care a fost sesizată instanță penală și înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă a instanței penale asupra modalității de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Aspectul reținut de instanța de fond cu privire la identitatea situației de fapt expusă în rechizitoriul întocmit în cauza penală și cea dedusă instanței de contencios administrativ nu poate constitui, prin sine însuși, temeiul suspendării judecării cauzei, de vreme ce ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă o constituie înrâurirea pe care o poate avea constatarea infracțiunii asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauza civilă.

De asemenea, este de menționat faptul că oportunitatea suspendării raportată la existența dosarului penal nu a fost sesizată nici în cursul procedurii administrative de soluționare a contestației administrative formulate de recurenta- reclamantă împotriva dispoziției de măsuri obligatorii, în condițiile în care această dispoziție a fost emisă după începerea urmării penale în dosarul penal nr. x/2018 și chiar după întocmirea rechizitoriului, trimiterea în judecată și înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului București.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat, Înalta Curte urmează să îl admită, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., dispunând casarea încheierii din 5 iunie 2019 și trimiterea cauzei Curții de Apel Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2020.