ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2466/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2018 la data de 21 decembrie 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Economico - Financiară Brașov, solicitând instanței anularea deciziei nr. 92/P/5.12.2018, prin care s-a respins plângerea prealabila formulata de reclamantă împotriva dispoziției obligatorii nr. 64/29.08.2018, împotriva raportului de inspecție economico-financiară nr. 168/2018 și a procesului-verbal BVB - AIF nr. 4/29.08.2018, anularea dispoziției obligatorii nr. 64/29.08.2018, precum și suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, a executării dispoziției obligatorii nr. 64 din 29.08.2018 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din data de 23 octombrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cererii, așa cum a fost completată, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2018 înregistrat la Tribunalul București.

Totodată, a trimis dosarul în arhivă spre conservare, până la încetarea motivelor care au determinat adoptarea prezentei soluției sau alte dispoziții ale instanței.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că sunt incidente prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât situația de fapt reținută în actul administrativ suspus controlului instanței de contencios administrativ în prezentul litigiu este identică cu situația de fapt avută în vedere în dosarul penal nr. x/2018 înregistrat la Tribunalul București.

De asemenea, judecătorul fondului a reținut că din rechizitoriu rezultă că organul fiscal s-a constituit parte civilă pentru suma acordată cu titlu de subvenție, fiind lipsit de importanță că dispoziția obligatorie a fost emisă după constituirea dosarului penal, întrucât perioada supusă verificării este 01.01.2014 - 31.12.2014, ținând cont, totodată, de Decizia Curții Constituționale nr. 1274/2011.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs de reclamanta S.C. A. S.R.L, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă că încheierea astfel pronunțată nu satisface exigențele în materia obligației de motivare a hotărârii judecătorești, devenind incidente dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.. însă, în egală măsură, nu sunt îndeplinite nici în fond condițiile de suspendare facultativă a judecății cauzei, neexistând legătura de cauzalitate între cele două pricini, pentru a se dispune suspendarea facultativă a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Se susține că măsurile reținute prin Procesul-verbal nr. x/29.08.2018 și Dispoziția nr. 64/29.08.2018 sunt ulterioare oricărui demers efectuat de ANFAF în dosarul penal nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018.

Judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiției de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului cauzei penale, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt și de drept pentru care instanța a concluzionat în sensul existenței legăturii de condiționalitate între infracțiunile cu care a fost sesizată instanța penală și înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă a instanței penale asupra modalității de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Împrejurarea că între situația de fapt expusă în rechizitoriul întocmit în cauza penală și cea dedusă judecății instanței de contencios administrativ ar exista identitate nu poate constitui, prin sine înseși, temeiul suspendări judecării cauzei, cât timp nu aceasta este ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă a judecății.

Critică soluția Curții de Apel Brașov apreciind că nu se află în prezența unei situații în care "penalul ar ține in loc civilului", deoarece hotărârea instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile numai în ceea ce privește existenta faptei si a persoanei care a săvârșit-o.

Se mai arată că în prezenta cauză, față de condițiile specifice ale acesteia, menținerea măsurii suspendării duce la întreruperea cursului normal al justiției, paralizându-se judecata acțiunii în contencios și, având în vedere, prioritar, interesul soluționării cauzei, propunerea Curții de suspendare a prezentei cauze apare ca nejustificată în contextual întreruperii cursului judecății

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul de față Înalta Curte constată că este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța fondului, în vederea continuării judecății.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 92/P/5.12.2018, prin care s-a respins plângerea prealabila formulata de reclamantă împotriva dispoziției obligatorii nr. 64/29.08.2018, împotriva raportului de inspecție economico-financiară nr. 168/2018 și a procesului-verbal BVB - AIF nr. 4/29.08.2018, anularea dispoziției obligatorii nr. 64/29.08.2018, precum și suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea 554/2004, a executării dispoziției obligatorii nr. 64 din 29.08.2018 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin dispoziția obligatorie nr. 64/29.08.2018, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:

Împotriva dispoziției obligatorii nr. 64/29.08.2018 recurenta reclamantă a formulat contestație administrativă, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată, prin decizia de soluționare nr. 92/P/5.12.2018, context în care recurenta reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 23 octombrie 2019 Curtea de Apel Brașov a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, instanța fondului expune în rezumat conținutul rechizitoriului întocmit în dosarul penal mai sus menționat și apreciază că identitatea situației de fapt reținute de organele de cercetare penală în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018 și cea dedusă judecății curții de apel justifică soluția de suspendare, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Constată Înalta Curte că încheierea recurată este criticabilă, nefiind demonstrată îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv dovada începerii urmării penale într-o cauză dată și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul cercetării penale și modalitatea de soluționare a cauzei civile în care se pune problema incidenței prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauza de față, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiției de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului cauzei penale înregistrate pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt și de drept pentru care instanța a concluzionat în sensul existenței legăturii de condiționalitate între infracțiunile cu care a fost sesizată instanță penală și înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă a instanței penale asupra modalității de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Împrejurarea că între situația de fapt expusă în rechizitoriul întocmit în cauza penală și cea dedusă instanței de contencios administrativ ar exista identitate nu poate constitui, prin sine înseși, temeiul suspendării judecării cauzei, cât timp nu aceasta este ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă a judecății ci înrâurirea pe care o poate avea constatarea infracțiunii asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauza civilă.

De altfel, o atare condiționalitate nu a fost sesizată nici în cursul procedurii administrative de soluționare a contestației administrative formulate de recurenta reclamantă împotriva dispoziției de măsuri obligatorii, fiind de subliniat faptul că această dispoziție a fost emisă după începerea urmării penale în dosarul penal nr. x/2018 și chiar după întocmirea rechizitoriului, trimiterea în judecată și înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului București.

Faptul că într-o cauză similară s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este rezultatul analizei judiciare specifică fiecărui caz în parte, în funcție de situația de fapt și de probele administrate, nefiind de natură să influențeze soluția din prezenta cauză, întrucât practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, iar instanța de judecată este suverană în a-și forma convingerea asupra chestiunilor deduse judecății, în spiritul și litera legii.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. împotriva încheierii de ședință din 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2020.