ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.12.2018, reclamanta S.C. A. S.RL. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, anularea Deciziei nr. 85/P/19.11.2018, a Raportului de inspecție economico-financiară nr. 154/31.07.2018, a Dispoziției obligatorii nr. 57/31.07.2018 și a Procesului-verbal nr. x/2018.

1.2. Încheierea recurată

Prin încheierea de ședință de la 26 martie 2019, instanța, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii formulate de reclamantă până la soluționarea definitivă a Dosarului penal nr. x/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului București.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate cu consecința obligării Curții de Apel Brașov la repunerea cauzei pe rol și la continuarea judecății.

În motivarea căii de atac, recurenta reclamantă susține că încheierea criticată este nelegală, în primul rând pentru că judecătorul fondului nu arată, în concret, care sunt temeiurile pentru care a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018.

În acest sens, recurenta reclamantă arată că în cupărinsul încheierii recurate instanța fondului reia cele menționate în rechizitoriul întomcit în cauza penală în discuție, însă singurele referiri la incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. sunt cele privind identitatea dintre situația de fapt reținută în actul administrativ dedus controlului în contencios administratriv și cea avută în vedere în dosarul penal nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018. Reține instanța fondului că suma de 1.156.064.129 RON, înscrisă în adresa de constituire de parte civilă, reprezintă atât sumele acordate cu titlu de subvenție cât și obligațiile suplimentare calculate pentru societățiledin grupul A. S.R.L., astfel că, existând o legătură între obiectul judecății dedus analizei curții de apel și dosarul nr. x/2018, a dispus suspendarea cauzei.

Susține recurenta reclamantă că încheierea astfel pronunțată nu satisface exigențele în materia obligației de motivare a hotărârii judecătorești, devenind incidente dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. însă, în egală măsură, nu sunt înndeplinite nici în fond condițiile de suspendare facultativă a judecătii cauzei, neexistând legătura de cauzalitate între cele două pricini, pentru a se dispune suspendarea facultativă a judecății, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Examinând recursul de față Înalta Curte constată că este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța fondului, în vederea continuării judecății.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că recurenta reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 85/P/19.11.2018, a Raportului de inspecție economico-financiară nr. 154/31.07.2018, a Dispoziției obligatorii nr. 57/31.07.2018 și a Procesului-verbal nr. x/2018.

Prin dispoziția obligatorie nr. 57/31.07.2018, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a dispus în sarcina reclamantei următoarele măsuri:

Împotriva dispoziției obligatorii nr. 57/31.07.2018 recurenta reclamantă a formulat contestație administrativă, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată, prin decizia de soluționare nr. 85/P/19.11.2018, context în care recurenta reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 19 martie 2019 Curtea de Apel Brașov a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, instanța fondului expune în rezumat conținutul rechizitoriului întocmit în dosarul penal mai sus menționat și apreciază că identitatea situației de fapt reținute de organele de cercetare penală în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018 și cea dedusă judecății curții de apel justifică soluția de suspendare, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Constată Înalta Curte că încheierea recurată este criticabilă, nefiind demonstrată îndeplinirea, în concret, a condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. instanța poate suspenda juedcata când când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv dovada începerii urmării penale într-o cauză dată și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre rezultatul cercetării penale și modalitatea de soluționare a cauzei civile în care se pune problema incidenței prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În cauza de față, judecătorul fondului a analizat doar îndeplinirea condiției de ordin procedural, considerentele încheierii reflectând analiza obiectului cauzei penale înregistrate pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, nefiind arătate, însă, împrejurările de fapt și de drept pentru care instanța a concluzionat în sensul existenței legăturii de condiționalitate între infracțiunile cu care a fost sesizată instanță penală și înrâurirea pe care o poate avea hotărârea definitivă a instanței penale asupra modalității de dezlegare a prezentei cauze de contencios administrativ.

Împrejurarea că între situația de fapt expusă în rechizitoriul întocmit în cauza penală și cea dedusă instanței de contencios administrativ ar exista identitate nu poate constitui, prin sine înseși, temeiul suspendării judecării cauzei, cât timp nu aceasta este ipoteza avută în vedere de legiuitor pentru reglementarea cazurilor de suspendare facultativă a judecății ci înrâurirea pe care o poate avea constatarea infracțiunii asupra hotărârii ce urmează a fi dată în cauza civilă.

De altfel, o atare condiționalitate nu a fost sesizată nici în cursul procedurii administrative de soluționare a contestației administrative formulate de recurenta reclamantă împotriva dispoziției de măsuri obligatorii, fiind de subliniat faptul că această dispoziție a fost emisă după începerea urmării penale în dosarul penal nr. x/2018 și chiar după întocmirea rechizitoriului, trimiterea în judecată și înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului București.

Faptul că într-o cauză similară s-a apreciat incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este rezultatul analizei judiciare specifică fiecărui caz în parte, în funcție de situația de fapt și de probele administrate, nefiind de natură să influențeze soluția din prezenta cauză, întrucât practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept, iar instanța de judecată este suverană în a-și forma convingerea asupra chestiunilor deduse judecății, în spiritul și litera legii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 26 martie 2019 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată și trimite cauza spre continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 septembrie 2019.