ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4064/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brasov, a solicitat admiterea acțiunii și, pe cale de consecință, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, emise de pârâtă, constând în Raportul de inspecție fiscala x din 27.11.2020, Decizia de impunere nr. x din 27.11.2020, Decizia de modificare a bazei de impozitare ca urmare a inspecției fiscale nr. x din 27.11.2020 și Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 520 din 10.12.2020.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 6 din data de 8 februarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Raportului de inspecție fiscală x/27.11.2020, excepție invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. S-a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere x/27.11.2020 emisă de AJFP Brașov, a Deciziei de modificare a bazei de impozitare a inspecției fiscale nr. x/27.11.2020 întocmită de AJFP Brașov, a Deciziei referitoare la obligații fiscale accesorii nr. 520/10.12.2020 întocmită de AJFP Brașov, până la pronunțarea instanței de fond. S-a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A. având ca obiect suspendarea executării Raportului de inspecție fiscală x/27.11.2020, ca inadmisibilă. A fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov la plata către reclamanta A. S.A. a cheltuielilor de judecată în valoare de 20 de RON, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - prin soluția pronunțată, instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, soluția instanței de fond fiind bazată pe considerente străine de situația de fapt ce rezultă din probele depuse la dosar; - față de critica reclamantei, însușită de către instanța de fond, cu privire la depășirea termenului prevăzut de art. 126 din Codul de procedură fiscală a arătat recurenta - pârâtă că, în mod obiectiv, derularea acțiunii de inspecție fiscala, materializata prin actele administrativ fiscale care fac obiectul cerererii de chemare în judecata, a fost condiționată, în primul rând, de finalizarea acțiunii de inspecție fiscala aferenta perioadei precedente, ale cărei rezultate fiscale trebuiau luate în considerare în cadrul inspecției fiscale în curs; - derularea inspecției fiscale, a fost condiționată si de faptul ca la S.C. A. S.A. se afla în desfășurare o procedură judiciară penală, în care mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare care făceau obiectul inspecției fiscale, respectiv documentele financiar-contabile ale contribuabilului erau ridicate de organul de urmărire penală, fără a putea fi puse la dispoziția organului de inspecție fiscală, - totodată, la calculul duratei inspecției fiscale, reclamanta nu a luat în considerare perioada 27.12.2018-08.01.2019 în care suspendarea inspecției fiscale s-a făcut la solicitarea societății în temeiul art. 127, alin. (3) din Codul de procedură fiscală aprobat prin Legea 207/2015 cu completările și modificările ulterioare; - pentru perioada 14.02.2019-22.06.2020, inspecția fiscala a fost suspendata pentru efectuarea unor controale încrucișate, conform art. 127, alin. (1), lit. a) din Lg nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu completările si modificările ulterioare; - referitor la critica reclamantei potrivit căreia potrivit căreia potrivit căreia organele fiscale nu puteau stabili obligații suplimentare de plata pentru anul 2012, dreptul acestora fiind prescris, s-a arătat că prescripția dreptului organelor fiscale de a stabili obligații fiscale începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, respectiv de la data de 1 ianuarie a anului următor momentului în care s-a constituit baza de impunere a obligației fiscale, moment care determină nașterea dreptului organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală respectivă; - în ceea ce privește condiția pagubei iminente, s-a susținut că simpla executare a unui act administrativ fiscal nu produce prin ea însăși o pagubă fiind necesar ca iminența producerii acesteia să fie dovedită de către partea adversă; - iminența pagubei nu se referă la situația patrimonială a reclamantei, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, ci se referă la un prejudiciu pe care reclamanta l-ar suferi prin executarea actului administrativ-fiscal și care nu ar putea fi recuperat în situația desființării actului administrativ-fiscal. Pentru aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de suspendarea ca neîntemeiate.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanța de fond realizând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 la situația de fapt reținută.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante În urma inspecției fiscale derulate în perioada 19.12.2018 - 02.11.2020, au fost emise următoarele acte administrativ fiscale: Raportul de inspecție fiscală x din data de 27.11.2020, Decizia de impunere x/27.11.2020 emisă de AJFP Brașov, Decizia de modificare a bazei de impozitare a inspecției fiscale nr. x/27.11.2020 întocmită de AJFP Brașov, Decizia referitoare la obligații fiscale accesorii nr. 520/10.12.2020 întocmită de AJFP Brașov. Prin aceste acte, AJFP Brașov a obligat reclamanta la plata unor creanțe fiscale suplimentare în cuantum total de total de 14.448.799 de RON, reprezentând impozit profit 10.712.314 RON, TVA 715.513 RON, CAS angajator 1.148.336 RON, CAS asigurat 10.263 RON, CAS accidente muncă 31.761 RON, șomaj angajator 33.014 RON, șomaj angajat 33.014 RON, fond garantare 16.508 RON, sănătate angajator 343.362 RON, sănătate angajat 363.172 RON, concedii si indemnizații 50.075 RON, impozit pe venituri din salarii 991.467 RON. Din cuprinsul Deciziei de impunere nr. x/27.11.2020 emisă de AJFP Brașov reiese că perioada verificată a fost 01.01.2012-31.12.2016. Prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 03.12.2014 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2014, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei S.C. A. S.A.. Reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării Raportului de inspecție fiscală x din data de 27.11.2020, Decizia de impunere x/27.11.2020 emisă de AJFP Brașov, Decizia de modificare a bazei de impozitare a inspecției fiscale nr. x/27.11.2020 întocmită de AJFP Brașov, Decizia referitoare la obligații fiscale accesorii nr. 520/10.12.2020 întocmită de AJFP Brașov, întemeiată pe dispozițiile art. 14 Lg. 554/2004. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului. Analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că, din punct de vedere al cazului bine justificat prezintă relevanță, cel puțin sub aspectul criticii privind intervenirea prescripției pentru o parte din debitul stabilit, Decizia nr. 21/2020 din 14 septembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a statuat că termenul de 5 ani de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale reprezentând impozit pe profit și accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil. În motivarea acestei soluții de unificare emise de instanța supremă, s-a reținut că dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termenul de prescripție a acestui drept începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, iar dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc, dacă legea nu prevede altfel, în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Deși stabilirea "momentului" constituirii bazei de impunere, în sensul art. 23 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, revine instanței investite cu soluționarea fondului cauzei, cel puțin la nivel de aparență, intrepretarea dată de organul fiscal, precizată și prin motivele de recurs, contrazice considerentele deciziei mai sus menționate, potrivi cărora dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în anul fiscal în care se realizează profitul impozabil. Pentru aceste considerente, Inalta Curte constată că sunt intemeiate concluziile la care a ajuns prima instanță cu privire la conturarea condiției cazului bine justificat prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, reținând că punerea în executare a actelor administrativ-fiscale atacate, aparent nelegale în privința creanțelor menționate, ar putea prejudicia societatea reclamantă, prin perturbarea funcționării acesteia, Înalta Curte apreciază că și cea de-a doua condiție, a prevenirii unei pagube iminente, este îndeplinită, având în vedere și imprejurarea că societatea se află în reorganizare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.