ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. Sucursala București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea notificării nr. x/30.07.2015 prin care au fost comunicate valoarea procentului "p" pentru trimestrul II al anului 2015 care este de 23,97%, inclusiv elementele formulei de calcul ale acestuia și valoarea consumului de medicamente pretins înregistrate în trimestrul II al anului 2015 suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății, pretins centralizate conform declarațiilor fiecărui plătitor al contribuției; precum și a adresei nr. x/14.09.2015 de soluționare a contestației formulată împotriva notificării în cadrul procedurii prealabile.

Prin sentința nr. 1351 din 21.04.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Notificarea nr. x/30.07.2015 și Adresa nr. x/14.09.2015, în sensul înlăturării valorii de 32,88 RON aferentă medicamentului având codul CIM W5748802.

Prin Decizia nr. 5593/2019, a Înaltei Curți de Casație și Justitie, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea recursurilor declarate de ambele parti în primul ciclu procesual și casarea sentinței pronunțate, cu trimitere spre rejudecare, stabilindu-se și limitele rejudecării.

Prin sentința nr. 426 din 4 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta A. Sucursala București, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate;

(ii) a anulat în parte Notificarea nr. x/30.07.2015 și Adresa nr. x/14.09.2015, în sensul că înlătură suma de 13.878,31 RON aferentă valorii consumului medicamentului având codul CIM W5748802 care se regăsește în portofoliul DAPP B..

(iii) a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată

Împotriva acestei sentințe a a declarat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă susține că hotărârea primei instanțe este dată cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, reprezentate de prevederile O.U.G. nr. 77/2011.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantei, anulând în parte Notificarea CNAS nr. P/7090/30.07.2015 și adresa CNAS nr. x/14.09.2015, în sensul că a înlăturat suma de 13.878,31 RON aferentă valorii consumului medicamentului având codul CIM W57488002.

Sub acest aspect, recurenta pârâtă invocă o pretinsă "admitere a calității procesual pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscale", însă argumentația pe care o dezvoltă în susținerea acestei critici vizează aspectele reținute de instanța de fond referitoare la includerea în mod eronat a codului CIM W57488002 în consumul de medicamente aferent trimestrului II 2015, în opinia sa, greșite, raportat la cadrul legal privind sistemul de raportare a consumului de medicamente compensate instituit de legiutor prin O.U.G. nr. 77/2011 și la probatoriul administrat în cauză care confirmă faptul că CNAS a comunicat intimatei- reclamante consumul de medicamente aferent trimestrului II 2015 cu respectarea prevederilor legale.

Referitor la corectitudinea consumului de medicamente în ceea ce privește codul CIM W57488002, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că " notificarea clawback contestată cuprinde 8 poziții, în valoare totală de 13.878,31 RON, pentru DAPP B., fiind în mod evident nelegală în privința acestor valori de consum de medicamente, care sunt ale unui alt deținător de autorizație de punere pe piață, pe care reclamanta nu îi reprezintă".

Recurenta-pârâtă arată că medicamentul cu cod CIM W57488002 are ca DAPP pe C. - Germania, așa cum rezultă din Nomenclatorul medicamentelor de uz uman actualizat inclusiv la data de 08.01.2021.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamantă privind corespondența sa cu Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, rezultă cu claritate faptul că C. este reprezentată în România de A. - Sucursala București.

Astfel, CNAS a respectat obligația legală de a emite notificare clawback doar față de entitatea care are calitatea de reprezentant legal al deținătorului de autorizație de punere pe piața, conform prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare, astfel că instanța de fond a înlăturat în mod eronat codul CIM W57488002 din consumul trimestrial de medicamente aferent reclamantei pentru perioada de referință, prin greșita aplicare a prevederilor art. 1 din actul normativ mai sus menționat.

Totodată, arată că la dosarul cauzei se regăsește factura nr. x din data de 15.04.2015, înregistrată la Spitalul Penitenciar Colibași, din care rezultă achiziția medicamentului Spiriva 16 mg., lot x, având codul CIM W57488004, cu data de expirare 31.07.2015, factură care atestă consumul acestui medicament în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, arătând că motivele de recurs nu se încadrează în nici una din ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, mai mult, sunt străine de aspectele antamate de prima instanță, solicitând, în principal, să se constate nulitatea recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, arătând, în esență, că prin cererea de recurs au fost dezvoltate critici de nelegalitate privind judecata realizată de instanța de fond, care se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în cerere.

Excepția nulității recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., și respinsă în ședința publică din 26.10.2022.

În faza procesuală a recursului, recurenta-pârâtă a depus înscrisuri noi, constând în două adrese de corespondență a intimatei-reclamante cu Agenția Națională a Medicamentului din anul 2013, respectiv cu Ministerul Sănătății, înscris care este însă ilizibil.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate care se pot încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimata-reclamantă A. Sucursala București a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea notificării nr. x/30.07.2015, prin care i s-au comunicat datele necesare stabilirii contribuției clawback pentru trimestrul II 2015, precum și faptul că valoarea procentului "p" pentru acest trimestru este de 23,97% și a adresei CNAS nr. x/14.09.2015 de soluționare a contestației formulată împotriva notificării în cadrul procedurii prealabile.

În primul ciclu procesual, cererea intimatei-reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată, hotărârea judecătorească fiind casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5593/13.11.2019 și trimisă cauza spre rejudecare, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură, pentru două motive: (i) instanța de fond nu a stabilit cu exactitate obiectul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care nu s-a considerat învestită și cu o cerere de anulare a notificării atacate, în privința valorii procentului "p"; (ii) instanța de fond era obligată să administreze probe pentru a stabili dacă reclamanta avea sau nu avea calitatea de reprezentant legal al DAPP B. în perioada relevantă.

Hotărârea pronunțată de către Înalta Curte, ca instanța de recurs, conține și o dezlegare obligatorie pentru prima instanță, în sensul art. 501 alin. (1) C. proc. civ., instanța de recurs statuând că celelalte aspecte criticate de recurenta-reclamantă, legate de nemotivarea actelor atacate, neîndeplinirea de către CNAS a atribuției de verificare a îndeplinirii condițiilor pentru plata contribuției clawback, lipsa oricărei pârghii de control pentru deținătorul APP și la imposibilitatea verificării raționamentului autorității, includerea nelegală a adaosurilor comerciale în baza de impunere și posibila existență a unei duble impozitări, sunt neîntemeiate.

Rejudecând cauza în fond, în limitele casării, curtea de apel a admis în parte acțiunea, reținând, conform susținerilor reclamantei, că instanța nu a fost învestită și cu o cerere de anulare a Ordinului nr. 523/29.07.2015 prin care Președintele CNAS a aprobat valoarea procentului "p" pe trimestrul II 2015. Pe de altă parte, a constatat nelegalitatea notificării care cuprinde 8 poziții pentru care CNAS a indicat că A. Sucursala București ar datora contribuția clawback pentru deținătorul de autorizație de punere pe piață B., în condițiile în care A. Sucursala București a făcut dovada că nu are calitatea de reprezentant pentru acest deținător de autorizație de punere pe piață, iar contribuția clawback se datorează, în cazul deținătorilor de autorizație de punere pe piață străine, numai de către împuternicitul acestora/reprezentatul legal în România.

Soluția primei instanțe este corectă fiind însușită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

Recurenta-pârâtă critică pentru nelegalitate soluția instanței de fond, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la prevederile O.U.G. nr. 77/2011, însă criticile nu sunt fondate.

Preliminar, se reține că recurenta- pârâtă invocă, sub un prim aspect, o pretinsă"admitere a calității procesual pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală", însă această susținere nu are nicio legătură cu cauza și nici cu considerentele pentru care prima instanță a anulat în parte notificarea nr. x/30.07.2015, întrucât Agenția Națională de Administrare Fiscală nu este parte în acest dosar și, cu atât mai puțin, prima instanță nu a admis vreo excepție în legătură cu această autoritate, motiv pentru care va fi înlăturată.

Referitor la lămurirea aspectului privind calitatea intimatei-reclamante de reprezentant legal al DAPP B., susținerile recurentei-pârâte sunt nefondate, raportat la dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 77/2011 și probatoriul administrat în cauză.

Din punct de vedere al calității de reprezentant legal, conform art. 2 din O.U.G.. nr. 77/2011, este esențial să existe o împuternicire de la deținătorul de autorizație de punere pe piață către o entitate juridică din România, care își asumă față de autoritățile române plata taxei clawback. Numai în cazul existenței unei împuterniciri, persoana juridică română are obligația de plată a contribuției clawback în numele și pe seama persoanei juridice străine ale cărei medicamente au fost consumate în sistemul public de sănătate din România.

Baza de impunere a acestei contribuții se transmite de către CNAS reprezentantului din România, astfel că, notificarea privind această bază de impunere trebuie să conțină elementele reale/raporturile juridice reale ce au fost constituite în baza mandatului dat de persoana juridică străină.

Or, în speță, intimata-reclamantă a făcut dovada cu procura legalizată și apostilată din 15 aprilie 2015 că are calitatea de reprezentant legal, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, numai pentru deținătorul de autorizație de punere pe piața C., iar nu pentru B..

De altfel, recurenta-pârâta nu a probat existența unei alte împuterniciri care să fi fost emisă de deținătorul de autorizație de punere pe piața B. în favoarea entității față de care a emis notificarea clawback.

Prin urmare, în mod legal și temeinic a constatat prima instanță că notificarea clawback contestată cuprinde de 8 poziții, în valoare totala de 13.878.31 RON, pentru DAPP B., fiind în mod evident nelegală în privința acestor valori de consum de medicamente, care sunt ale unui alt deținător de autorizație de punere pe piața, pe care nu il reprezintă.

Faptul că la un moment dat ar fi fost incluse medicamente cu DAPP B. în lista transmisă recurentei-pârâte CNAS potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, nu înlătură obligația legală a recurentei-pârâte de a emite notificarea clawback doar față de entitatea care are calitatea de reprezentant legal al deținătorului de autorizație de punere pe piața, conform art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Mai mult, eroarea privind indicarea în consumul trimestrial individual a codului CIM W5748S002 în discuție a fost recunoscută de către recurenta-pârâtă, însă nici până la acest moment nu a înțeles să o rectifice, intimata-reclamantă rămânând obligată la plata valorii taxei clawback pentru o societate pentru care nu are calitatea de reprezentant legal.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

În consecință, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 426 din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2022.