ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4906/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 25/11.01.2022 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de numire în funcția de judecător la Judecătoria Constanța.

În motivare, reclamantul, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, a arătat că Ia emiterea hotărârii contestate au fost evaluate greșit criteriile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Metodologia privind numirea procurorilor în funcția de judecători aprobată prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 695 din 28.05.2019, pârâtul luând în considerare numai datele statistice aferente Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, fără a face vreo referire sau comparație cu situația existentă la nivelul Judecătoriei Constanța, instanță cu volum mare de activitate. În plus, la această instanță, la momentul formulării cererii de numire în funcția de judecător, din cele 56 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 49, existând 7 posturi de execuție vacante, din care 6 susceptibile de ocupare prin procedura de numire a procurorilor în funcția de judecători. Mai mult, la nivelul acestei instanțe existau și două posturi de execuție temporar vacante, dar și un număr de 8 judecători aflați pe posturi de execuție care nu-și exercitau efectiv atribuțiile, aflânduse fie în concediu de maternitate/creștere copil fie în detașare/delegare Ia alte instituții, precum și un număr de 8 (în prezent 13) judecători stagiari.

De asemenea, reclamantul a precizat că volumul mare de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța nu este o chestiune temporară, ci o situație obișnuită a unității de parchet, iar respingerea cererii sale, cu această justificare, este de natură a-i încălca dreptul de opțiune în carieră întrucât volumul de activitate al pachetului se va menține și în viitor la un nivel ridicat. Sub acest aspect se invocă și un pretins tratament discriminatoriu prin raportare la alți procurori ce formulează cereri de numire în funcția de judecător și care provin de Ia parchete la care se înregistrează un volum mai mic de activitate.

Totodată, reclamantul a arătat că avizele nefavorabile emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța au doar caracter consultativ și că, în mod eronat secția pentru judecători nu a acordat nicio pondere avizului pozitiv acordat de Judecătoria Constanța.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu consecința declinării competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal. Pe fondul cauzei, a invocat, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, cu consecința respingerii acesteia, ca inadmisibilă; în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare achiesând la apărările formulate de pârât cu privire la excepția necompetenței materiale a instanței, solicitând admiterea excepției și declinarea cauzei la Curtea de Apel Bacău.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea prezentei cereri, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată" .

De asemenea, conform art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018: " Hotărârile secției pentru judecători, respectiv ale secției pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situații decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituția României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate la secția de contencios administrativ a curții de apel competente, conform dreptului comun."

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. (...)"

Prin cererea dedusă judecății reclamantul A. urmărește anularea Hotărârii nr. 25/11.01.2022 emisă de secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât competența materială de soluționare a pricinii aparține curții de apel de la domiciliul reclamantului. Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în municipiul Bacău, județul Bacău, competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Bacău.

Înalta Curte reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se judecă în complet format din 3 judecători."

Aceste dispoziții legale speciale sunt de strictă interpretare și aplicare, iar din conținutul lor rezultă că legiuitorul a instituit o competentă materială exclusivă în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție doar în cazul contestației care are ca obiect hotărârile prevăzute la alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 317/2004, respectiv hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care privesc cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor. Menționăm că atribuțiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii referitoare Ia cariera judecătorilor și procurorilor sunt reglementate la art. 35 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În speță, obiectul cererii de chemare în judecată privește o hotărâre a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emisă în exercitarea atribuțiilor sale referitoare la cariera judecătorilor, atribuții prevăzute de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la momentul declanșării sesiunii de numire a procurorilor în funcția de judecător, fiind aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare și va da eficiență prevederilor legale anterior menționate, urmând a declina competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 25/11.01.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administartiv și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată prin întâmpinare.

Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 25/11.01.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea Curții de Apel Bacău, secția contencios administartiv și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2022.