ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4904/2022

Ședința publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 05.07.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Orașul Borșa, Orașul Borșa - Primăria Orașului Borșa - Direcția Venituri, a solicitat anularea Deciziei de impunere anuală nr. 12365/04.02.2021, a Deciziilor de impunere anuală pentru anii 2018, 2019 și 2020 și a Deciziei nr. R 10663/02.06.2021 prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată de A. și suspendarea actelor administrative contestate până la soluționarea, pe fond, a acțiunii de contencios administrativ.

Prin sentința nr. 4 din 6 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Orașul Borșa și Orașul Borșa - Primăria Orașului Borșa - Direcția Venituri;

(ii) a anulat decizia de impunere anuală nr. 12365 din 4 februarie 2021, deciziile de impunere anuală pentru anii 2018, 2019, 2020, consemnate în actul intitulat "Înștiințare de plată", fără număr și nedatat și anulat Decizia nr. R10663/2.06.2021;

(iii) a admis cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate și a dispus suspendarea executării actelor fiscale până la soluționarea definitivă a cauzei;

(iv) a respins cererea de suspendare a actelor administrativ-fiscale contestate până la soluționarea acțiunii pe fond, pârâții fiind obligați, în solidar, să achite reclamantei suma de 4.570 RON, cheltuieli de judecată.

Prin două memorii distincte, pârâtele U.A.T. Orașul Borșa și Primăria Orașului Borșa - Biroul Venituri au formulat recurs împotriva sentinței nr. 4 din 6 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

3.1. Recursul îndreptat împotriva soluției de admitere a acțiunii în anulare, este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitându-se casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

3.2. Recursul îndreptat împotriva soluției de respingere cererii de suspendare a executării este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea acestui recurs, recurentele au recurentele susțin că sentința încalcă regulile de procedură prevăzute la art. 425 alin. (1) pct. b) și art. 14 alin. (6) C. proc. civ.

Motivarea hotărârii nu respectă exigențele prevăzute de 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., sentința fiind nemotivată; instanța nu analizează argumentele invocate în combaterea cererii de suspendare și nu arată motivele pentru care au fost înlăturate în totalitate aceste argumente; nu indică nicio probă pe care își întemeiază convingerea că planează îndoieli asupra legalității actului administrativ; motivele invocate în susținerea cazului bine justificat sunt aceleași cu argumentele pentru anularea actelor administrative, pentru dovedirea cărora instanța de fond a încuviințat proba cu expertiză specialitatea silvicultură (cu numeroase obiective, completate și modificate în mai multe rânduri), cu interogatoriu, cu nenumărate înscrisuri și cu cercetarea unora dintre ele (registre agricole) prin comisie rogatorie la locul unde acestea se găsesc.

Recurentele au invocat și încălcarea prevederilor art. 14 alin. (6) C. proc. civ., arătând că pentru a se reține condiția pagubei iminente trebuiau administrate probe, cuantumul ridicat al obligațiilor fiscale stabilite, a căror achitare de către reclamantă ar fi imposibilă, nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube care trebuie să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ atacat.

Intimata reclamantă a depus la dosar note scrise prin intermediul cărora a invocat autoritatea de lucru judecat, sub aspect pozitiv, a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2017.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității acestui recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentelor la data de 02.03.2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosarului de fond, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de 15 zile de la comunicare s-a împlinit la data de 18.03.2022 (într-o zi lucrătoare), ceea ce face ca transmiterea recursului prin fax la data de 21.03.2022 să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Termenul de 15 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurentele pârâte nu a contestat și nici justificat depunerea tardivă a recursului, regularitatea procedurii de comunicare a sentinței atacate rezultând cu evidență din actele de procedură efectuate de instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge ca tardiv formulat recursul formulat de pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Borșa și Primăria Orașului Borșa - Biroul Venituri.

Recursul declarat de pârâte, referindu-se la sentința recurată, prin care a fost admisă acțiunea în anularea deciziei de impunere anuală nr. 12365/4.02. 2021, a deciziilor de impunere anuală pentru anii 2018, 2019, 2020, consemnate în actul intitulat "Înștiințare de plată", fără număr și nedatat și a deciziei nr. R10663/02.06.2021 emisă în soluționarea contestației administrative, urmează a fi respins, dat fiind, în principal, că, prin prezenta decizie pronunțată asupra acțiunii în anulare litigiul este tranșat în mod definitiv pe fond.

În subsidiar, analiza instanței de fond asupra îndeplinirii condițiilor cerute de art. 15 raport la art. 14 cu trimitere la art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ a fost corectă, fiind confirmată de soluția definitivă asupra acțiunii în anulare.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâte, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Borșa și Primăria Orașului Borșa - Biroul Venituri împotriva sentinței nr. 4 din 6 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește acțiunea în anulare.

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Borșa și Primăria Orașului Borșa - Biroul Venituri împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2022.