ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4575/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului de lucrător al fostei securități.

În esență, reclamantul a susținut că pârâtul a fost angajat al Direcției a V-a Serviciul 4 al fostei securități (1988, 1989). În această calitate, pârâtul a participat la instrumentarea dosarului nr. x (cotă CNSAS) privind pe dl B.., maistru la Trustul "Carpați", verificat informativ. Pârâtul a semnat raportul din 25.10.1988 (dosar nr. x vol. 1 fila x) cu propunerea de a se aproba deschiderea mapei de verificare asupra B.., a intocmit planul de măsuri (același dosar, vol 1 fila x) din data de 25.10.1988 cu sarcina cunoașterii naturii relațiilor lui PV cu cetățeni străini, stabilirea atitudinii lui PV si a comportării la locul de muncă și la domiciliu, contracararea unor acțiuni ce ar putea afecta mersul lucrărilor la obiectivul "Casa Republicii", cu posibilitatea îndepărtării lui B.. de la respectivul obiectiv. Prin același document paratul a dispus dirijarea surselor C. și D., verificarea rudelor lui B.., analizarea folosirii mijloacelor TO la domiciliu, folosirea sursei S (interceptare corespondență) la domiciliu, folosirea filajului daca va fi cazul, investigatii la domiciliu, cunoașterea si verificarea legăturilor și anturajului. Punerea în executare a instruirii si dirijării surselor C. și D. rezultă din adnotările paratului pe marginea notelor la 03.06.1988, 21.10.1988, 07.03.1989 (același dosar, vol 1, fila x, 14). De asemenea, paratul a instruit si persoana de sprijin E. conform adnotării paratului la nota din 16.11.1988 . De asemenea, s-a realizat folosirea mijloacelor TO la domiciliu conform notelor din 01.11.1988, 27.01.1989, 24.01.1989, 28.01.1989, 06.03.1989 . Paratul a procedat la contactarea lui PV si la studierea dosarului de pașapoarte a numitului TI - notele din 18.01.1989, 14.02.1989 (vol 2 fila x, 13).

Reclamanta a mai susținut că pârâtul a fost implicat în urmărirea informativă a lui PV pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale și că pârâtul a incălcat dreptul la viață privată, la liberă exprimare și secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice ale lui PV.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1034 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul F., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Practic, dacă ar fi validată interpretarea primei instanțe, ar rezulta că, în nicio cauză, nu s-ar mai putea constata existența calității de lucrător al Securității, întrucât fiecare ofițer care a propus sau a dispus o anumită măsură abuzivă s-ar prevala de faptul că nu el este ce care a pus-o în aplicare, iar fiecare ofițer care a executat- o astfel de măsură s-ar prevala de faptul că nu el este cel care a propus sau dispus respectiva măsură.

Pentru acest motiv, interpretarea dată de prima instanță este în sensul neaplicării, iar nu în sensul aplicării prevederilor a 1.2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În realitate potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, atât ofițerii sau subofițerii care au propus o anumită măsură abuzivă, cât și cei care au aprobat-o, dar și cei care au pus măsura respectivă în aplicare au calitatea de lucrători ai Securității, în sensul definiției legale a acestei noțiuni, întrucât respectiva măsură nu ar fi fost posibilă dacă cel puțin una dintre aceste persoane nu ar fi contribuit la luarea măsurii, astfel că toți aceștia sunt în egală responî abili de încălcarea drepturilor persoanei vizate de Securitate. Așa cum am arătat, în cauză, intimatul a și propus măsuri abuzive și, ulterior, s-a implicat și în executarea acestora.

Prin urmare, în cauză se impunea constatarea existenței calității de lucrător al Securității, cu privire la intimat.

Față de acestea, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecarea, admiterea acțiunii, cu consecința constatării calității de colaborator al securității, în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât sentința a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs inovate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al securității a pârâtului A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a cererii nr. x/07.11.2018 adresată de către domnul B., care și-a exercitat dreptul legal și legitim de acces la propriul dosar, prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin această cerere, G.. a solicitat verificare posibilei calități de lucrător al Securității, în sensul legii, cu privire la toți ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului identificat în arhiva CNSAS pe numele său.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate (...) în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de lucrător al Securității, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este neîntemeiată.

Soluția instanței de fond nu este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Astfel, susținerea recurentului privind încadrarea activității intimatului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este fondată.

Prima condiție prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, al Securității în perioada 1945 - 1989, este întrunită întrucât pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul direcției a V-a -Direcția Securitate și Gardă, Serviciul 4 (1988, 1989).

Intimatul -pârât în calitate de ofițer al fostei Securități, a participat nemijlocit la instrumentarea acțiunii împotriva titularului dosarului, G..

Astfel, pornindu-se de la suspiciunea unor legături cu cetățeni străini, în planul de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă, din 09. 12. 2019 (dosar x), și documentarea activității desfășurate de G..

Măsurile propuse pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite erau deosebit de severe în condițiile în care implicau o supraveghere permanentă a persoanei urmărite în toate segmentele vieții sale, în mediul familial, la locul de muncă și în cercul relațional, prin folosirea mijloacelor speciale de tehnică operativă, prin interceptarea corespondenței și prin punerea sub filaj.

Aceste măsuri au fost propuse din nou de intimat prin notele raport din 03.06.1988, 21. 10. 1988 și 07. 03. 1989. Deci, rezultă cu evidență că acțiunea informativă deschisă pe numele lui G. s-a făcut la inițiativa intimatului, în calitate de ofițer al fostei Securități.

Declanșarea acțiunii informative nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranța statului, suspiciunile existente în privința persoanei urmărite având ca temei relațiile dezvoltate cu cetățeni străini. Din actele dosarului nu reiese ca persoana urmărită să fi dezvoltat relații cu cetățeni străini în scopul desfășurării unor acțiuni care să pună în pericol siguranța statului.

Ca urmare, motive exclusiv politice, și nu considerente legate de siguranța statului, au stat la baza declanșării acțiunii informative deschise din inițiativa intimatului pe numele persoanei urmărite.

Măsurile propuse împotriva persoanei în cauză nu au urmărit realizarea unui scop legitim și, ca atare, nu exista nici justificare pentru utilizarea acestora.

De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus, măsurile propuse de intimat erau deosebit de severe, punerea lor în executare implicând o gravă atingere dreptului fundamental la respectarea vieții private, în toate componentele sale, configurând și cea de-a doua condiție impusă de textul citat mai sus.

Înalta Curte reține că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viața privată.

Nu se pot reține susținerile intimatului, că nu rezultă cu certitudine că ar fi fost puse în aplicare măsurile dispuse (de interceptare a corespondenței și a convorbirilor telefonice ale persoanei în cauză, de filaj a acesteia), în condițiile în care, în cuprinsul Planului de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă din 25. 10. 1988, se menționau neechivoc mijloacele folosite în supravegherea persoanei urmărite (dirijare rețea informativă, mijloace de tehnică operativă, interceptare corespondență, filaj).

Astfel, Înalta Curte constată au fost puse în aplicare aceste măsuri și au fost obținute și exploatate informații legate de viața privată a persoanei în cauză, precum și faptul că utilizarea mijloacelor folosite nu a urmărit realizarea unui scop legitim.

De altfel, ar fi fost de neconceput ca măsurile propuse printr-un raport încheiat de securitate să nu fi fost luate în considerare ori să nu impună cel puțin minime verificări asupra aspectelor semnalate. Dimpotrivă, inițierea unei acțiuni informative presupunea, în mod necesar, și finalizarea acesteia, indiferent de rezultat.

Rezultă că, în cauză, a avut loc o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător al fostei Securități există în persoana tuturor celor care au participat la suprimarea/îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, indiferent de gradul de contribuție mai mare sau mai mic avut la realizarea acțiunilor interzise. Calitatea de lucrător al fostei Securități se dobândește în persoana fiecărui participant care contribuie la producerea rezultatului vătămător, circumscris consecințelor decurgând din încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsurile propuse de intimat se încadrează în lanțul cauzal al activităților de supraveghere desfășurate împotriva persoanei urmărite, constituind elementul declanșator și o verigă importantă și necesară în acțiunea informativ-operativă desfășurată de fosta Securitate împotriva celui în cauză, acțiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului.

În acest fel, această persoană (intimatul) este consemnată public pentru activitatea de poliție politică comunistă, fără a fi antrenată o altă răspundere, decât cea morală.

De asemenea, nici aprecierile privind scopul înființării și statutul Securității și prevederile Constituției din 1965, abrogată în 1991, nu pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, statul comunist român era ținut de respectarea întocmai a drepturilor și libertăților fundamentale, astfel cum acestea erau prevăzute și de Constituția în vigoare și de pactele și tratatele internaționale la care România a aderat, și, pe de altă parte, nu s-au relevat, în cauză, elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă a implicării persoanei care a solicitat verificarea recurentului sub aspectul calității de lucrător al Securității în acțiuni împotriva securității naționale (spionaj, trădare), și care să justifice, prin urmare, o eventuală ingerință a organelor Securității în viața privată.

Mai mult decât atât, stabilirea calității de lucrător al Securității, indiferent de gradul sau funcția deținută, are în vedere doar faptele și acțiunile prin care foștii angajați ai Ministerului de Interne au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în absența unui motiv întemeiat al supravegherilor informative. Așadar, prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau viața privată a persoanei, dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, pârâtul a desfășurat o acțiune abuzivă, contrară drepturilor și libertăților fundamentale.

În Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012 se arată că "în cazul unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, realizarea justiției presupune și verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială, fără urme vindicative, într-o societate democratică și protecția dreptului individului, să fie atins".

Toate sarcinile și măsurile dirijate de intimatul-pârât, reprezintă în sine încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale precizate anterior, iar faptul că însăși persoana asupra căreia s-a instrumentat procedura a formulat cerere conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 prezumă vătămarea drepturilor sale. Pârâtul nu poate proba că nu au fost executate măsurile și că nu au avut loc ca efect încălcarea, restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat și la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamant, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului și va constata calitatea pârâtului intimat de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1034 din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea de lucrător al Securității a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.