ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1162/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Prin sentința nr. 1536 din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul arată că prin hotărârea atacată s-a constatat calitatea sa de lucrător al securității, reținându-se că au fost îndeplinite cele trei calități prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi declarat lucrător al securității.

Sub aspectul îndeplinirii acestei prime condiții, consideră că era necesară efectuarea de verificări cu privire la ordinele existente in vigoare la acea perioadă, care erau emise de Ministerul de Interne din perioada 1945 - 1989, ce anume prevedeau acestea si, in raport de conținutul lor, să se stabilească care anume au fost încălcate, ce ordine au fost neexecutate, după care doar in raport de acestea, să se facă o analiză a activității sale.

Recurentul susține că a făcut dovada faptului că pentru activitatea desfășurată în cadrul Ministerului de Interne, devenit ulterior Administrației si Internelor - Arma Miliție, îndeplinind funcțiile de agent șef de post, etc., are o vechime în muncă de 51 ani, 4 luni și 9 zile în cadrul acestui minister, pentru care primește o pensie lunară cu începere de la data de 01.03.2003.

Consideră că nu a desfășurat o activitate ilicită, de natură a suprima sau îngrădi drepturi si libertăți fundamentale ale omului, așa cum abuziv și nelegal s-a ajuns la această concluzie de către instanța de fond.

Astfel, prima condiție nu este îndeplinită, atât timp cât era lucrător de miliție si respectiv de poliție, iar pentru corecta îndeplinire a atribuțiunilor de serviciu, trebuia să îndeplinească ordine referitoare la ordinea și siguranța cetățeanului, la integritatea și funcționarea statului de drept, a ordinii și securității naționale a României.

Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv "cazurile în care ar fi suprimat și îngrădit drepturi si libertăți fundamentale ale omului", arată că nici această condiție nu este îndeplinită, așa cum în mod nelegal a stabilit instanța de fond.

Recurentul precizează că activitate de cunoaștere desfășurată în virtutea funcției de milițian pe care o îndeplinea, în legătură cu defunctul B., nu poate fi asimilată cu "activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului", așa cum prevede textul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, susținând că nu a făcut altceva decât să execute un ordin ce îi revenea și pe care era obligat conform legii să-l execute, pentru a nu încălca legea in vigoare la acea dată și a fi pedepsit de șefii săi direcți din cadrul I.J. de Miliție Călărași.

Recurentul susține că în acea perioadă era în vigoare și în aplicare Legea nr. 21/18 noiembrie 1969 privind organizarea și funcționarea politiei române, iar potrivit art. 21 lit. "b" din acest act normativ, "Organele miliției cooperează cu: unitățile si organele Consiliului Securității Statului pentru îndeplinirea unor atribuții privind securitatea statului".

Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care invocat excepția nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Pe fondul cererii de recurs, învederează că în mod corect prin sentința recurată prima instanță a reținut următoarele aspecte esențiale privind îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare:

- în cauză, sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al securității

- pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, constatând că recurentul-pârât, deși a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a formulat critici de nelegalitate cu privire la aplicarea și interpretarea prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt și de drept relevante

Examinând cererea de recurs, motivele invocate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, reținând, în esență, că sunt întrunite condițiile pentru a se reține calitatea de lucrător al fostei Securități în sarcina pârâtului, conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, invocând critici privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Deși recurentul și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia.

Or, în condițiile în care recurentul-pârât a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziții, instanța de recurs se află în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinței recurate din această perspectivă, nemulțumirea părții cu privire la soluția adoptată de prima instanță și simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

Drept urmare, întrucât argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretări a dispozițiilor legale incidente, urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedând la soluționarea recursului, Înalta Curte constată, contrar considerentelor instanței de fond, că nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securității.

Sub un prim aspect, trebuie observat că în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, se relevă că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Din analiza preambulului și a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, rezultă fără echivoc că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii societății postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători ai Securității.

În esență, sub aspectul care interesează în cauză, O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a Securității, care a vizat îngrădirea și chiar suprimarea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a III-a și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanță, actul normativ antrenând consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestor persoane.

Prin urmare, rolul instanței judecătorești învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității nu este acela de a stabili vinovății sau de a le comensura, de a aplica pedepse și de a le individualiza, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. și, eventual, a altor probe, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996 privind demantelarea fostelor regimuri comuniste, cât și prin jurisprudența C.E.D.O. ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Analizând recursul, din actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că, pentru a se putea reține calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

Din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că prin activitățile desfășurate de către pârât nu au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.

Potrivit Legii nr. 21 din 1969 privind organizarea și funcționarea Miliției, organele de Miliție aveau, în mediul rural, atribuții pe linia muncii de Securitate.

Așadar, desfășurarea de către pârât a atribuțiilor specifice pe linia muncii de Securitate în mediul rural avea suport legal, iar în contextul particular al prezentei cauze se impune decelarea doar a acelor activități care au avut ca efect încălcarea drepturilor și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.

În susținerea îndeplinirii acestei condiții, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a arătat faptul că pârâtul, în calitatea menționată anterior, a participat la verificarea informativă a numitului B., gestionar la bufetul din jud. Călărași, care a fost studiat în vederea introducerii în rețeaua informativă a Serviciului 1 din cadrul U.S. Călărași, cu motivația că în localitatea de domiciliu a titularului dosarului "rețeaua informativă existentă nu acoperă nevoile muncii pentru stăpânirea situației din problema Persoane fără antecedente".

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă desfășurarea de către pârâtul A. a atribuțiilor specifice pe linia muncii de Securitate în mediul rural, însă, contrar interpretării date de prima instanță, Înalta Curte constată că prin desfășurarea acestor activități nu au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.

S-a reținut că pârâtul a dirijat surse în legătură cu persoana luată în studiu în vederea recrutării, sens în care, pe marginea informațiilor furnizate de sursele "C." și "D." prin notele informative din 25.03.1988 (dosar nr. x x, f. x), 13.04.1988 (dosar nr. x x, fila x) și 18.07.1988 (dosar nr. x x, f. x), pârâtul a consemnat olograf observații, sarcini și măsuri, referitor la persoana luată în studiu în vederea recrutării, și anume:

- "Observații: Numitul B. este luat în studiu pt. a fi recrutat ca sursă. Sarcini: S-a trasat sarcina de a urmări și stabili dacă la E. au mortalități, furaje, starea de spirit a muncitorilor. Măsuri: Nota se va exploata la dosarul personal." (dosar nr. x x, f. x);

- "Observații: Numitul B. este candidat la recrutare ca sursă. Sarcini: S-a trasat sarcina sursei de a urmări în cadrul Brigăzii [cuvânt indescifrabil - n.n.] respectarea D. 400/81 (privind întărirea ordinii și disciplinei în unitățile de muncă precum și consumul de alcool la serviciu, n.n.), starea de spirit a muncitorilor etc. Măsuri: Nota se va exploata la verificarea candidatului pt. recrutare." (dosar nr. x x, f.10);

- "Observații: Numitul B. este candidat la recrutare și se efectuează verificări în acest sens. S-a trasat sarcina de a urmări în campania agricolă aspecte de neglijență, risipă pe motorină] etc. Măsuri: Nota se va exploata la verificarea candidatului." (dosar nr. x, f. x).

Activitățile desfășurate de pârât nu fac dovada încălcării unor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei luate în studiu. Nu rezultă dirijarea surselor umane pentru a furniza informații despre viața personală, comentarii și relații ale persoanei urmărite, amplasarea ilegală a unor dispozitive de înregistrare, interceptarea corespondenței sau supravegherea prin filaj, condiții în care s-ar fi putut reține că activitatea desfășurată de pârât a avut ca efect încălcarea dreptului la viață privată al persoanei respective, o astfel de situație neregăsindu-se în prezenta cauză.

Dimpotrivă, informațiile pe care sursa trebuia să le vizeze, cu privire la persoana luată în studiu, au caracter general și neutru și se referă la situația de la E. legat de mortalități, furaje, starea de spirit a muncitorilor, consumul de alcool, aspecte de neglijență, risipă de motorină, astfel că, prin conținutul concret al acestora, modalitatea de culegere a informațiilor de către sursă și activitatea desfășurată de către pârât nu au avut ca efect încălcarea dreptului la viață privată. În circumstanțele concrete din prezenta cauză, nu sunt de natură a genera o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei luate în studiu.

În concluzie, Înalta Curte reține că sunt întrunite prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanță a reținut eronat întrunirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în privința recurentului-pârât, motiv pentru care recursul este fondat, iar hotărârea atacată va fi reformată.

Raportat la toate motivele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat de parat și, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., va dispune casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1536 din 29 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea ca neîntemeiată. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.