ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1668/2023

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 august 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca, pe baza documentelor existente la dosar, să constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 131 pronunțată la 5 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat în privința pârâtului A. calitatea de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 131 pronunțate la 5 februarie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

În expunerea istoricului speței, recurentul-pârât a menționat că Direcția a V-a în cadrul căreia își defășura activitatea, avea ca obiectiv protejarea Casei Poporului, iar cazul B. a intrat în atenția lor, întrucât acesta s-a angrenat în relații neoficiale, cu cetățeni români care domiciliau din SUA.

În mapa de verificare deschisa pe perioada 25.10.1988-11.03.1989 s-au obținut timp de 6 luni materiale de verificare care au confirmat acțiunile sale, dar care în final au condus la închiderea dosarului întrucât nu prezenta pericol.

Din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

- Instanta de fond, a reținut succint, la modul general, cu omisiuni si incorect, faptul că pârâtul a avut calitatea de angajat al "Securității", nereținând corect faptul ca, pârâtul a avut calitatea de angajat/militar, cu grad de ofițer/al Ministerului de Interne - Departamentul Securitatii Statului - Directia a V a Serviciul IV, serviciu care se ocupa exclusiv cu securitatea, protecția si garda demnitarilor și de siguranța obiectivelor speciale.

- Instanța de fond a omis sa rețină corect faptul că persoana verificata B. . angajat în cadrul Trustului de Antrepriza Generala "Carpati " - Antrepriza Bucuresti, Brigada 8, își desfășura activitatea in cadrul obiectivului special "Casa Republicii" în calitate de maistru constructor și a menționat doar..."constructor". Obiectivul în care lucra B.. era unul de importanță strategică, Ministerul Apărării permițând accesul doar cu un aviz de securitate.

- judecătorul fondului în mod nelegal a considerat ca măsurile dispuse pentru verificare au depășit scopul de prevenire și contracarare a unor acțiuni care puteau afecta securitatea națională, conducând la îngrădirea dreptului persoanei la viață privata, prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire al Drepturile civile si Politice si a dreptului la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul International cu privire la Drepturile civile si Politice.

Întreg dosarul nr. x a fost un dosar de verificare pentru menținerea sau retragerea avizului de securitate a titularului B.. esențial și obligatoriu - pentru a avea acces într-un obiectiv special, "Casa Republicii", corpul E 3 adăpost antiatomic aparținând Ministerului Apărării Naționale.

- Instanța de fond în mod succint a reținut, fără să arate cum anume în fapt si in drept masurile dispuse "au vizat întreaga viață personala a celui vizat", având în vedere că acestea erau exclusiv pentru prevenirea scurgerii de date si informații cu caracter secret de stat sau nedestinate publicității către persoane interesate din tara sau străinătate, precum și prevenirea și contracararea unor acțiuni și fapte care ar putea afecta securitatea statului sau bunul mers al lucrărilor din obiectivul special.

- în ceea ce privește articole enumerate de către instanța de fond și invocate de reclamanta Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Statului, respectiv art. 17 din Pactul International cu privire la drepturile civile si Politice si art. 19 din Pactul International cu privire la drepturile Civile si Politice și art. 28 din "Constituția României din 1965", pentru a reține îngrădirea dreptului la liberă exprimare, pârâtul menționează că nu au susținere.

Astfel, înscrisurile din dosar nu conțin vreo referire sau vreo îngrădire privind dreptul la libertatea de exprimare astfel cum este prevăzut și definit de art. 19 Pactul International cu privire la Drepturile civile si Politice a persoanei vizate B.. și nici dreptul la libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor si a demonstrațiilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 a persoanei vizate B. .

Instanța de fond a reținut în mod nelegal că s-ar fi "dispus interceptarea corespondentei pentru a se determina " concepțiile politice "ale celui vizat" și de alta natura ", "preocupările " si "frământările" acestuia, deși nu rezulta din nici un înscris că s-a dispus interceptarea corespondenței.

În realitate singura mențiune in ceea ce privește corespondenta fiind faptul că s-au solicitat investigații pentru a se stabili daca primește corespondenta din străinătate, dar aceasta nu reprezintă îngrădirea dreptului prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965 .

Măsura de a se stabili "daca primește corespondenta din străinătate" a fost luată pentru prevenirea scurgerii de date si informații cu caracter secret de stat sau nedestinate publicității către persoane interesate din tara sau străinătate, precum și prevenirea și contracararea unor acțiuni și fapte care ar putea afecta securitatea statului sau bunul mers al lucrărilor din obiectivul special.

Judecătorul fondului nu a arata în ce fel, prin care anume activitate, a fost îngrădit sau suprimat dreptul/drepturile prevăzute de art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, întrucât B.. nu a fost supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale in familia, domiciliul sau corespondenta sa nici la atingeri ilegale aduse onoarei si reputației sale. Verificarea persoanei în dosarul x a fost dispusa de pârât cu respectarea legilor care reglementau atât activitatea sa militara cât și avizarea intrărilor persoanelor in obiective speciale .

- Nu este îndeplinita a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2018, in desfășurarea activitații pârâtului in dosarul x, nu a îngrădit drepturi si libertăți fundamentale ale omului.

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât

Recurentul-pârât consideră că sentința de fond nu este motivată, întrucât instanța de fond motivarea hotărârii este generală, cu omisiuni și incorectă în ceea ce privește calitatea pârâtului și funcția persoanei urmărite.

Din cuprinsul considerentelor sentinței recurate, Înalta Curte reține că aceste critici nu au suport real, judecătorul fondului arătând că pârâtul A. a avut calitatea de angajat al fostei Securități, având gradul de maior și funcția de șef colectiv, respectiv șef birou (1989) în cadrul Direcției a V-a (Direcția Securitate și Gardă), Serviciul 4 (1988, 1989), iar persoana urmărită, titularul dosarului nr. x - B., era maistru constructor la Trustul Antrepriză Generală "Carpați" - Antrepriză București Brigada 8, care își desfășura activitatea profesională în obiectivul Casa Republicii, corpul E 3.

Susținerea recurentului vizând faptul că, instanța de fond nu a motivat în nici un fel care sunt motivele care au dus la constatarea calității sale de lucrător al securității, nu poate fi reținută. Judecătorul fondului a precizat că "Urmărirea informativă instrumentată împotriva domnului B. a fost una abuzivă, motivată de considerente politice".

În concret Curtea de Apel a justificat soluția prin faptul că cel care a efectuat urmărirea și-a asumat conștient posibilitatea încălcării drepturilor sau libertăților fundamentale ale celui urmărit.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că sunt neîntemeiate criticile întrunite pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea atacată este motivată atât în fapt, cât și în drept.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 invocate de către recurentul-pârât.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Judecătorul fondului în mod legal a considerat ca măsurile dispuse pentru verificare au depășit scopul de prevenire și contracarare a unor acțiuni care puteau afecta securitatea națională, conducând la îngrădirea dreptului persoanei la viață privata, prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire al Drepturile civile si Politice si a dreptului la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul International cu privire la Drepturile civile si Politice

Recurentul-pârât a susținut că în mod eronat a fost încadrată activitatea sa în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a întocmit dosarul x în contextul funcției și atribuțiilor sale de serviciu, dar Înalta Curte nu poate reține aceste critici ca fiind întemeiate.

Prima condiție prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, al Securității în perioada 1945 - 1989, este întrunită întrucât pârâtul a avut gradul de maior în cadrul direcției a V-a - Direcția Securitate și Gardă, Serviciul 4 (1988, 1989).

Recurentul-pârât în calitate de ofițer al fostei Securități, a participat nemijlocit la instrumentarea acțiunii împotriva titularului dosarului B.. Astfel, pornind de la suspiciunea unor legături cu cetățeni străini a fost deschis un dosar de urmărire(dosar x) în care pârâtul a întocmit un plan de măsuri și a dispus documentarea activității desfășurate de B..

Măsurile propuse, prin nota raport din 25.10.1988 și plan de măsuri pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite, erau deosebit de severe în condițiile în care implicau o supraveghere permanentă a persoanei urmărite în toate segmentele vieții sale, în mediul familial, la locul de muncă și în cercul relațional, prin folosirea mijloacelor speciale de tehnică operativă, prin interceptarea corespondenței interne și externe și prin punerea sub filaj.

Deci, rezultă cu evidență că acțiunea informativă deschisă pe numele lui B.. s-a făcut la inițiativa recurentului, în calitate de ofițer superior al fostei Securități.

Declanșarea acțiunii informative nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranța statului, suspiciunile existente în privința persoanei urmărite având ca temei relațiile dezvoltate cu cetățeni străini pentru obținerea de foloase materiale.

Din actele dosarului și chiar din cuprinsul motivelor de recurs depuse de pârât nu reiese ca persoana urmărită să fi dezvoltat relații cu cetățeni străini în scopul desfășurării unor acțiuni care să pună în pericol siguranța statului, ci acesta încerca să obțină bunuri și valută pentru a avea o viață mai ușoară și a emigra în altă țară.

Ca urmare, nu considerente legate de siguranța statului, au stat la baza declanșării acțiunii informative deschise din inițiativa intimatului pe numele persoanei urmărite.

Măsurile propuse împotriva persoanei în cauză nu au urmărit realizarea unui scop legitim și, ca atare, nu exista nici justificare pentru utilizarea acestora.

De asemenea, așa cum s-a arătat mai sus, măsurile propuse de intimat erau deosebit de severe, punerea lor în executare implicând o gravă atingere dreptului fundamental la respectarea vieții private, în toate componentele sale, configurând și cea de-a doua condiție impusă de textul citat mai sus.

Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viața privată.

Susținerile recurentului în sensul că nu rezultă cu certitudine că ar fi fost puse în aplicare măsurile dispuse (de interceptare a corespondenței și a convorbirilor telefonice ale persoanei în cauză, de filaj a acesteia) nu au suport, în condițiile în care, în cuprinsul Planului de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă din 25. 10. 1988, se menționau neechivoc mijloacele folosite în supravegherea persoanei urmărite (dirijare rețea informativă, mijloace de tehnică operativă, interceptare corespondență, filaj).

Înalta Curte constată că au fost puse în aplicare aceste măsuri, fiind obținute și exploatate informații legate de viața privată a persoanei în cauză. Totodată, se reține că utilizarea mijloacelor folosite (interceptări telefonice - dosar fond) nu a urmărit realizarea unui scop legitim - apărarea siguranței naționale, ci doar a verificat dacă PV primea de la cetățenii străini valută și obiecte din afara țării și a consemnat prin ofițerul subordonat coversațiile avute pe o durată de 6 luni.

Rezultă că, în cauză, a avut loc o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător al fostei Securități există în persoana tuturor celor care au participat la suprimarea/îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, indiferent de gradul de contribuție mai mare sau mai mic avut la realizarea acțiunilor interzise. Calitatea de lucrător al fostei Securități se dobândește în persoana fiecărui participant care contribuie la producerea rezultatului vătămător, circumscris consecințelor decurgând din încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsurile propuse de recurentul-pârât se încadrează în lanțul cauzal al activităților de supraveghere desfășurate împotriva persoanei urmărite, constituind elementul declanșator și o verigă importantă și necesară în acțiunea informativ-operativă desfășurată de fosta Securitate împotriva celui în cauză, acțiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului.

În acest fel, această persoană este consemnată public pentru activitatea de poliție politică comunistă, fără a fi antrenată o altă răspundere, decât cea morală.

De asemenea, nici aprecierile privind scopul înființării și statutul Securității și prevederile Constituției din 1965, abrogată în 1991, nu pot fi reținute, întrucât, pe de o parte, statul comunist român era ținut de respectarea întocmai a drepturilor și libertăților fundamentale, astfel cum acestea erau prevăzute și de Constituția în vigoare și de pactele și tratatele internaționale la care România a aderat, și, pe de altă parte, nu s-au relevat, în cauză, elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă a implicării persoanei care a solicitat verificarea recurentului sub aspectul calității de lucrător al Securității în acțiuni împotriva securității naționale (spionaj, trădare), și care să justifice, prin urmare, o eventuală ingerință a organelor Securității în viața privată.

Mai mult decât atât, stabilirea calității de lucrător al Securității, indiferent de gradul sau funcția deținută, are în vedere doar faptele și acțiunile prin care foștii angajați ai Ministerului de Interne au suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în absența unui motiv întemeiat al supravegherilor informative. Așadar, prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau viața privată a persoanei, dreptul la secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, pârâtul a desfășurat o acțiune abuzivă, contrară drepturilor și libertăților fundamentale.

În Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012 se arată că "în cazul unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, realizarea justiției presupune și verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială, fără urme vindicative, într-o societate democratică și protecția dreptului individului, să fie atins".

Toate sarcinile și măsurile dirijate de recurentul-pârât, reprezintă în sine încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale precizate anterior, iar faptul că însăși persoana asupra căreia s-a instrumentat procedura a formulat cerere conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 prezumă vătămarea drepturilor sale.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că judecătorul fondului a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 131 pronunțată la 5 februarie 2021 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 martie 2023.