ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4574/2022

Ședința publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2015 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare, urmând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar la această dată, să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

În motivarea acțiunii s-a arătat că A. ocupă funcția de primar al comunei Optași-Măgura, jud. Olt. Conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h)

1

.

Hotărârea pronunțată in primul ciclu procesual

Prin sentința civilă nr. 2564/13.10.2015, Curtea de Apel București ca instanță de fond, în primul stadiu procesual, a respins acțiunea CNSAS, apreciind în esență că nu este întemeiată.

În recursul declarat de reclamantul CNSAS, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că sentința atacată este greșită și recursul CNSAS este întemeiat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia: când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În esență, instanța supremă reține că instanța de fond a încălcat prevederile art. 303 C. proc. civ., referitor la verificarea înscrisurilor, în sensul că instanța nu a luat probă de scris pârâtului în fața instanței, astfel că a apreciat că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea acesteia spre rejudecare la instanța de fond.

Hotărârea instanței de fond după casare

Prin sentința civilă nr. 2574 din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., si, în consecință, a constatat

calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A., în sensul definiției pentru noțiunea de colaborator al Securității dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

1.3. Cererea de recurs și motivele înfățișate

Împotriva sentinței civile nr. 2574 din 3 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul A., in condițiile art. 483 C. proc. civ.

Recurentul -pârât a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, învocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 2 lit. b) și art. 1 alin. (2) și alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității ca Poliție Politică.

A mai susținut cu privire la persoana denunțată B., există o singură informație, nefiind constituit un dosar în baza căruia persoana a denunțată să poată solicita relațiile prevăzute de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

A opinat recurentul în sensul că, instanța de fond, în mod greșit a reținut că informația furnizată de acesta ar fi putut cauza urmări persoanei denunțate, încălcându-se astfel dreptul acesteia la viața privată, fără să fie produsă vreo dovadă în acest sens.

Ca urmare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, apreciind în mod greșit situația de fapt reliefată de înscrisurile aflate la dosar și interpretând în mod greșit dispozițiile materiale ale O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele arătate a conchis că, în speță, se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a argumentelor invocate în apărare de intimatul-reclamant prin întâmpinarea formulată în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-pârât este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Criticile părții, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, mai exact în referire la prevederile art. 2 lit. b) din același act normativ pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente.

Deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs se observă că recurentul este nemulțumit și de modalitatea în care instanța de fond a analizat și interpretat probatoriile administrate în cauză, cu referire punctuală la greșita apreciere a situației de fapt reliefată de înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte apreciază că se impune a se aminti faptul că modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și

a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Așa fiind, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci, doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată, putând, eventual, să dea o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

În atare situație, criticile referitoare la greșita stabilire a situației de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Așadar, în mod corect a punctat instanța fondului, reținând că, în raportul de expertiză nr. x din 18.03.2019 se concluzionează că documentul intitulat Notă Informativă aflat la dosarului de urmărire informativă nr. 1287/1985 al fostului Minister de Interne - Unitatea Militară nr. 0919 Slatina a fost scris și semnat de pârâtul A..

Ca atare, instanța a constatat că este dovedită dincolo de dubiu rezonabil susținerea din acțiunea CNSAS în sensul că pârâtul A. este una și aceeași persoană cu informatorul C., că acesta a scris și semnat Notă Informativă aflat la dosarului de urmărire informativă nr. 1287/1985 al fostului Minister de Interne - Unitatea Militară nr. 0919 Slatina.

Revenind la pretinsa nelegalitate a hotărârii de fond din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că soluția criticată prin recursul pârâtului, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, susținerile părții formulate din această perspectivă fiind, ca atare, nefondate.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: g) primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului București, consilierii locali".

De asemenea, din cuprinsul art. 5 și 6 ale aceluiași act normativ rezultă că persoanele alese sau numite în una dintre demnitățile ori funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h)

1

) sunt supuse verificării calității de lucrător al Securității ori de colaborator al acesteia, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității sau la solicitarea persoanei îndreptățite, activitățile specifice fiind efectuate de către Direcția de specialitate din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în arhiva Consiliului și la instituții deținătoare ale documentelor create de Securitate, întocmindu-se o notă de constatare ce urmează procedura prevăzută de legiuitor la art. 7 și art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008.

Din examinarea criticilor formulate de recurentul-pârât rezultă că nu s-a relevat încălcarea sau aplicarea greșită a vreunei norme de drept material în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Într-adevăr, art. 5 alin. (1) din O.U.G. din 24/2008 prevede că verificarea calității de lucrător al Securității ori de colaborator al acesteia se face din oficiu pentru persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori în funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h

1

), în temeiul respectivei ordonanțe, legiuitorul menționând în cuprinsul aceluiași text că verificarea se efectuează inclusiv pentru persoanele enumerate, aflate în exercițiul respectivelor demnități ori funcții la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/971/17.04.2014, pârâtul A., având funcția de economist la CAP comuna Optași-Măgura, a fost recrutat în anul 1985 "pentru acoperirea informativă a locurilor și mediilor date în răspunderea Serviciului de Informații Interne, cât și pentru cunoașterea stărilor de spirit necorespunzătoare ce ar putea avea loc pe raza localității". A semnat olograf un Angajament, fiindu-i atribuit numele conspirativ "C.".

În ceea ce privește criticile recurentului-pârât formulate din perspectiva interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în vederea constatării calității sale de colaborator al Securității, Înalta Curte reține că nici acestea nu sunt fondate, prima instanță analizând și valorificând în mod corect materialul probator administrat în cauză, prin raportare la dispozițiile legale incidente.

Potrivit acestui din urmă text de lege, prin colaborator al Securității se înțelege: "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Interpretând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se reține că o constatare a calității unei persoane de colaborator al Securității este condiționată de întrunirea cumulativă a cerințelor referitoare la împrejurarea ca această persoană să fi furnizat informații, la conținutul informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, precum și la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În speță, intimatul CNSAS a sesizat instanța de judecată cu privire la împrejurarea că pârâtul A. ocupa în anul 2015 funcția de primar al comunei Optași-Măgura, jud. Olt și, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

A reținut Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că urmare a furnizării Notei de Constatare amintită anterior, ofițerul de securitate coordonator al informatorului "C." i-a trasat ca sarcină să-l contacteze în continuare pe numitul B.., în mod conspirat, pentru a stabili dacă starea bolii acestuia se agravează, dacă colportează față de alte persoane știrile transmise de posturile de radio.

În prezenta cauză recurentul-pârât nu a contestat faptul că a dat angajamentul depus la dosar sau că a furnizat informații Securității, aspectele supuse analizei instanței și discuției părților vizând însă caracterul voluntar al acestui consimțământ, mai exact pretinsa lipsă a acestuia, dat fiind contextul recrutării sale, precum și natura și efectele informațiilor furnizate.

De altfel, Înalta Curte constată că, constatarea calității de colaborator al Securității nu se întemeiază pe angajamentul de colaborare semnat de recurentul-pârât în anul 1983, ci, pe conținutul și efectul informațiilor furnizate Securității.

Contrar afirmației recurentului-pârât informația că acestea ar reprezenta referiri cu caracter prea general pentru a fi considerate denunțuri privind "atitudini potrivnice regimului comunist", instanța de control judiciar reține că prima instanță a făcut o amplă și minuțioasă analiză a probatoriului administrat în cauză prin prisma condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 (în fond după casare) argumentând că informațiile furnizate de recurentul-pârât denunță atitudini potrivnice regimului comunist, date fiind caracterul lor intruziv în viața privată a persoanelor vizate, respectiv potențialul cert de afectare a situației acelor persoane în fața autorităților comuniste.

De asemenea, Înalta Curte reține că informațiile prezentate, prin conținutul lor concret și nu cu caracter general cum susține recurentul-pârât, vizează îngrădirea libertății de mișcare și dreptul la viață, precum și libertatea de exprimare, astfel cum au fost acestea prevăzute la art. 12, art. 17 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România prin Decretul nr. 212/1974, precum și de art. 28 din Constituția României din 1965, având în mod real aptitudinea de a atrage consecințe negative pentru persoanele denunțate.

În egală măsură, se impune a se aminti că Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost ratificată de România la data de 14 decembrie 1955, iar printre drepturile garantate de aceasta sunt drepturile civile: dreptul la viață, libertatea și securitatea persoanei, viață privată și de familie, inviolabilitatea locuinței, secretul corespondenței, onoare și demnitate, libera circulație, căsătorie și întemeierea familiei, întrunire pașnică. Prin urmare, se poate observa că drepturile încălcate de recurentul-pârât erau garantate în România, cel puțin la nivel teoretic, prin intermediul instrumentelor legale menționate.

Astfel fiind, rezultă în mod neîndoielnic că și această condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în cauză neputându-se reține apărarea potrivit căreia furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută în mod conștient.

Dimpotrivă, este de observat că recurentul-pârât a avut reprezentarea clară a consecințelor pe care le produceau asupra persoanelor denunțate informațiile furnizate prin intermediul numeroaselor note informative date organelor de Securitate în baza angajamentului semnat (dosar x certificată de CNSAS)

Distinct însă de acest aspect, din amplul probatoriu administrat în cauză rezultă că recurentul-pârât a dat numeroase note informative cu privire la mai multe persoane vizate de organele de Securitate, astfel încât este evident că nu a menajat interesele celor denunțați.

Or, este evident, că recurentul-pârât conștientiza faptul că persoanele denunțate erau expuse unor posibile sancțiuni, determinate de primirea, de către reprezentații Securității, a unor astfel de informații. Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate (investigații ce presupuneau imixtiuni în viața personală a celui urmărit, cu consecința încălcării dreptului la viață privată).

În ceea ce privește susținerea recurentului-pârât prin care arată că prin furnizarea acestor delațiuni persoana în cauză nu a suferit niciun fel de urmări negative și nu i-a fost încălcat niciun drept, Înalta Curte reține că jurisprudența sa constantă consolidată în materie la nivelul acesteia s-a stabilit în sensul că pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat.

În aceste condiții, instanța de control judiciar reține că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii atacate, criticile formulate de recurentul-pârât din această perspectivă nefiind susceptibile să conducă la reformarea sentinței de fond, întrucât a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt stabilite în cauză.

III Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

În considerarea argumentelor expuse in prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 2574 din 3 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.