ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4569/2022

Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 05.03.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universal S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând, anularea Deciziei 18893/07.02.2019 emisă de pârâtă, obligarea aceleiași pârâte la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând prejudiciul parțial produs prin incendiul din 13.01.2014 și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, reclamanta a încheiat o poliță de asigurare cu societatea A. S.A. și anume polița seria x nr. x valabilă de la data de 14.02.2013 până la 13.02.2014 privind asigurarea clădirilor deținute, respectiv conținutul acesteia, suma asigurată pentru clădire a fost în cuantum de 200.000 de euro, iar pentru conținut de 70.000 de euro, poliță de asigurare achitată de reclamantă. În data de 13.01.2014 a izbucnit un incendiu la reclamantă, acest incendiu provocându-i daune considerabile, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de intervenție nr. x din data de 13.01.2014 a ISU Someș SM, au ars material lemnos subansamble și produse finite, aproximativ 700 de scaune; 400 mp tapițerie; 1000 mp vinilin; 300 mp piele; 4 mc burete; 15 mc scândură; 60 litrii lac specificat prenadez; acoperișul din aluminiu bituminos pe o suprafață de 2000 mp; utilaje de prelucrare a lemnului (freze, ferăstrău circular, etc) utilaje pentru tapițat; utilaje pentru finisat; cabină pulverizare lac; utilaje pentru fabricat geamuri termopan; autovehicul B. și C.; instalație de exhaustare folosit pentru rumeguș și scheletul metalic al acoperișului. Din cuprinsul procesului-verbal de intervenție anterior indicat, respectiv din procesul-verbal de cercetare nr. x/03.02.2014 efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare rezultă că sursa de aprindere a incendiului a fost o scânteie mecanică, care datorită lipsei personalului din obiectiv, respectiv a vântului puternic și a cantității mari de materiale combustibile a putut genera acest incendiu extrem de puternic. Reclamanta fiind asigurată la societatea A. S.A. a depus o cerere de plată a daunelor produse prin incendiu, deschizându-se în acest sens dosarul de daune nr. x din 14.01.2014, dosar care în baza notei de lichidare x din 13.01.2015 a fost respins la plată deoarece se consideră ca și o cauză probabilă a incendiului o sobă cu lemne aflată în mijlocul halei de producție pentru care nu a existat autorizație de funcționare și nu ar fi fost montată de o firmă autorizată. Deoarece societatea de asigurare i-a refuzat, din punctul său de vedere abuziv, cererea de plată, a fost nevoită să demareze la Tribunalul Satu Mare o acțiune civilă în pretenții, prin care a solicitat obligarea S.C. A. S.A. la plata sumei de 894.475,90 RON. Acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare în data de 01.06.2016, fiind administrate o serie de probe, printre care s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în construcții și s-au audiat foști angajați a reclamantei care au fost prezenți în momentul izbucnirii incendiului. Prin încheierea din 18 mai 2017 Tribunalul Satu Mare a suspendat, conform prevederilor art. 262 alin. (4) din legea nr. 85/2014, judecarea acestui dosar, deoarece societatea de asigurare a intrat în procedura falimentului. 1.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1261 din 4 decembrie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamanta Universal S.R.L., in contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și, în consecință, a anulat Decizia nr. 18893/07.022019 și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 450.000 RON cu titlu de despăgubiri. 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței nr. 1261 din 4 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în condițiile art. 483 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului casarea hotărârii recurate și, în rejudecare respingerea acțiunii astfel cum fost formulată, având în vedere criticile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 pct. 8 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul - pârât a susținut, dintr-o primă perspectivă nelegalitatea soluției, susținând instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin determinarea concreta a prejudiciului in lipsa evaluării prealabile a autorității administrative si obligarea directa aFGA la plata sumei de 450.000 RON, art. 488 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ. Dintr-o altă perspectivă, arată recurentul, instanța de fond s-a mulțumit să dea eficință concluziilor expertului expertului desemnat în dosarul procesual nr. x/2016 dosar care a dosar care a fost suspendat în cadrul dispozițiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Arată recurentul că concluziile de probabilitate exprima păreri incerte rezultate din presupuneri asupra unui anumit fapt. Incertitudinea poate fi cauzata de factori obiectivi sau subiectivi. Dintre factorii obiectivi, în cazul acestui dosar de dauna, poate fi cercetarea sumara a locului faptei, respectiv a locației unde s-a produs incendiul. La obiectivul dispus de instanța, respectiv de stabilire a cauzei incendiului, d-na expert D., nu s-a raportat la declarațiile unor eventuali martori sau a planșelor foto, pe care Ie avea la dispoziție, cu locația imobilului după stingerea incendiului. Se arată că expertul desemnat trebuia sa încerce stabilirea adevărului prin analizarea planșelor foto pe care le avea la dispoziție si prin solicitarea de declarații de la martori, respectiv a persoanelor care s-au aflat la data producerii incendiului in locația imobilului asigurat. Conchide recurentul in se sensul că ar fi fost necesar ca d-na expert sa ne expună motivele care au dus la concluzia ca incendiul a fost ca urmare a unei scântei mecanice de la instalația de exhaustare. 1.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de recurs, intimata-reclamantă Universal S.R.L., prin lichidator judiciar E.. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. 1.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 11.01.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept în care poate fi încadrat, relativ la motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 C. proc. civ., dar și din perspectiva apărărilor formulate prin întâmpinarea intimatei, Înalta Curte reține că instanța de fond a efectuat o corectă interpretare și aplicare a legii referitor la modul de soluționare a cererii reclamantei în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților, astfel încât, criticile evocate se vădesc a fi nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Este de necontestat că societatea intimată a încheiata o poliță de asigurare cu societatea A. S.A. și anume polița seria x nr. x valabil de la data de 14.02.2013 până la 13.02.2014 privind asigurarea clădirilor deținute, respectiv conținutul acesteia, suma asigurată pentru clădire a fost în cuantum de 200.000 de euro iar pentru conținut de 70.000 de euro, poliță de asigurare achitată. În data de 13.01.2014 a izbucnit un incendiu la societatea intimtaă, acest incendiu provocând daune considerabile așa cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de intervenție nr. x din data de 13.01.2014 a ISU Someș SM. Astfel, au ars material lemnos subansamble și produse finite, aproximativ 700 de scaune; 400 mp tapițerie; 1000 mp vinilin; 300 mp piele; 4 mc burete; 15 mc scândură; 60 litrii lac specificat prenadex; acoperișul din aluminiu bituminos pe o suprafață de 2000 mp; utilaje de prelucrare a lemnului (freze, ferăstrău circular, etc) utilaje pentru tapițat; utilaje pentru finisat; cabină pulverizare lac; utilaje pentru fabricat geamuri termopan; autovehicol B. și C.; instalație de exhaustare folosit pentru rumeguș și scheletul metalic al acoperișului. Din cuprinsul procesului-verbal de intervenție anterior indicat, respectiv din procesul-verbal de cercetare nr. x/03.02.2014 efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare rezultă că sursa de aprindere a incendiului a fost o scânteie mecanică, care datorită lipsei personalului din obiectiv, respectiv a vântului puternic și a cantității mari de materiale combustibile a putut genera acest incendiu extrem de puternic. Este de menționat că, reclamanta fiind asigurată la societatea A. S.A. a depus o cerere de plată a daunelor produse prin incendiu, deschizându-se în acest sens dosarul de daune nr. x din 14.01.2014, dosar care în baza notei de lichidare x din 13.01.2015 a fost respins la plată deoarece se consideră ca și o cauză probabilă a incendiului o sobă cu lemne aflată în mijlocul halei de producție pentru care nu a existat autorizație de funcționare și nu ar fi fost montată de o firmă autorizată. Ulterior, reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalul Satu Mare o acțiune civilă în pretenții, prin care a solicitat obligarea S.C. A. S.A. la plata sumei de 894.475,90 RON. In cadrul dosarului au fost administrate o serie de probe, printre care și expertiză tehnică judiciară în construcții iar, prin încheierea din 18 mai 2017, Tribunalul Satu Mare a suspendat, conform prevederilor art. 262 alin. (4) din legea nr. 85/2014, judecarea acestui dosar, deoarece societatea de asigurare a intrat în procedura falimentului. Reclamanta a depus cererea de plată înregistrată sub nr. x/22.05.2017 la Fondul de Garantare a Asiguraților pentru suma de 450.000 RON, astfel cum este plafonată de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea 213/2015. Prin Decizia nr. 18893/07.02.2019, pârâtul FGA a respins, în temeiul art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015, cererea de plată formulată de reclamantă, având în vedere că în cadrul dosarului de daună s-a constatat că evenimentul avizat, așa cum rezultă din actele încheiate de organele competente, nu reflectă realitatea privind cauzele declanșării și prorogării incendiului la locația imobilului asigurat. S-a mai susținut că în dosar de daună s-ar fi realizat două expertize, iar cea a doamnei "F." ar fi cea reală, considerând-se că focul a pornit de la o sobă lăsată nesupravegheată și care ar fi putut să inițieze incendiul. Instanța de fond a admis acțiunea reținând, că prin Decizia nr. 18893/07.02.2019, pârâtul și-a întemeiat decizia pe o expertiză extrajudiciară, din care rezultă că incendiul s-a declanșat ca urmare a unei sobe lăsate nesupravegheate si care ar fi putut fi un inițiator al incendiului. Locația acestei sobe era in mijlocul halei unde au fost observate prima data flăcările. In cenușarul sobei ar fi putut exista jar nestins acoperit de cenușa care ajungând in exteriorul sobei sa fi putut declanșa incendiul. Aceasta concluzie a fost emisa de expert in urma analizării planșelor foto existente la dosarul de dauna. Totodată, instanța a constatat că sursa de izbucnire a incendiului este o scânteie mecanică, întrucât din probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada că în hala de producția a existat o sobă alimentată cu lemne care să provoace incendiul în cauză, așa cum afirmă pârâtul și expertul extrajudiciar F.. În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul -pârât sunt elemente care țin de temeinicia admiterea acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Considerentele curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Acest text vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită; violarea unor principii generale de drept. În prezentul proces, instanța de fond a reținut, ca element de fapt relevant, că nu s-a făcut dovada că în hala de producția a existat o sobă alimentată cu lemne care să provoace incendiul în cauză, așa cum afirmă pârâtul și expertul extrajudiciar F. astfel că a dat eficientă efectelor juridice probelor administrate în cauză Din această perspectivă, trebuie constatat că instanța de fond nu a abordat soluția reținută de pârâtului FGA, prin raportare strictă la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și probele administrate. După cum s-a arătat deja, finalitatea acestei concluzii a reieșit din expertiza judiciară efectuată în cauză de expert tehnic ing. G., specialitatea "procese pirogene și incendii"; procesul-verbal de intervenție nr. x din 13.01.2014 în care Inspectoratul pentru Situații de Urgență Someș Satu Mare menționează că sursa de aprindere a incendiului a fost o scânteie mecanică, care datorită lipsei personalului din obiectiv, respectiv a vântului puternic și a cantității mari de materiale combustibile a putut genera acest incendiu extrem de puternic, Ordonanța de clasare a cauzei aparținând Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, în dosarul x/2014, unde se specifică aceleași condiții de izbucnire a incendiului, expertiza efectuată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare în care expertul judiciar a stabilit la obiectivul nr. 3 drept cauză a incendiului o scânteie mecanică la instalația de exhaustare și declarațiile date de martorii H. (agentul de pază) și I., în dosarul x/2014 al Tribunalului Satu Mare. Ca atare, toate aserțiunile recurentului au semnificația unor chestiuni de fapt, deci cu privire la care doar prima instanță (ca instanțe zise de fond) aveau prerogativa legală de a le stabili, Înalta Curte ca instanță de recurs, neavând ea însăși dreptul de a le cenzura ori modifica, căci aceasta ar însemna să reaprecize probele administrate pentru a stabili o altă stare de fapt, ceea ce legea nu îi îngăduie. Controlul pe care instanța de recurs îl poate exercita trebuie să se păstreze în limitele stabilite de art. 488 C. proc. civ., aceasta și în condițiile în care în recurs nu au fost înfățișate, în limitele instituite de art. 492 C. proc. civ., probe noi care să conducă la reținerea, în totul sau în parte, a unei alte stări de fapt decât aceea la care instanța de fond s-a oprit. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susținut că, consecințele constatării nelegalității Deciziei nu poate fi obligarea directa a Fondului la plata sumei pretinse sau la emiterea unei decizii de aprobare a plații acesteia, chiar daca dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacra caracterul de plina jurisdicție a contenciosului administrativ, conferind posibilitatea instanței de contencios sa reformeze decizia administrativa, prin obligarea directa a pârâtului la plata sumei pretinse, s-ar produce o imixtiune in activitatea Fondului, nedându-i posibilitatea de a evalua pe fond cererea de plata. Motivul de recurs prevăzut de pct. 4 din art. 488 C. proc. civ., prevede că se poate cere casarea unei hotărâri dacă instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. Susținerea recurentului potrivit căreia instanța de fond face un abuz de putere atunci când prin judecarea litigiului, prin determinarea concreta a prejudiciului în lipsa evaluării prealabile a autorității administrative și obligarea directa a FGA la plata sumei de 450.000 RON, nu poate fi primită. Instanța de fond a concluzionat corect în sensul că, față de efectul anulării Deciziei nr. 18893/07.02.2019, nu va obliga pârâtul să analizeze pe fond cererea reclamantei de plată, deoarece această analiză a fost deja efectuată în Decizia nr. 18893/07.02.2019, prin care pârâtul a respins cererea, considerând-o neîntemeiată, astfel încât instanța a putut cenzura legalitatea și temeinicia punctului de vedere exprimat de pârât în această decizie, obligând pe pârât direct la plata sumei solicitate de 450000 RON. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Drept urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,