ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 462/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.03.2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 4023/10.02.2017 și obligarea pârâtei la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat de societatea B., prin Polița de Asigurare a Clădirilor și Conținutului nr. x, emisă la data de 30.01.2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 3319 din 26 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamanta A. S.R.L, invocând cazul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că potrivit procesului-verbal de intervenție nr. x/18.10.2015 emis de ISU Maramureș s-a menționat ca și posibilă cauză a incendiului efectul termic al curentului electric și împrejurare determinantă aprinderea unui ventilator electric, arătându-se că acesta a fost lăsat sub tensiune nesupravegheat și suprasolicitat.

în ceea ce privește afirmația potrivit căreia prevederile art. 10.1 lit. e) din Condițiile privind asigurarea clădirilor și conținutului ar fi aplicabile, apreciem că aceasta este eronată, fiind netemeinică, raportat la circumstanțele factuale ale speței.

Prima instanță a reținut faptul că potrivit procesului-verbal de intervenție incendiul a fost cauzat de lăsarea sub tensiune a ventilatorului nesupravegheat și suprasolicitat și că un ventilator banal lăsat în funcțiune peste noapte reprezintă o lipsă de atenție, o atitudine indiferentă față de rezultatul produs, ce se încadrează în noțiunea de culpă gravă, astfel cum este ea definită de către părți.

În primul rând, arătă faptul că în analiza acestui motiv de respingere a cererii de plată a pornit prin a arăta instanței de fond faptul că și dacă s-ar concluziona că acel incendiu s-ar datora unui ventilator, această ipoteză nu se încadrează în cea reglementată de art. 10.1 teza a doua din Condițiile privind asigurarea clădirilor. Apreciază faptul că este absolut evident că nu sunt îndeplinite condițiile privind faptele săvârșite din culpă gravă.

Subliniază faptul că în cadrul acelui proces-verbal s-a indicat ca și posibilă cauza acel ventilator, nefiind o certitudine declanșarea incendiului din acest motiv, însă consideră că soluționarea prezentei cauze trebuie sa vizeze încadrarea presupusei fapte în noțiunea de culpă gravă, așa cum este definită de dispozițiile legale, doctrină și părți.

Astfel, apreciază că instanța a efectuat o greșită aplicare a normelor de drept material care reglementează culpa gravă. Conform art. 16 C. civ. teza a doua "Culpa este gravă atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese". Conform art. 10.1 din Convenția privind asigurarea clădirilor sunt excluse de la asigurare acele fapte săvârșite din culpă gravă de către Asigurat. Aceeași normă oferă și o definiție a culpei grave în ansamblul contractual, respectiv o lipsă neobișnuită de grijă sau atenție, precum și indiferența față de ceva ce ar trebui, în principiu, să fie clar pentru oricine într-o anumită situație. Tot pe calea Condițiilor privind asigurarea și conținutul se utilizează un exemplu, în sensul ajutării la interpretarea acestei prevederi, respectiv folosirea focului deschis în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse inflamabile sau combustibile.

Raportat la complexitatea speței, apreciază faptul că instanța nu a procedat la o analiză a argumentelor expuse de către reclamantă cu privire la reținerea unei culpe grave și nici nu a realizat o aplicare corectă a prevederilor de drept material, iar simpla expunere a unui raționament al instanței care nu cuprinde o argumentație încadrată în drept nu corespunde unei motivări a hotărârii.

Deși instanța de judecată menționează că a înțeles noțiunea de culpă gravă atribuită de părți, aceasta nu se raportează la dispozițiile legale (art. 16 C. civ.) și la întreaga practică și doctrină care definesc acest termen.

Nu se poate aprecia că reclamanta ar fi fost într-o lipsa neobișnuită de grijă sau atenție, întrucât supravegherea constantă și continuă a ventilatoarelor reprezintă o sarcină ce nu poate fi decât excesivă. Mai mult, în mod uzual, în orice imobil, atât timp cât nu sunt semne ca un aparat de răcire s-ar defecta, persoanele își vor continua activitatea. Nu există un element extraordinar, care să conducă la constatarea unei culpa lata.

Nu în ultimul rând, raportat la definiția dată prin contract, ceea ce se urmărește este o analiză obiectivă și efectuarea unei eventuale expertize de specialitate - care nu a fost efectuată în speță, existând o simplă afirmație cu privire la posibila cauză a incendiului.

În fine, recurenta a susținut că în egală măsură, din starea de fapt nu se poate deduce, sub nicio formă, că a existat indiferență din partea reclamantei. Cu atât mai puțin s-ar putea susține că producerea unui astfel de rezultat, grefat pe un raport de cauzalitate precum cel din cazul concret, ar fi fost clar pentru oricine. Nu poate fi susținut în mod rezonabil ca orice persoană ar fi realizat că ventilatorul se va strica în urma utilizării lui în parametri normali.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat.

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei prin care pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată formulată de reclamantă cu privire la suma de 335.486,00 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului produs imobilului proprietatea sa, situat în Str. x 58 KM 13 Nr. 83X, Loc. Cicarlau, județ Maramureș, ca urmare a izbucnirii unui incendiu.

Prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea reclamantei, instanța de fond reținând în esență, că în mod corect pârâtul a încadrat reclamantei în cazurile de excludere a răspunderii, întrucât lăsarea unei instalații electrice nesupravegheate în stare de funcționare continuă reprezintă lipsă de atenție, o atitudine indiferentă față de rezultatul produs, în sensul art. 10.1 lit. e) din Condițiile privind asigurarea clădirilor și conținutului anexate poliței x.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond, arătând că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 16 C. civ. referitoare la culpa gravă, apreciind că în cauză nu se poate aprecia că reclamanta ar fi fost într-o lipsa neobișnuită de grijă sau atenție, întrucât supravegherea constantă și continuă a ventilatoarelor reprezintă o sarcină ce nu poate fi decât excesivă.

Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile recurentei și că soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, potrivit pct. 10.1 lit. e) din Condițiile generale privind asigurarea clădirilor "asigurătorul nu răspunde pentru prejudicii cauzate, produse sau agravate direct sau indirect de e) fapte săvârșite din culpa gravă de către Asigurat, reprezentanții acestuia, de către acționarii/asociații Asiguratului sau de către Beneficiar; în sensul acestei excluderi, prin " culpă gravă " se înțelege lipsa neobișnuită de grijă sau atenție, precum și indiferența față de ceea ce ar trebui, în principiu, să fie clar pentru oricine într-o anumită situație (ex: folosirea focului deschis în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse inflamabile sau ușor combustibile, etc)"

De asemenea, conform art. 16 alin. (3) teza a II-a din C. civ. "Culpa este grava atunci când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese"

Din acest ultim text de lege rezultă că prin culpă gravă se are în vedere o situație de neglijență sau imprudență extremă, care nu ar putea fi justificată prin lipsa de pricepere a persoanei nici chiar atunci când se ia ca reper persoane cea mal lipsită de dibăcie și care ar putea avea ca resort intern reprezentarea faptului că prejudiciul urmează să se producă în patrimoniul altei persoane nu în patrimoniul propriu.

În ceea ce privește pct. 10.1 din Condițiile generale privind asigurarea clădirilor, dincolo de definiția care conduce spre aceeași idee ce se regăsește și în art. 16 din C. civ., exemplul inserat în text este edificator. Este evident că lăsarea/uitarea unui ventilator în funcțiune nu este o faptă comparabilă cu utilizarea focului deschis în încăperi în care sunt depozitate sau manipulate produse inflamabile sau ușor combustibile. Dacă în primul caz riscul defectării aparatului și, mai mult, a producerii unui incendiu ca urmare a acestei defectări, ar putea să nu fie conștientizat de o persoană mai puțin diligentă, în cel de al doilea caz existența unui astfel de risc de incendiu ca urmare a utilizării focului deschis în preajma unor produse inflamabile este clară pentru orice persoană oricât de lipsită de pricepere ar fi aceasta.

În aceste condiții, este evident că nu poate fi reținută o culpă gravă din partea reclamantei, având în vedere că în cauză nu este vorba de neglijență sau imprudență extremă .

În concluzie, Înalta Curte constată că prin raționamentul juridic al instanței de fond exprimat prin soluția pronunțată au fost interpretate și aplicate greșit normele de drept material invocate ca temei al acțiunii, precum și al apărărilor formulate, hotărârea recurată fiind casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în sensul că va anula Decizia nr. 4023/10.02.2017 și va obliga pârâta la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat de societatea B., prin Polița de Asigurare a Clădirilor și Conținutului nr. x, emisă la data de 30.01.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3319 din 26 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

Anulează Decizia nr. 4023/10.02.2017 și obligă pârâta la acordarea sumelor pretinse pe calea cererii de plată, în scopul acoperirii prejudiciului asigurat de societatea B., prin Polița de Asigurare a Clădirilor și Conținutului nr. x, emisă la data de 30.01.2015.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.