ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5180/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 08.12.2017 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților solicitând instanței anularea deciziei nr. 11225/15.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor de până la 14.500 Euro, pentru distrugerile provocate imobilului asigurat în baza Poliței B. seria x nr. x încheiată cu asigurătorul B. S.A.

Prin sentința civilă nr. 618 din 19 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte cererea reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

S-a anulat decizia nr. 11225/15.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 54.155 RON, cu titlu de despăgubire.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de către reclamanta intimata ca nefondata.

In motivarea cererii de recurs s-a arătat, în urma prezentării situației de fapt, că instanța de fond a admis în parte contestația, insusindu-si în totalitate punctul de vedere al expertului tehnic constructi, obligând recurenta la plata directa către reclamant a sumei de 54.155 RON cu titlu de despăgubire

Hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța încuviințând în mod nejustificat proba cu expertiza tehnica construcții, ignorând în principal faptul că, aceasta proba a fost solicitata pentru a evalua cuantumul despăgubirilor si nu pentru a stabili situația de fapt.

Judecătorul de fond a preluat întocmai punctul de vedere al unui expert, specialist în construcții, fără a avea un punct de vedere al unui specialist care ar putea estima dacă evenimentul ce constituie risc conform condițiilor de asigurare, a avut loc sau nu.

A invocat recurenta - pârâtă incidența dispozițiilor art. 6.6 lit. e) si g) din condițiile de asigurare, potrivit cărora nu se acordă indemnizații pentru daune cauzate de proasta întreținere a bunului, vechimea sau starea de degradare a acestuia (dacă această stare nu are legătură cu riscurile asigurate acoperite prin Contract) și pentru viciul intrinsec si/sau defectele latente ale bunului incluzând, dar fără a se limita la, erori de proiectare/construire/fabricare a acoperișului/elementelor acestuia care pot cauza inundații/infiltrații.

În acest sens s-a invocat sistemul defectuos de construcție al imobilului, lipsa hidroizolațiilor, structura acoperișului casei, starea avansată de degradare a paziei, modalitatea de asamblare a acoperișului construcției anexă.

Referitor la cauzele care ar fi produs avariile, s-a arătat prin motivele de recurs că din adresa emisă de Administrația Națională de Meteorologie - Centrul Meteorologic Muntenia, rezultă că în intervalul menționat nu s-au produs fenomene meteorologice dintre cele definite de clauzele de asigurare, viteza vântului nefiind mai mare de 60 de km/h, iar cantitate de apă căzută a totalizat 12,6 l/mp, nefiind încadrată la ploaie torențială.

S-a invocat prin motivele de recurs nelegalitatea soluției primei instanțe în raport de obligarea directă a recurentului - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata despăgubirilor solicitate, fără a avea în vedere faptul că cererea de plată nu a fost analizată pe fond prins prisma cuantumului pretențiilor, judecătorul fondului substituindu-se Comisiei Speciale a F.G.A.

Totodată, a invocat recurentul -pârât și împrejurarea că F.G.A. nu are vreun raport juridic cu asigurații în baza căruia s-ar putea obliga la sume nelimitate, scopul sau fiind unul de protejare si garantare. Acesta nu preia drepturile si obligațiile asigurătorului, ci doar intervine în favoarea persoanelor asigurate.

FGA instrumentează dosarele în nume propriu, iar în cadrul activității sale este obligat sa verifice: termenul legal de formulare a cererii de plata, existenta tuturor înscrisurilor justificative, precum si condițiile stipulate în contractele de asigurare încheiate de petenți-astfel cum prevede Legea 213/2015, obligațiile instituției neputând deroga de la legea cadru si de la norma de aplicare.

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la suportarea cheltuielilor de judecată.

A invocat intimata - reclamantă materialul probator administrat în cauză, respectiv Adresa nr. x emisă de Administrația Națională de Meteorologie- Centrul Meteorologic Regional Muntenia, Adeverința nr. x/26.04.2016 emisă de Primăria Comunei Crîngu, Procesul-verbal din 20.04.2016 întocmit de Comitetul Local pentru Situații de Urgență Com. Crîngu, care confirmă producerea fenomenului meteo extrem constând în căderi masive de grindină în noaptea dintre 19- 20.04.2016.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților sub nr. x/02.09.2016, doamna A. a solicitat suma de 14.500 Euro echivalentul a 64.525 RON necesară aducerii imobilului la starea anterioara producerii evenimentului asigurat.

Imobilul amplasat în comuna Crângu jud. Teleorman, era asigurat la data evenimentului cu polița B. cu seria x nr. x emisă de societatea de asigurări S.C. B. S.A., aflată in faliment.

Prin decizia nr. 11225/15.11.2017 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților cererea a fost respinsă.

În considerentele deciziei s-a reținut că, potrivit înscrisurilor existente la dosarul de dauna, reiese faptul ca, la data de 19.04.2016 ora 20:30 - 20.04.2016 ora 20:30, au avut loc o serie de fenomene meteorologice, respectiv averse de ploaie si intensificări ale vântului, așa cum rezulta din adresa existentă la dosar emisa de către Administrația de Meteorologie-Centrul Meteorologic Regional Muntenia.

A reținut autoritatea pârâtă că viteza vântului nu a fost egala sau mai mare de 60 km/h pentru a se încadra la furtuna, uragan sau vijelie și, totodată, că în acest interval de 24 ore s-au înregistrat precipitații sub forma de averse care au totalizat 12,6 l/mp, care nu se încadrează în definiția de ploaie torențială.

Astfel, fenomenele atmosferice produse în intervalul 19.04.2016-20.04.2016 nu sunt riscuri asigurate în conformitate cu prevederile condițiilor de asigurare ce sunt parte integranta a poliței de asigurare, daunele provocate fiind o urmare a stării de degradare a imobilului.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte reține, sub un prim aspect, că sunt neconcludente argumentele recurentului-pârât, în sensul că nu este un asigurător si nu preia ope legis obligațiile vreunui asigurător în faliment, întrucât reclamanta are vocația de a solicita realizarea dreptului de creanță pretins în procedura specială a cererii de plată reglementată de Legea nr. 213/2015 și de Norma ASF nr. 16/2015.

De altfel, reclamanta a și urmat procedura prevăzută de lege, iar la emiterea deciziei nr. 11225/15.11.2017 de respingere a cererii de plată, Comisia Specială nu a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile sesizării sale, ci a soluționat cererea de plată pe fondul acesteia.

În ceea ce privește aprecierile recurentului -pârât asupra situației de fapt analizate de instanța de fond, constată Înalta Curte, din prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că nu se poate reține încălcarea, prin sentința recurată a normelor de drept material, prin referire conținutul clauzelor poliței de asigurare seria x nr. x

Are în vedere instanța de recurs că, potrivit contractului, eveniment asigurat -pct. 1.1.27 - reprezintă fenomene atmosferice: furtună, grindină, ploaie torențială, tornadă, trombă de aer, vijelie, uragan.

Reține Înalta Curte că prin adresa nr. x/22.08.2017 emisă de Administrația Națională de Meteorologice - Centrul Meteorologic Regional Muntenia reiese că în intervalul 19.04.2016 ora 20:30-20:04.2016, ora 20:30 sub acțiunea unui front atmosferic puternic convectic, s-au înregistrat precipitații sub formă de ploaie, trecător cu caracter torențial, care au totalizat 12,6 l/mp. Vântul a prezentat intensificări ce au atins la rafală 48,6 km/h și s-au înregistrat descărcări electrice.

Pentru acest interval a fost emisă o atenționare meteorologică cod galben, fenomenele vizate fiind instabilitatea atmosferică accentuată, cantități de apă importante și intensificări ale vântului, izolat grindină.

De asemenea, prin adeverința nr. x/26.04.2016 emisă de Comuna Crângu, ca urmare a hotărârii Comitetului Local pentru Situații de Urgență al Comunei Crângu, s-a atestat că în urma fenomenelor petrecute în data de 20.04.2016, orele 03:00 și anume căderi masive de grindină de dimensiuni mari, a fost afectat acoperișul locuinței reclamantei și a anexelor gospodărești.

Se constată că în fundamentarea soluției privind respingerea cererii de plată, autoritatea pârâtă realizează o interpretare restrictivă a clauzelor contractuale raportat la viteza vântului, potrivit căreia fenomenul atmosferic nu ar putea fi încadrat în noțiunile de: furtuna, vijelie sau uragan, precum și la valoarea scăzută a precipitațiilor care nu se încadrează în noțiunea de ploaie torențiala, în ciuda adreselor mai sus menționate.

Atestările autorităților potrivită cărora că la data de 20.04.2016 pe raza comunei Crângu au avut loc căderi masive de grindină au fost coroborate de prima instanță și cu concluzia expertizei dispuse în cauză, prin care s-a reținut că:

"deteriorarea acoperișului din căderile de grindină se explică în situația în care dominanta vântului și direcția ploii a fost dinspre est-sud est; starea de fapt este coroborată și cu analiza construcțiilor învecinate, cu aproximativ aceeași vechime și la care am constatat că proprietarii și-au înlocuit parțial țigle la învelitori sau construcții la care nu s-au înlocuit țiglele".

De asemenea, prejudiciul a fost constatat prin nota de constatare întocmită de inspectorii FGA (din care reies avarii ale tavanului și pereților în 3 dormitoare, hol, living și acoperișul distrus în proporție de 80%).

Înalta Curte respinge argumentele recurentului pârât privind nelegalitatea hotărârii atacate în raport de administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, evident acestea neputându-se încadra în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează doar o potențială neconcordanță a hotărârii primei instanțe cu prevederi legale aplicabile cauzei, iar nu aprecierea judecătorului fondului asupra utilității unor probe.

Totodată, împrejurarea că, în urma analizei materialului probator administrat în cauză, instanța și-a format convingerea în sensul temeiniciei susținerilor expertului, nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, în condițiile în care, judecătorul a examinat argumentele părților, expunând punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

In ceea ce privește existența cauzelor care înlătură răspunderea asigurătorului, prevăzute de art. 6.6 lit. e) din contrat, proasta întreținere a bunului, vechimea sau starea de degradare a acestuia (dacă această stare nu are legătură cu riscurile asigurate acoperite prin contract) și g) viciu intrinsec și/sau defectele latente ale bunului (incluzând, dar fără a se limita la erori de proiectare/construire/fabricare a acoperișului/elementelor acestuia care pot cauza inundații/infiltrații), se constată că pârâtul invocă în fapt cauze anterioare încheierii poliței de asigurare, care au fost cunoscute părților și care nu se includ în categoria de vicii ascunse, respectiv, materialul din care a fost realizată construcția și acoperișul, sau lipsa hidroizolațiilor.

Expertul a arătat că bunurile asigurate au o vechime foarte mare dar a apreciat că inundarea acoperișului nu se poate datora lipsei sau ruperii unei pazii.

Constatând Inalta Curte că a fost probată producerea unui fenomen atmosferic în data de 20.04.2016 care se include printre riscurile asigurate, reține că,în mod corect prima instanță a dispus anularea deciziei emise de pârâtă și obligarea la plata despăgubirilor dovedite, în cuantumul justificat prin raportul de expertiză și necontestat de recurentul-pârât.

In raport de cele mai sus arătate, in mod corect curtea de apel a reținut că s-a făcut dovada existenței unei creanțe de asigurare în sensul art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, fiind îndeplinite condițiile legale pentru despăgubirea intimatei - reclamante.

In ceea ce privește soluția instanței de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 54.155 RON, cu titlu de despăgubire, se constată că aceasta își are temeiul în prevederile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care prejudiciul a fost dovedit prin Anexa I la Raportul de expertiză, coroborat cu nota de constatare întocmită de F.G.A.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - reclamantă, Înalta Curte reține, față de dispozițiile art. 453 alin 1 din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată" și chitanța depusă la dosarului, caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 618 din 19 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, în favoarea intimatei - reclamante A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.