ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4556/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4556/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 12 octombrie 2022
Asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată la , înregistrată la data de 12.03.2020 la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ si Fiscal, sub dosar nr. x/2020, reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A, Mediaș a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună: în principal principal, suspendarea Dispoziției obligatorii nr. SB 4/31.01.2020 (x/10.02.2020);
- în subsidiar, anularea, respectiv revocarea în integralitate a Dispoziției obligatorii nr. SB 4/31.01.2020 (x/10.02.2020), cu anularea masurilor 4.1, 4.2, 4.3 și accesorii calculate la dividendele aferente perioadei 25.06.2019-27.01.2020 în valoare totală de 24.284.077 RON cu dobânzi aferente în valoare de 1.053.929 RON și penalități de întârziere aferente în valoare de 526.964 RON, prevăzute în Raportul de Inspecție Economico Financiară nr. SB 4/31.01.2020 (x/10.02.2020) anexat dispoziției obligatorii nr. SB 4/31.01.2020.
1.2 Hotărârea curții de apel
Prin încheierea de ședința din 30 septembrie 2020, reclamanta și-a precizat cadrul procesual chemând în judecata pârâtele Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.
La data de 11.08.2020, reclamanta a formulat cerere de renunțare la capătul de cerere privind suspendarea Dispoziției Obligatorii nr. SB 4/31.01.2020.
Prin sentința nr. 89/2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 20.08.2020, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de suspendare a dispoziției obligatorii contestate prin cererea introductivă de instanță.
Prin încheierea de ședința din data de 11 .11.2020, curtea de apel s-a pronunțat asupra excepțiilor prematurității și inadmisibilității privind anularea Dispoziției Obligatorii nr. SB 4/31.01.2020, precum și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Prin sentința nr. 206 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale ROMGAZ
S.A în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale ROMGAZ S.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Impotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin argumentele prezentate în susținerea motivelor de nelegalitate, în contextul unui scurt istoric procesual, recurenta-reclamantă a prezentat argumentele sale cu referire la motivele de recurs dezvoltate, raportat la considerentele hotărârii atacate, făcând trimitere la normele de drept prevăzute de art. II din O.U.G. nr. 29/2017.
In acest sens recurenta a arătat că distribuirea rezervelor constituite conform O.G. nr. 64/2001 devine posibilă prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 29/2017, respectiv, prin art. II. Conform acestui articol, însă, doar rezervele existente la data de 5 aprilie 2017 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 29/2017) pot fi redistribuite sub forma de dividende.
Deși atât rezervele constituite conform O.G. nr. 64/2001, art. 1 alin. (1) lit. g), cât și rezultatul reportat provin din rezultatul anilor anteriori, distribuirea sub formă de dividende se face după reguli diferite:
- Rezervele existente la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 29/2017 (art. II din O.U.G. nr. 29/2017). Acestea pot fi distribuite începând cu situațiile financiare ale anului 2016. Pe cale de consecința, aceste rezerve existente la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 29/2017 pot fi distribuite în oricare din anii ulteriori anului 2016.
- Rezultatul reportat existent în sold la data de 31 decembrie a fiecărui an (art. III din O.U.G. nr. 29/2017).
Astfel, și redistribuirea rezervelor sub formă de dividende ar trebui să fie aprobată, ca regulă generală, tot odată cu situațiile financiare anuale, mai ales că și art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018 face referire tot la aprobarea situațiilor financiare anuale ale anului 2018 în ceea ce privește termenul de plată și la alte elemente existente în sold la finalul anului 2018. în plus. nu au fost solicitări ulterioare din partea acționarilor pentru acordarea de dividende suplimentare.
A mai susținut recurenta că pentru beneficiul acționarilor, a ales să se raporteze la tot soldul rezervelor constituite conform O.G. nr. 64/2001, nedepășind rezervele disponibile conform O.U.G. nr. 29/2017.
În concluzie, pentru ca sumele reprezentând "Alte rezerve" să fie incluse în baza de calcul căreia se aplică 35%, acestea trebuie să îndeplinească în mod cumulativ două condiții:să fie incluse în sumele repartizate la "Alte rezerve", aflate în conturile de disponibilități bănești ale Societății la data de 31 decembrie 2018; să nu fie angajate prin contracte de achiziție pentru a fi utilizate ca surse proprii de finanțare.
Ori asa cum recurenta a arătat deja în fata instanței de fond, în cazul de față, se poate observa că suma la care face referire echipa de control a fost transferată în "Alte rezerve" doar la data hotărârii AGA din 25 aprilie 2019; cu alte cuvinte, suma în discuție nu întrunește prima condiție menționată de art, 43 din O.U.G. nr. 114/018 și, în consecință, susținerea echipei de control este erontă.
1.4. Apărările formulate în cauză
Intimatele- pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov au formulat întâmpinare în recurs, prin care, au solicitat respingerea recursului promovat de recurentă și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
La rândul său, recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare și concluzii scrise.
1.5. Procedura de soluționare a recursului
În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluția din 11 martie 2021, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata recursului, în data de 12 octombrie 2022, cu citarea părților, în condițiile art. 494 -495 C. proc. civ., dată când a avut loc judecata, în ședință publică.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, prin prisma probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele care urmează:
În contextul analizei argumentelor recurentei-reclamante, astfel cum au fost reiterate din acțiunea dedusă judecății, analizând în continuare recursul, din perspectiva criticilor expuse de către recurentă, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, nefiind relevată nicio încălcare sau aplicare greșită a normelor de drept material în chestiunea invocată de titularul căii de atac.
Astfel, este de necontestat că reclamanta S.N.G.N. Romgaz S.A. a fost supusă unei inspecții economico-financiare de către inspectori din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov-Inspecția Fiscală - Serviciul Inspecție Economico-financiară.
Perioada supusă verificării a fost: 01.01.2014 - 31.12.2018, iar obiectivul inspecției economico-financiare a fost; "verificarea respectării prevederilor art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, pentru exercițiul financiar al anului 2018".
Astfel, urmare a verificărilor efectuate, organul de inspecție economico-financiară a întocmit Raportul de inspecție economico-financiară nr. SB 4/31.01.2020 și Dispoziția obligatorie nr. SB 4/31.01.2020.
Împotriva Dispoziției obligatorii nr. SB 4/31.01.2020 emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, reclamanta S.N.G.N. Romgaz S.A.
a formulat plângere prealabilă nr. 8127/27.02.2020 care prin Decizia nr. 25/P/27.05.2020 emisa de Ministerul Finanțelor Publice a decis:
Art. 1 Respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulate de Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A. împotriva măsurii nr. 4.1 din Dispoziția obligatorie nr. SB 4/31.01.2020 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.
Art. 2 Desființarea măsurii nr. 4.2 din Dispoziția obligatorie nr. SB 4/31.01.2020 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, urmând ca organul de inspecție economico-financiară să emită o nouă dispoziție obligatorie care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluționare.
Art. 3 Respingerea ca nemotivată a plângerii prealabile formulate de Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A. împotriva măsurii nr. 4.3 din Dispoziția obligatorie nr. SB 4/31.01.2020 emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov.
În cauză, Curtea, procedând la analiza sentinței Judecătorului fondului, constată că, a luat în considerare toate probele și prevederile legale aplicabile cauzei și observă că, acesta a aplicat corect prevederile legale la obiectul cauzei.
Sub acest aspect, categoria de argumente reținute de judecător, prin sentința supusă prezentului control de legalitate, este considerată de Curtea de Apel, deplin valabilă.
Argumentele din recurs, conform cărora prin sentință, instanța nu a avut în vedere prevederile art. art. II din O.U.G. nr. 29/2017 sunt vădit nefondate.
Pe de o parte, recurenta face doar afirmații nefondate legate de modul de aplicare/interpretare a prevederilor art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018, invocând legislația specifică referitoare la piața de capital, face confuzii, presupuneri, făcând referire printre altele, la faptul că rezervele destinate redistribuirii sub formă de dividende ar fi trebuit, în opinia sa, să se regăsescă în sold la data de 31.12.2018, afirmând că "Acționarii Romgaz au urmărit repartizarea profitului potrivit prevederilor O.G. nr. 64/2001, în sensul că sumele trebuiau să existe în contul 1068.02 alte rezerve pentru a putea fi repartizate la dividente(...)nu se putea propune în convocatorul pentru AGA din 25 aprilie 2019 repartizarea a 35% din niște rezerve care nu existau, ci erau condiționate de votul acționarilor din aceea AGA", condiție ce nu se regăsește în cuprinsul prevederilor art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018, actul normativ făcând trimitere la toate sumele repartizate la alte rezerve din profitul contabil, inclusiv al anului 2018 (repartizate în anul 2019), nefacand distinctia sau macar vreo precizare pentru a induce ideea ca interpretarea pe care recurenta- reclamanta incearca sa o dea acestui text de lege este una corecta. Din punctul nostrum de vedere, din contra, interpretarea data este fara fundament legal si logic, tinand cont de modul in care se realizeaza aceste operatiuni.
Pe de altă parte, sustinerea recurentei potrivit căreia:"plata nu s-ar mai fi putut încadra în termenul de 60 de zile prevăzut în O.U.G. nr. 114/2018" nu poate fi reținută întrucât obligația distribuirii și virării este prevăzută a fi realizată "(...)în termen de
60 de zile de la data aprobării situațiilor financiare aferente anului 2018,(...)" acesta prevedere legala care lamureste în mod clar problema.
Astfel, potrivit art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018 " Operatorii economici cu capital integral sau majoritar de stat care aplică prevederile Ordonanței Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările și completările ulterioare, distribuie și virează în condițiile legii, în termen de 60 de zile de ia data aprobării situațiilor financiare aferente anului 2018. sub formă de dividende sau vărsăminte la bugetul de stat, în cazul regiilor autonome, 35% din sumele repartizate la alte rezerve, în condițiile art. 1 alin. (1) lit. o) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum și ia regiile autonome4, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările și completările ulterioare, regăsite în conturile de disponibilități bănești existente în casă și conturi la bănci precum și cele aferente investițiilor pe termen scurt la data de 31 decembrie 2018 și care la aceeași dată nu sunt angajate, prin contracte de achiziție, pentru a fi utilizate ca surse proprii de finanțare."
Corect a reținut judecătorul fondului că art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018 prevede în mod imperativ, obligația de a distribui și vira in termen de 60 de zile de la data aprobării situațiilor financiare aferente anului 2018, sub forma de dividende a 35% din sumele repartizate la, ALRE REZERVE, in condițiile art. 1 alin. (1) lit. g) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2001.
Din actele și lucrările dosarului, reiese cu claritate că la data de 31 decembrie 2018 soldul contului 1068.02 indică suma de 1.028.447.834.80 RON, însă potrivit situațiilor financiare suma reflectată în contul 1068 era de 1.746.602.484 RON.
Afirmația recurentei-reclamante potrivit căreia:"Din punct de vedere temporal acest lucru este imposibil." nu poate fi reținută întrucât obligația distribuirii și virării este prevăzută a fi realizată "(...) în termen de 60 de zile de la data aprobării situațiilor financiare aferente anului 2018,(...)", respectiv 60 de zile după aprobarea repartizării profitului anului 2018 de către Adunarea Generală a Acționarilor fiind imposibil de realizat conform interpretărilor recurentei. Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor a aprobat prin Hotărârea nr. 3/15 .04.2019 situațiile financiare pe 2018(fila x).
Or, potrivit acestei hotărâri profitul net al societății reclamante in anul 2018 a fost de 1.360.546.709 RON în concordanta cu soldul contului 121.01 Profit si pierderi.
Prin Hotărârea nr. 3/15 .04.2019 Adunarea Generala Ordinara a Acționarilor se aproba repartizarea profitului pentru cont 1068.02 alte rezerve - repartizări din profit, a sumei de 106.264.550,88 RON.
Din actele dosarului, respectiv situațiile depuse de către reclamantă si necontestate, Curtea a constatat, în aplicare art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018 că reclamanta a evidențiat la data de 30.04.2019 în debitul contului 1068.02. suma de 362.397.056 RON ce reprezintă dividende datorate tuturor acționarilor, calculată prin redistribuirea sumei de 35% din sumele repartizate la alte rezerve, din care suma de 253.633.695 RON dividende cuvenite acționarului majoritar.
Ca atare, suma de 106.264.550,88 RON repartizata la "Alte rezerve, cont 1068.02 prin Hotărârea Adunării Generale Ordinare a Acționarilor nr. 3/15 .04.2019 se regăsea în mod evident în conturile de disponibilități bănești ale reclamantei și la 31.12.2018, provenind din activitatea anului 2018 care a generat profitul.
Prin urmare nu poate fi reținută susținerea reclamantei că suma nu ar întruni prima condiție prevăzută de art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018.
Având în vedere situația economico-financiară, în deplină cunoștință de cauză recurenta trebuia să dispună virarea sub formă de dividende a procentului de 35% din sumele repartizate la alte rezerve.
Totodată, din textul art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018, rezultă că legiuitorul a dispus ca procentul de 35 % să fie aplicat sumelor repartizate la Alte Rezerve și nu sumelor existente în contul contabil Alte Rezerve. Această distincție se impune a fi reținută, întrucât repartizarea profiturilor nete are loc doar la închiderea unui exercițiu financiar pe profit și nu pe pierdere.
Astfel, raportat la constatările organului de inspecție economico-financiară din Raportul de inspecție economico-financiară nr. SB 4/31.01.2020:
"(…) 35% x 1.134.712.385,74 = 397.149.335 RON (…) reprezentând dividende cuvenite tuturor acționarilor, redistribuite din alte rezerve (…)și având în vedere "Balanța de verificare sintetică" pentru luna decembrie 2018 și adresele nr. x/15.03.2019 privind situația investițiilor la finele anului 2018 și nr. 470108/12.03.2020, anterior prezentate, s-a retinut că disponibilitățile bănești existente la data de 31 decembrie 2018 în casă și conturi la bănci, precum și cele aferente investițiilor pe termen scurt și care la 31 decembrie 2018 nu sunt angajate, prin contracte de achiziție, pentru a fi utilizate ca surse proprii de finanțare sunt în sumă de 587.209.788,53 RON (1.323.730.003,04 - 736.520.214,51 RON), depășind cuantumul sumei datorate ca dividende cuvenite acționarilor, calculate de către organul de inspecție economico-financiară în Raportul de inspecție economico-financiară nr. SB 4/31.01.2020 prin aplicarea cotei de 35% asupra sumelor repartizate la alte rezerve în sumă de 397.149.335 RON.
În concluzie, în mod corect instanta de fond a retinut ca nu poate fi retinuta critica recurentei- reclamante respectiv ca ar avea prioritate dispozitiile art. II din O.U.G. nr. 29/2017 cu privire la posibilitatea redistribuirii dividendelor. S-a retinut in mod temeinic si legal, raportat la aceasta sustinere ca in cauza sunt incidente dispozitiile imperative ale art. 43 din O.U.G. nr. 114/2018 care obliga la distribuire. Recurenta distribuie si vireaza 35% din sumele repartizate la alte rezerve in termen de 60 de zile de la data aprobarii situatiilor financiare aferente anului 2018.
Așa cum bine a punctat instanța fondului, criticarea măsurii nr. 4.1 este nejustificată de asemenea și critica reclamantei adusă măsurii 4.3 cu privire la obligația de a transmite o declarație informativa privind dividendele cuvenite acționarilor.
Din acestă perspectivă, soluția instenței de fond este corectă, fiind adoptată cu aplicarea și interpretare corectă a dispozițiilor legale incidente, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă.
III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs
În considerarea acestor argumente care susțin caracterul nefondat al recursului, Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale Romgaz S.A. împotriva sentinței nr. 206 din 9 decembrie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2022.