ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5469/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel Alba Iulia, la data de 04.08.2021 sub dosar nr. x/2021, reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în parte a Deciziei nr. 9/P/23.04.2021 privind soluționarea plângerii prealabile în baza art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ;

- anularea în parte a actului administrativ - Dispoziția obligatorie nr. SB20 din data de 25.11.2020, emisă de pârâta M.F - D.G.F.P Brașov în sensul anulării Măsurilor nr. 2, 3, 4, 6 și 8 dispuse prin Dispoziția obligatorie SB20/25.11.2020, în baza constatărilor din Raportul de inspecție economico-financiară SB25/25.11.2020, ce constituie anexă la Dispoziția Obligatorie;

- constatarea intervenției prescripției cu privire la dreptul organelor de inspecție economico-financiare de a stabili obligații/aplica măsuri cu privire la exercițiul financiar 01.01.2012 - 30.09.2017 și depășirea duratei efectuării inspecției economico-financiare peste termenul de maxim 6 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) Ordonanța de Urgență nr. 94/2011 coroborat cu art. 13 alin. (1) din Hotărârea nr. 101 din 28 februarie 2012.

Prin sentința civilă nr. 218 din data de 15 decembrie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Societatea Națională de Gaze Naturale A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor, Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs Societatea Națională de Gaze Naturale, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta invocă în esență:

- intervenția prescripției extinctive cu privire la dreptul organelor de inspecție economico-financiare de a stabili obligații financiare cu privire la exercițiul financiar 01.01.2012 - 30.09.2017", invocând art. 9 din O.U.G. nr. 94/2011 "dreptul se prescrie în termen de 5 ani de la încheierea exercițiului financiar, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție (...) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor exercițiului financiar încheiat" și art. 11 din același act normativ care prevede că "inspecția economico-financiara se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații în sarcina operatorilor economici";

- nelegalitatea măsurilor dispuse ca urmare a depășirii duratei efectuării inspecției economico-financiare cu încălcarea art. 166 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. x (...) coroborat cu art. . 13 alin. (910) din Hotărârea nr. 101 din 28 februarie 2012 (...) având în vedere că motivele invocate prin referatul privind suspendarea acțiunii nu se află printre condițiile prevăzute de art. 2 din Ordinul nr. 1.553 din 26 noiembrie 2012 privind condițiile și modalitățile de suspendare a acțiunii de inspecție economico-financiara;

- caracterul neîntemeiat al constatărilor organelor de inspecție economico-financiare cu privire la Măsurile dispuse prin Dispoziția obligatorie nr. SB20I25.11.2021.

Recurenta mai invocă art. 20 alin. (2) din H.G. nr. 101/2012, potrivit căruia "(...) pentru deficiențele constatate se consemnează în mod obligatoriu actele normative încălcate, cu stabilirea influențelor financiare și bugetare nefavorabile", menționând că "în urma inspecției economico-financiare s-a constatat că S.N.G.N. A. 5. A. a încălcat dispozițiile prevăzute de (...)", enumerând acte normative precum și reglementări interne/documente juridice încheiate la nivel de societate (contracte colective de muncă, contract de mandat, contracte de concesiune) invocate în Dispoziția obligatorie nr. SB20/25.11.2020, ca temei legal al dispunerii măsurilor.

Totodată, se susține că ar fi fost depășită durata controlului financiar, iar constatările din Raportul de Inspecție Economico-Financiară s-ar fi făcut cu încălcarea art. 16 alin. (2) din Ordonanța de Urgență nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, aprobată prin Legea nr. 107/2012, cu modificările ulterioare coroborat cu art. 13 alin. (1) din Hotărârea nr. 101 din 28 februarie 2012.

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în perioada 22.12.2017 - 25.11.2020, Societatea Națională de Gaze Naturale A. S.A., a făcut obiectul unei inspecției economico-financiare.

Urmare a verificărilor efectuate, organul de inspecție economico-financiară a constatat deficiențe cu privire la aprobarea, fundamentarea și execuția bugetelor de venituri și cheltuieli pentru anii 2013, 2014, 2016 și 2017, fiind întocmite Raportul de inspecție economico-financiară nr. SB 25/25.11.2020 și Dispoziția obligatorie nr. SB 20/25.11.2020.

Obiectivul inspecției economico-financiare a fost: "verificarea: fundamentării și execuției bugetului de venituri și cheltuieli; respectării disciplinei bugetare, economico-financiare și contabile; respectării prevederilor legale cu privire la bunurile din domeniul public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale; modului de constituire, declarare și virare a dividendelor/vărsămintelor;- modului de organizare și exercitare a formelor obligatorii de control intern/managerial".

Prin Dispoziția obligatorie nr. SB 20/25.11.2020 s-a dispus în sarcina operatorului economic opt măsuri obligatorii, fiind contestate în prezentul dosar măsurile nr. 2, nr. 3, nr. 4, nr. 6 și nr. 8.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-reclamantă revine asupra acelorași chestiuni litigioase formulate prin acțiunea introductivă de instanță. Motivele de nelegalitate cu privire la sentința atacată, astfel cum au fost prezentate în cuprinsul cererii de recurs sunt vădit nefondate, menținerea măsurilor în sarcina acesteia fiind pe deplin motivată și justificată de către prima instanță.

Motivele de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă exclusiv în temeiul art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt vădit nefondate, hotărârea instanței de fond de respingere a acestor petite din acțiunea introductivă fiind corectă și legală, raționamentul logico juridic al motivării hotărârii regăsindu-se în concret în cuprinsul considerentelor sentinței.

Înalta Curte constată că primă critica adusa de recurentă vizează intervenirea prescripției extinctive cu privire la dreptul organelor de inspecție economico-financiare de a stabili obligații raportat la exercițiul financiar 01.01.2012 - 30.09.2017.

Din conținutul Raportului de inspecție economico-financiară nr. SB 25/25.11.2020 și al înscrisurilor avute în vedere la emiterea acestuia, inspecția economico-financiară a început în data de 22.12.2017, fiind suspendată în perioadele: 26.04.2018-08.10.2018; 01.11.2018-27.10.2020, "pentru efectuarea unor controale la subunitățile societății existente pe raza de competență teritorială altor Direcții Generale Regionale a Finanțelor Publice, respectiv altui județ din cadrul D.G.R.F.P. Brașov, având obiectivele înscrise în Avizul de inspecție economico-financiară nr. 57112.10.2017".

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011: "Acțiunea de inspecție economico-financiară poate fi suspendată ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condițiile și modalitățile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor", coroborate cu dispozițiile art. 2 lit. h) din O.M.F. nr. 1553/2012 privind condițiile și modalitățile de suspendare a acțiunii de inspecție economico-financiară, potrivit cărora: "Acțiunea de inspecție economico-financiară poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiții și numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea acțiunii de inspecție economico-financiară: (...) c) pentru efectuarea de expertize sau alte tipuri de controale necesare finalizării acțiunii de inspecție economico-financiară, solicitate de organele de inspecție economico-financiară".

Din interpretarea prevederilor legale mai sus prezentate, rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea suspendării inspecției economico-financiare pentru desfășurarea unor controale necesare finalizării acțiunii de inspecție economico-financiară.

Totodată, conform art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011: "Organele de inspecție economico-financiară sunt îndreptățite să constate, în, limitele atribuțiilor și competențelor ce le revin, relevanța stărilor de fapt financiare și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauza", iar potrivit art. 17 alin. (1) din același act normativ, "Inspecția economico-financiară va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt și raporturile juridice care sunt relevante pentru realizarea obiectivelor inspecției economico-financiare".

Potrivit art. 16 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2011, în cazul operatorilor economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al celor care au sedii secundare, durata inspecției economico-financiare nu poate fi mai mare de 6 luni, iar potrivit art. 16 alin. (4) din același act normativ, la calculul duratei inspecției economico-financiare nu sunt incluse perioadele în care acțiunea de inspecție economico-financiară este suspendată.

De asemenea, se rețin ca fiind incidente prevederile art. 13 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea normelor metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, potrivit cărora: "în cazul operatorilor economici care au sedii secundare, inspecția economico-financiară se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal și la sediile secundare de către organele de inspecție economico-financiară competente".

Coroborând aceste prevederi legale cu împrejurările de fapt și de drept rezultă faptul că, durata inspecției economico - financiare nu a fost mai mare de 6 luni, întrucât nu au fost incluse la calculul acesteia, perioadele în care acțiunea de inspecție economico - financiară a fost suspendată, potrivit legii.

Având în vedere că inspecția economico - financiară s-a desfășurat în perioadele: 21.12.2017 - 25.04.2018; 08.10.2018 - 30.10.2018 și 27.10.2020 -24.11.2020, rezultă indubitabil că aceasta s-a efectuat în termenul legal, conform prevederilor art. 16 alin(2) din O.U.G. nr. 94/2011.

În cuprinsul considerentelor sentinței atacate, față de împrejurările de fapt și de drept reținute în baza probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect și motivat faptul că nu era prescris dreptul organului de inspecție economico - financiară de a stabili în sarcina societății, obligații aferente anului 2012.

A doua critică a recurentei-reclamante vizează depășirea duratei efectuării inspecției economico-financiare.

În acest sens în art. 16 din O.U.G. nr. 94/2011 se prevede: (2) În cazul operatorilor economici care au calitatea de mari contribuabili, conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al celor care au sedii secundare, durata inspecției economico-financiare nu poate fi mai mare de 6 luni. (3) Acțiunea de inspecție economico-financiară poate fi suspendată ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta. Condițiile și modalitățile de suspendare se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice. (4) La calculul duratei inspecției economico-financiare nu sunt incluse perioadele în care acțiunea de inspecție economico-financiară este suspendată.

În art. 13 alin. (1) din Anexa Ia H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea normelor metodologice privind înființarea, organizare și funcționarea inspecției economico-financiare, se arată: "în cazul operatorilor economici care au sedii secundare, inspecția economico-financiară se va exercita, de regulă, concomitent la sediul principal și la sediile secundare de către organele de inspecție economico-financiară competente".

Din moment ce inspecția economico-financiară s-a desfășurat în perioadele: 21.12.2017-25.04.2018; 08.10.2018-30.10.2018 și 27.10.2020-24.11.2020, rezultă că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din O.U.G nr. 94/2011.

În ceea ce privește temeinicia măsurilor dispuse, Înalta Curte constată că măsurile nr. 2, 3 și 4 din Dispoziția obligatorie nr. SB20 din data de 25.11.2020, au fost dispuse motivat de faptul că societatea a decontat fără respectarea prevederilor contractuale bilete de odihnă și tratament/pachete turistice, fapt ce a condus la majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare la nivelul S.N.G.N. A. S.A, astfel că urmează să fie analizate împreună.

În perioada supusă verificării: 01.01.2012 - 30.09.2017, la nivelul societății au fost în vigoare Contractele Colective de Muncă nr. 8.400/28.02.2012, nr. 21650/29.12.2014 și nr. 22606/28.12.2016.

Potrivit art. 164 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 8.400/28.12.2012 A. va asigura trimiterea în țară sau străinătate, în stațiuni de odihnă și tratament a salariaților, la cerere, pe baza biletelor procurate, vizate, gestionate, repartizate și valorificate de către sindicatele semnatare, cu suportarea unei părți din costul biletului, în condițiile art. 185 din prezentul contract.

Conform art. 164 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 21650/29.12.2014 "S.N.G.N. A. va asigura decontarea biletelor de odihnă și tratament, în țară sau străinătate, în stațiuni de odihnă și tratament a salariaților, la cerere, pe baza biletelor procurate si vizate de către sindicatul semnatar al prezentului contract, cu suportarea unei părți din costul biletului, în condițiile art. 185 din prezentul contract".

Potrivit art. 164 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 22606/28.12.2016 "(1) S.N.G.N. A. va asigura decontarea pachetelor de servicii turistice, în țară sau străinătate, în stațiuni de odihnă și tratament a salariaților, la cerere, pe baza pachetelor procurate si vizate de către sindicatul reprezentativ, cu suportarea unei părți din costul pachetului, în condițiile art. 185 din prezentul contract'.

Conform art. 185 din Contractele Colective de Muncă nr. 8.400/28.12.2012 și nr. 21650/29.12.2014: "(1) Pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale salariaților, societatea va constitui fonduri de comun acord cu sindicatele și va întocmi programe concrete, având ca principale destinații: (...) c) suportarea cheltuielilor pentru: 1) reducerea costului biletelor de odihnă si tratament procurate de sindicat pentru salariați și membrii lor de familie se va face astfel: a. pentru salariatul care solicită biletul, reducerea este de 65%; b. pentru membrii de familie - soț, soție (indiferent dacă au sau nu calitatea de salariat) și copii aflați în întreținerea acestora - reducerea este de 50%. 2) (...)(2) Decontarea biletelor de odihnă si tratament procurate în condițiile art. 185 alin. (1), lit. c) din CCM se efectuează numai pentru salariații și membrii familiilor acestora, cărora li se aplică prezentul CCM: (3)Se interzice decontarea biletelor de odihnă si tratament procurate în alte condiții decât cele prevăzute în prezentul CCM. precum (...) ".

Prin actul adițional nr. x la Contractul Colectiv de Muncă nr. 8.400/28.12.2012, înregistrat la ITM sub nr. x/27.12.2012, a fost completat art. 185 alin. (1) lit. c) cu punctul 5), potrivit căruia: "echivalentul costului integral al călătoriei pe calea ferată clasa I-a INTERCITY sau, acolo unde nu este posibil, pentru transportul auto în comun, pentru salariatul beneficiar al biletului de tratament sau odihnă recuperatorie, respectiv 50% din costul transportului pentru membrii familiei. Părțile convin aplicarea acestei prevederi de la data înregistrării actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă".

Conform art. 185 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 22606/28.12.2016, cu valabilitate în anul 2017: "(1) Pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață ale salariaților, societatea va constitui fonduri, în limita bugetului de venituri și cheltuieli, de comun acord cu sindicatul reprezentativ, și va întocmi programe concrete, având ca principale destinații: (...) c) suportarea cheltuielilor pentru: 1) reducerea costului pachetelor de servicii turistice procurate de sindicat pentru salariați și membrii lor de familie se va face astfel: a.pentru salariații societății, reducerea este de 65%; b) pentru membrii de familie - soț, soție (dacă nu sunt salariați ai societății) și copii aflați în întreținerea acestora - reducerea este de 50%. (...) 2) Decontarea pachetelor de servicii turistice procurate în condițiile art. 185 alin. (1). lit. c) din CCM se efectuează numai pentru salariații si membrii familiilor acestora, cărora li se aplică prezentul CCM; (3) Se interzice decontarea pachetelor de servicii turistice procurate în alte condiții decât cele prevăzute în prezentul CCM. precum și înstrăinarea acestora de către salariații beneficiari (...).

În Anexa nr. 23 la contractele colective de muncă intitulată Metodologie privind procurarea și decontarea biletelor de odihnă și tratament, se prevede: "Având în vedere prevederile art. 185 lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, procurarea biletelor de odihnă și tratament se face de către sindicatul semnatar al prezentului contract colectiv de muncă, pe baza ofertelor achiziționate de acesta și a cererilor salariaților. (...) Decontarea cheltuielilor de transport se face pe bază de cerere, în cazul biletelor de tratament sau odihnă, în stațiuni în afara țării, decontarea transportului se va face până la aeroport sau până la punctul de ieșire din tară, după caz".

Tot în Anexa nr. 23 se mai arată că procurarea biletelor de odihnă și tratament (în perioada 2013-2016), respectiv a pachetelor de servicii turistice (în anul 2017) "se face de către sindicatul reprezentativ, pe baza ofertelor achiziționate de acesta și a cererilor salariaților.

Această metodologie reglementează printre altele obligațiile salariaților și ale sindicatului, arătând că salariații au obligația de a depune cererile pentru procurarea biletelor de odihnă și tratament/pachetele de servicii turistice: "cu 30 de zile calendaristice înainte de plecarea în concediu, la responsabilul desemnat de părți", iar sindicatul reprezentativ are obligația "de procurare a pachetelor solicitate la termenele cerute de salariați, precum și satisfacerea integrală a cererilor acestora".

Pentru a dispune măsura nr. 2 din Dispoziția obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a constat, din analiza situaților centralizate pe fiecare sucursală întocmite S.N.G.N. A., că pentru perioada 01.01.2013-31.12.2014, societatea a decontat suma de 1.125.051 RON reprezentând cotă parte (65% pentru angajați și 50% pentru membrii familiei acestora) din cheltuielile de transport efectuat cu avionul, incluse în costul total al pachetului turistic.

În art. 164 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 8.400/28.12.2012 și în anexa nr. 23 redate mai sus, se prevede lipsit de echivoca că decontarea cheltuielilor de transport, în cazul biletelor de tratament sau odihnă în stațiuni în afara țării, se va face până la aeroport sau până la punctul de ieșire din tară, după caz.

Din moment ce recurenta a decontat angajaților, suma de 1.125.051 RON reprezentând cotă parte din cheltuielile de transport efectuat cu avionul, incluse în costul total al pachetului turistic, Înalta Curte constată că au fost încălcate tocmai prevederile contractului colectiv de muncă.

Așadar, biletele de avion au fost decontate nejustificat salariaților, iar măsura dispusă este legală.

Pentru a dispune măsura nr. 3 din Dispoziția obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal, a reținut că la nivelul Sucursalei Ploiești a S.N.G.N. A. S.A. au fost acceptate la decontare bilete de odihnă și tratament/pachete de servicii turistice achiziționate de către salariați direct de la agenții de turism, altele decât agenția B. S.R.L..

Este evident că prin decontarea biletelor de odihnă și tratament/pachetelor de servicii turistice pe baza facturilor emise de către agențiile de turism, direct pe numele salariaților, și documentele privind achitarea facturilor de către salariați au fost încălcate prevederile contractelor colective de muncă. care stabilesc clar că: "Sindicatul reprezentativ are obligația de procurare a pachetelor solicitate la termenele cerute de salariați, precum si satisfacerea integrală a cererilor acestora".

Drept urmare măsura dispusă respectiv: Inițierea demersurilor legale pentru recuperarea sumei de 1.235.957 RON reprezentând cotă parte suportată de societate din valoarea biletelor de odihnă și tratament/pachetelor de servicii turistice procurate în alte condiții decât cele prevăzute în contractele colective de muncă la nivelul Sucursalei Ploiești a S.N.G.N. A. S.A., conform situațiilor ce constituie anexele nr. 9, 10, 11 și 12 la Raportul intermediar nr. x/19.04.2019, ce constituie parte integrantă la prezentul R.I.E.F., este legală.

Pentru a dispune măsura nr. 4 din Dispoziția obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a reținut că societatea a decontat angajaților, în perioada 01.01.2016 - 30.09.2017, suma de 12.814.379,99 RON (6.185.355,20 RON în anul 2016 și 6.629.024,79 RON în perioada 01.01 - 30.09 2017) reprezentând cotă parte (65% pentru angajați și 50% pentru membrii familiei acestora) din costul biletelor de odihnă/pachetelor de servicii turistice, achiziționate fără a exista niciun document din care să reiasă că aceste bilete, respectiv pachete au fost achiziționate de către sindicat.

În urma analizei prin sondaj a cererilor de decontare/eliberare au fost identificate situații în care, fie data întocmirii documentului Cerere, împuternicire de procurare a pachetului de servicii turistice este ulterioară datei înscrisă pe factura de achiziționare a biletului (anexată documentului Cerere decontare/eliberare sumă), fie cererea de procurare lipsește complet sau este nedatată.

S.N.G.N. A. S.A. a întocmit situații referitoare la biletele de odihnă și tratament/pachetele turistice decontate în perioada 01.01.2016-30.09.2017, iar din analiza acestora rezultă că "valoarea decontată de angajator pentru facturi anterioare cererii/lipsă cerere" este de 12.814,379,99 RON.

La nivelul societății așa cum rezultă din Raportul de inspecție economico-financiară nr. SB 25/25.11.2020 pentru detalierea modalității de procurare a biletelor de odihnă și tratament/pachetelor turistice, la nivelul societății nu este elaborată altă procedură în afara celei prevăzută în Anexa nr. 23 la CCM.

Din moment ce în cauză o parte din biletele de odihnă și tratament/pachetele turistice, decontate în perioada 01.01.2016-30.09.2017 au fost achiziționate de salariați, nu de către responsabilul desemnat de sindicatul semnatar al CCM, înainte de întocmirea Cererii/împuternicire de procurare a pachetului de servicii turistice, au fost încălcate prevederile art. 164 potrivit cărora biletele se procură de sindicat și art. 185 alin. (3) din contractele colective de muncă, aplicabile perioada verificată, conform cărora: "Se interzice decontarea biletelor de odihnă și tratament/pachetelor turistice procurate în alte condiții decât cele prevăzute în CCM.

Corect a avut în vedere organul fiscal și Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară aprobate OMFP nr. 1286/2012, Anexa nr. 1, pct. 108 alin. (1) și OMFP nr. 2844/2016, Anexa nr. 1, pct. 108 alin. (1) potrivit cărora "în baza contabilității de angajamente, entitățile trebuie să evidențieze în contabilitate toate veniturile și cheltuielile, respectiv creanțele și datoriile rezultate ca urmare ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale".

Așa fiind măsura dispusă, respectiv: identificarea sumei reprezentând cota parte suportată de societate din valoarea biletelor de odihnă și tratament/pachetelor turistice în alte condiții decât cele prevăzute în contractele colective de muncă la nivelul S.N.G.N. A. S.A, decontate în perioada 01.01.2013-31.12.2014, și recuperarea sumelor decontate nejustificat salariaților în perioadele 01.01.2013-31.12.2014 și 01.01.2016-30.09.2017 în vederea reîntregirii rezultatului financiar al societății este legală.

Contrar susținerilor recurentei, au fost încălcate în cauză prevederile Contractelor Colective de Muncă nr. 8.400/28.02.2012, nr. 21650/29.12.2014 și nr. 22606/28.12.2016, iar S.N.G.N. A. S.A. nu a respectat principiile: economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice, astfel că nu a realizat o bună gestiune financiară așa cum impune art. 5 din O.G. nr. 119/1999, în baza căruia au fost dispuse aceste măsuri.

În ceea ce privește legalitatea măsurii nr. 6 din Dispoziția obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a reținut că Sucursala Ploiești a S.N.G.N. A. S.A. nu a urmărit respectarea clauzelor contractului de concesiune nr: x/28.05.2003 acceptând la plată redevență pentru perioada 2013-2017.

Potrivit contractului prețul concesiunii se recuperează în termen de 5 ani, termen ce s-a împlinit în luna mai 2008, cu consecința economico-financiară de majorare nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 93.719,20 RON (...), diminuarea resurselor financiare ale perioadei cu suma totală de 93.719,20 RON prin plata redevenței nedatorată și raportarea de informații financiare eronate către S.N.G.N. A. S.A.

În ceea ce privește redevența achitată conform Contractului de Concesiune nr. x/28.05.2003, modificat și completat prin actul adițional nr. x/2007, prin Decizia nr. 9/P/2021 1, Ministerul Finanțelor prin Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile, a decis la art. 2 admiterea în parte a plângerii prealabile nr. 1405/14.01.2021 și revocarea parțială a măsurii nr. 6 din Dispoziția obligatorie nr. SB 20/25.11.2020, în ceea ce privește suma de 93.719,20 RON, reprezentând redevență achitată în baza Contractului de concesiune nr. x/28.05.2003, reținând că voința părților a fost aceea de a plăti redevența anuală pe toată durata contractuală, respectiv 49 ani, fapt ce rezultă și din comportamentul lor ulterior încheierii contractului, prin achitarea redevenței anuale și după recuperarea valorii terenului concesionat.

În opinia inspectorilor fiscali entitatea a înregistrat și efectuat plata redevenței fără a urmări respectarea clauzei contractuale referitoare la indexarea anuală a redevenței cu indicele de inflație comunicat de Institutul National de Statistică pentru perioada respectivă, situație ce a avut drept efect plata unor redevențe mai mici pentru anul 2013 și mai mari pentru exercițiile financiare 2014, 2015, 2016 și 2017.

Problema supusa analizei este generată de faptul ca recurenta-reclamantă a calculat redevențele anuale datorate concedentului aplicând indicele de inflație an N/N-1 la valoarea plătită în anul N (ex. redevența de plată în anul 2017- valoare redevență plătită în anul 2016 * indice de inflație 2016/2015), in timp ce în Raportul de control a stabilit că indicii anuali trebuiesc aplicați la valoarea de bază a redevenței stabilită în contractele de concesiune.

Formulele de calcul pentru actualizarea unor valori folosind rata inflației trebuie să se raporteze ca baza la suma inițială, respectiv cea prevăzută în contractul încheiat, iar nu suma achitată în anul anterior de către concesionar, care la rândul ei a fost actualizată cu indicele de inflație sau influențată de fluctuația valutară.

Așadar rezultă că S.N.G.N. A. S.A. a înregistrat în contabilitatea societății cheltuieli de exploatare mai mari decât cele prevăzute prin contractele de concesiune încheiate cu Primăria Pielești, cu consecința denaturării situațiilor financiare aferente exercițiilor financiare verificate.

În ceea ce privește legalitatea măsurii nr. 8 din Dispoziția obligatorie SB20/25.11.2020, organul fiscal a reținut că la nivelul S.N.G.N. A. S.A. nu au fost respectate în totalitate prevederile legale cu privire la organizarea și exercitarea activității de control financiar preventiv propriu, prin decizii ale directorului general fiind alocate atribuții în desfășurarea activității de control financiar preventiv unor persoane ce dețin funcția de șef de serviciu financiar/contabilitate, care inițiază sau certifică operațiuni economice care trebuie supuse controlului financiar preventiv în cadrul departamentului, generându-se astfel o stare de incompatibilitate între această atribuție și celelalte responsabilități prevăzute în fișele de post ale acestora.

Se reține că între S.N.G.N. "A." S.A. Mediaș, în calitate de mandant, și directorul general, în calitate de mandatar a fost încheiat Contractul de mandat nr. x/2013.

Durata contractului a fost potrivit art. 6 punctul V de 4 ani începând cu data de 12 iunie 2013, până la data de 13 iunie 2017, putând fi reînnoit, prin act adițional, în baza unei hotărâri a Consiliului de Administrație.

Potrivit hotărârii nr. 14 din data 7 iunie 2017, a Consiliului de Administrație al Societății Naționale de Gaze Naturale "A."-S.A. Mediaș "(1) Consiliul de Administrație aprobă propunerea Comitetului de Nominalizare și Remunerare de reînnoire a Contractului de mandat al Directorului General, pe o perioadă de patru ani (...). (3) Consiliul de Administrație împuternicește pe Președintele Consiliului de Administrație să semneze actul adițional de reînnoire a contractului de mandat, pe o perioadă de patru ani, cu Directorul General".

În speță la data de 15.06.2017 s-a încheiat Actul adițional nr. x la Contractul de mandat nr. x/2013, prin care a fost modificat art. 6 de la punctul V astfel: "Prezentul Contract de Mandat se încheie pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 17 iunie 2017, până la data de 16 iunie 2021, și poate fi reînnoit, prin act adițional, prin hotărâre a Consiliului de Administrație în condițiile îndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor/obligațiilor asumate prin prezentul Contract de Mandat".

Or, Actul adițional nr. x/15.06.2017 înregistrat la recurentă cu nr. x/15.06.2017 a fost încheiat în data de 15.06.2017, după expirarea termenului de valabilitate a Contractului de mandat nr. x/2013, respectiv data de 13.06.2017.

Recurenta-reclamantă susține că există în cauză o eroare în ceea ce privește data de început și de sfârșit a mandatului trecută în contractul de mandat, corecte fiind data de început de mandat stabilită în mod explicit de Consiliul de Administrație.

Contrar celor susținute de recurente Înalta Curte apreciază Hotărârea Consiliul de Administrație prin care s-a luat decizia de numire în funcția de director general a domnului C. a fost adoptată în 12 iunie 2013 și din acest moment a început să fie exercitat cu mandatul de director general, iar nu 17 iunie 2013, când a fost eliberat din funcție fostul director general.

Că este așa rezultă și din art. 6 punctul V al Contractului de mandat nr. x/2013, în care se prevede că prezentul Contract de Mandat se încheie pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de 12 iunie 2013, fiind irelevant sub acest aspect data când noul director a început să își exercite efectiv atribuțiile.

Drept urmare și măsura constând în reîntregirea rezultatului financiar al societății cu suma de 381.645 RON reprezentând cheltuieli nejustificate cu venitul brut realizat și contribuții suportate de angajator, în perioada 14.06.2017 - 30.09.2017, aferente reînnoirii în mod nelegal a contractului de mandat al domnului (...) pentru funcția de director general și inițierea demersurilor legale pentru recuperarea sumei de la persoanele vinovate, este legală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Națională de Gaze Naturale împotriva sentinței nr. 218 din data de 15 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.