ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4554/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului București, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea acesteia să-i recunoască dreptul de concesiune asupra terenului în suprafață de 25000 m.p. situat în extravilanul comunei Stăncuța, județul Brăila, tarlaua x, parcelele 11818, 11880 și 11822, amenajat ca lac piscicol de agrement, drept de concesiune dobândit de reclamant prin contractul de concesiune nr. x din 23.11.2004 încheiat cu Primăria Stăncuța pentru o durată de 45 de ani.

Agenția Domeniilor Statului a formulat în contradictoriu cu pârâtul A. cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâtului să achite suma de 28.790,51 RON, reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 2,50 ha, teren agricol, exploatată fără acordul ADS și fără a deține un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 03.12.2014-08.07.2019, iar la momentul plății efective, pârâtul să fie obligat la achitarea sumelor actualizate corespunzător.

Prin sentința nr. 82 din 12 august 2020, Curtea de Apel Galați a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Domeniului Statului.

A respins ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă acțiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului.

A respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă cererea reconvențională promovată de pârâta Agenția Domeniului Statului.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Agenția Domeniului Statului, pentru motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că Agenția Domeniilor Statului a preluat în baza O.U.G. nr. 198/10.12.1999, conform art. 2 și art. 3, de la societățile comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăților comerciale, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri/aflate permanent sub luciu de apă, în baza unui protocol, terenurilor agricole și neagricole, ce s-au aflat în administrarea S.C. B. S.A., jud. Brăila.

Astfel, conform Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 198/10.12.1999, la poziția nr. 145 figurează Stancuța S.A., jud. Brăila ca fiind în propietatea Statului Român prin administrator ADS.

În temeiul Legii nr. 268/2001, Agenția Domeniilor Statului a preluat pe bază de Protocol, conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 268/2001, și terenurile ce s-au aflat în administrarea S.C. B. S.A., jud. Brăila în urma încheierii Protocolului de Predare-Primire nr. 204/27.04.2000.

Potrivit Anexei nr. 1 la Legea nr. 268/2001, la poziția nr. 156, figurează S.C. B. S.A., jud. Brăila ca fiind în propietatea Statului Român prin administrator ADS.

O.U.G. nr. 198/10.12.1999 care reglementează dreptul de proprietate publică sau privată al statului a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2001, iar ca urmare a acestor evenimente legislative, poziția nr. 145 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 198/1999 a devenit poziția nr. 156 din Anexa 1 la Legea nr. 268/2001.

Pentru a dovedi faptul că Statul Roman este proprietarul terenului aflat în tarlaua x, în suprafața de 16,3500 ha, în care se regăsește și terenul în litigiu, aflat în parcelele 11818-11820-11822, recurenta a depus extrasul din Registrul Cadastral de la OCPI Brăila, unde se poate identifica tarlaua x și Parcela nr. 11818- 1,17 ha, Parcela nr. 11820 - 0,97 ha și Parcela nr. 11822- 0,58 ha, ca fiind în inventarul I.A.S. Stăncuța și, implicit, în proprietatea Statului Român prin administrator Agenția Domeniilor Statului.

Recurenta a mai susținut că terenul în discuție, respectiv suprafața de teren din tarlaua x, parcelele 11818-11820-11822, este teren proprietate publică neretrocedabil, teren aflat sub incidența art. 22

1

din Legea nr. 1/2000 și are număr MF 145504, acesta regăsindu-se în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006. În acest sens, recurenta a invocat Anexa 2 la H.G. nr. 401/2013 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013, anexă care a fost semnată fără obiecțiuni și de către Primăria UAT Stancuța prin Președintele Comisiei, Primar C..

Recurenta a considerat că instanța fondului în mod greșit a reținut faptul că Agenția Domeniilor Statului nu este proprietara terenului aflat în tarlaua x, în suprafață de 16,3500 ha, în care se regăsește și terenul în litigiu, aflat în parcelele 11818-11820-11822.

De asemenea, recurenta a susținut că instanța fondului în mod greșit a apreciat faptul că, prin Hotărârea CJSDPPT Brăila nr. 156/25.09.2000, terenul din tarlaua x, parcelele 11818-11820-11822 a devenit proprietatea comunei Stancuța și în mod greșit apreciat că numai o eroare a făcut ca el sa fie cuprins în anexa 2 la H.G. nr. 401/2013 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 165/2013, în condițiile în care terenul se află sub incidența art. 22

1

din Legea nr. 1/2000 și are număr MF 145504.

Cu privire la obligarea pârâtului A. la plata sumei de 28.790,51 RON, recurenta a arărat că această sumă reprezintă contravaloarea folosinței suprafeței de 2,50 ha, teren agricol, exploatată fără acordul ADS și fără a deține un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 03.12.2014 -08.07.2019.

Au fost invocate Procesele-verbale nr. x/17.04.2019, y/12.04.2018, z/22.03.2018, w/08.05.2015 și 531/03.12.2014 încheiate de comisia special constituită, în vederea identificării terenurilor cu destinație agricolă, prin Ordinul comun al Ministerului Administrației și Internelor și al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 101/230/04.03.2022 și Ordinul Prefectului jud. Brăila nr. 35/30.01.2018, prin care s-a constatat că pârâtul A. a exploatat abuziv terenul în suprafață de 2,5 ha, teren agricol și neagricol situat pe UAT Stancuța, aflat în administrarea ADS.

Prin urmare, recurenta ADS a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 din C. civ.

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Agenția Domeniilor Statului să-i recunoască dreptul de concesiune asupra terenului în suprafață de 25000 m.p. situat în extravilanul comunei Stăncuța, județul Brăila, tarlaua x, parcelele 11818, 11880 și 11822, amenajat ca lac piscicol de agrement, drept de concesiune dobândit de reclamant prin contractul de concesiune nr. x din 23.11.2004 încheiat cu Primăria Stăncuța pentru o durată de 45 de ani.

Agenția Domeniilor Statului a formulat în contradictoriu cu pârâtul A. cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea pârâtului să achite suma de 28.790,51 RON, reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 2,50 ha, teren agricol, exploatată fără acordul ADS și fără a deține un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 03.12.2014-08.07.2019, iar la momentul plății efective, pârâtul să fie obligat la achitarea sumelor actualizate corespunzător.

Instanța de fond a respins cerererea principală ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și cererea reconvențioanală ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală pasivă, reținând că suprafața concesionată în discuție nu face parte din terenul public sau privat al statului, administrat de Agenția Domeniului Statului.

Instanța de recurs reține că principalul aspect aflat în dispută judiciară constă în stabilirea cadrului procesual prin identificarea titularului dreptului de proprietate/administrare care să aibă aptitudinea de a încheia contractul de concesiune cu reclamantul A., recurenta ADS criticând sentința primei instanțe în privința soluției date asupra excepției lipsei calității sale procesuale.

Prin O.U.G. nr. 198/1999 s-a stabilit la art. 1 "cadrul juridic privind privatizarea societăților comerciale agricole, care dețin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, (…) precum și regimul concesionării terenurilor proprietate publică și privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăți.".

Potrivit art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 198/1999 "La data predării-preluării terenurilor agricole sau a terenurilor aflate permanent sub luciu de apă, care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență, Agenția Domeniilor Statului va întocmi balanța terenurilor pe fiecare unitate prevăzută la art. 1, 2 și în anexa nr. 1, iar terenurile care nu fac obiectul retrocedării în conformitate cu prevederile legilor în domeniu vor fi declarate terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului și vor putea fi concesionate în condițiile legii."

La poziția nr. 145 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 198/1999 figurează S.C. B. S.A., astfel că și această societate face parte din categoria celor avute în vedere de legiuitor prin sintagma "unitate prevăzută la art. 1, 2 și în anexa nr. 1".

În acest context, din documentația depusă la termenul din 06.07.2020 în fața instanței de fond, rezultă că suprafața de 143,11 ha din cadrul S.C. B., a fost inventariată și prevăzută de către Comisia de inventariere stabilită prin Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Ministerul Administrației Publice nr. 482/25 iulie 2001, a fi predata la ADS ca "destinată reconstituire islazuri", urmând a fi pusă la dispoziția comisiei de fond funciar pentru reconstituirea islazului comunei Stăncuța, fiind nefondată susținerea recurentei în sensul că terenul se află sub incidența art. 221 din Legea nr. 1/2000.

În acest sens este și Hotărârea CJSDPPT Brăila nr. 156/25.09.2000 prin care suprafața mai sus menționată, de 143,11 ha, a reîntregit islazul comunal al Comunei Stăncuța și apoi procesul-verbal de predare-primire din 25.10.2000.

Apreciind că prevederea din art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 198/1999 a fost instituită pentru a fi posibilă respectarea dispozițiilor imperative prevăzute de art. 44 din Legea fondului funciar, suprafața de 143,11 ha devenind astfel proprietatea comunei Stancuta, în mod corect prima instanță a observat că din eroare acest teren a fost cuprins în Anexa 2 la H.G. nr. 401/2013 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 165/2013.

Având în vedere dispozițiile art. 44 din Legea nr. 18/1991 în raport de care probase dreptul de proprietate al autorității locale asupra terenului provenit din islazul comunal și faptul că suprafata de 2,50 ha atribuită reclamantului prin contractul de concesiune nr. x/23.11.2004 face parte din suprafața de 143,11 ha, proprietatea Comunei Stancuta, apare ca fiind legală concluzia judecătorului fondului cu privire la lipsa calități procesuale a recurentei Agenția Domeniului Statului.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței nr. 82 din 12 august 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.