ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4510/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist în România în perioada 1945-1989, solicitând anularea Deciziei nr. 129/13.08.2018.

Prin sentința nr. 922/CA/2019 Tribunalul Hunedoara a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist în România în perioada 1945-1989.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. care a solicitat casarea acesteia și în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2020 instanța a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza ce se va forma în urma soluționării dosarului penal nr. x/2019

La termenul din data de 23 mai 2022 instanța a repus cauza pe rol, din oficiu, în temeiul art. 420 C. proc. civ., în vederea discutării excepției perimării recursului formulat de către reclamantul A..

Hotărârea instanței de fond

Prin Decizia nr. 434 din 23 mai 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 922/CA/2019 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II a civilă și de contencios administrativ.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 434 din 23 mai 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Ulterior, recurentul, a formulat o cerere prin care a învederat instanței că înțelege să renunțe la calea de atac formulată în cauză.

Înalta Curte ia act de cererea formulată, având în vedere dispozițiile art. 406 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(...)

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum și cererea formulată de recurent, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare la judecarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 434/2022 din 23 mai 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 octombrie 2022.