ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4508/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea depusă la data de 26 mai 2021 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară și C. - inspector șef al Inspecției Judiciare, au solicitat anularea Ordinului pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare nr. 134 din data de 11 decembrie 2018; în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare nr. 134 din 11 decembrie 2018.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 59 din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului întâmpinării, invocată de reclamanți. A respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Inspecția Judiciară București și C. - inspector șef al Inspecției Judiciare ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 59 din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au declarat recurs invocând motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susținând, în concret, faptul că instanța de fond ar fi considerat în mod greșit că reglementarea națională în discuție (O.U.G. nr. 77/2018) nu este de natură nici de a conferi guvernului o competență directă de numire cu privire la funcția de Inspector-șef și nici nu poate genera îndoieli cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor Inspecției Judiciare ca instrument de presiune asupra activității judiciare sau de control politic al acestei activități.

Apărările formulate de intimata Inspecția Judiciară

Intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii Hotărârii nr. 59 din 14 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 ca fiind legală și temeinică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În considerarea acestui motiv de nelegalitate, instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor incidente, respingând în mod judicios cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Astfel, instanța de fond a reținut corect că singurul motiv de nelegalitate al actului contestat (Ordinului pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare nr. 134 din data de 11 decembrie 2018) este reprezentat de faptul că pârâtul C., inspector-șef în cadrul Inspecției Judiciare și semnatar al ordinului în discuție, nu avea calitatea cerută de lege pentru a emite un astfel act. S-a constatat că, într-adevăr, la date emiterii ordinului, primul mandat al pârâtului la conducerea Inspecției încetase, însă acesta continua să ocupe funcția în baza prevederilor art. I și II din O.U.G. nr. 77/2018, text care stabilește faptul că, în situația vacantăriî funcției de inspector-șef al Inspecției Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcției se asigură de Inspectorul-șef, stabilîndu-se, totodată, faptul că norma se aplică și în ipoteza în care funcția era deja vacantă la data intrării în vigoare a actului, ipoteză incidență în cauză.

Trebuie menționat faptul că soluția de asigurare a interimatului de către ocupantul anterior al funcției este una firească, întrucât competențele acestuia fuseseră deja certificate cu ocazia numirii inițiale, fiind, în mod evident, de preferat ca situația de provizorat să fie gestionată de fostul șef, care este la curent cu sarcinile ce îi revin în această calitate. Mai mult, atât statutul de judecător al persoanei în cauză, cât și procedura de numire în funcție prezintă garanții privitoare la lipsa oricăror ingerințe externe, astfel încât, în mod temeinic a concluzionat instanța de fond că nu există elemente care să genereze îndoieli în ceea ce privește ingerința factorului politic în procedura de numire analizată.

În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la conexiunile făcute de recurenții reclamanți între situația de fapt reținută în nota de fundamentare și dispozițiile din O.U.G. nr. 77/2018, care ar duce la concluzia că, deși nu este menționat în mod expres numele, ordonanța a fost emisă tocmai în considerarea expresă a persoanei inspectorului-șef C., instanța apreciază că acestea nu puteau fi reținute de către instanța de fond, având în vedere faptul că nota de fundamentare este întocmită, prin ea însăși, cu scopul de a se analiza situația de fapt existentă, în vederea stabilirii necesității emiterii actului normativ.

În consecință, rezultă faptul că Ordonanța la care fac referire recurenții-reclamanți vizează o situație generală, ce a fost relevată ca urmare a analizei unei situații particulare, care nu este în măsură însă să ducă la concluzia că ar exista vreo influență a unor factori cu caracter politic, numirea în funcție fiind făcută pe criterii meritocratice.

În ceea ce privește concluzia la care au ajuns recurenții-reclamanți că prin emiterea unui nou Regulament de organizare și funcționare a inspecției judiciare s-ar fi recunoscut implicit nulitatea actului inițial, trebuie precizat faptul că nu a fost emis doar un nou regulament cu același nume, astfel cum susțin recurenții reclamanți, acesta conținând modificări de substanță, impuse de evoluția legislativă, cu scopul de a îmbunătăți activitatea Inspecției Judiciare și îndeplinirea atribuțiilor specifice în cadrul sistemului judiciar.

Pentru considerentele arătate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței nr. 59 din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.