ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4500/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 6 octombrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea formulată de reclamantul A., în numele și pentru membri de sindicat indicați în anexele depuse odată cu cererea de chemare în judecată, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române, suspendarea executării actelor administrative, respectiv a Art. 10 - Diverse 11 din Hotărârea nr. 1430 iulie 2021 și a Hotărârii nr. 15/5 august 2021, inclusiv a anexelor acestora.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 99 din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul SINDICATUL "MUREȘUL" DIN APELE ROMÂNE (cu datele de identificare), în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Român și, în consecință a dispus suspendarea, în parte, a executării punctului 10 - Diverse 11 din Hotărârea nr. 14/30.07.2021, emisă de pârâta Administrația Națională Apele Române doar în ce privește structura organizatorică (organigrama apelor subordonate Administrației Bazinală de Apă Mureș, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acest act administrativ. A respins cererea de suspendare a executării punctului 10 - Diverse din Hotărârea nr. 14/30.07.2021 emisă de pârâtă în ce privește organigrama cadru privind celelalte administrații bazinale de apă și a unităților și compartimentelor subordonate acestora. A dispus suspendarea executării Hotărârii nr. 15/05.08.2021, emisă de pârâta Administrația Națională Apele Române, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acest act administrativ.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 99 pronunțată în data de 3 noiembrie 2021 de Curtea de Apel Târgu Mureș, recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române a declarat recurs invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea cererii de suspendare a actelor administrative ce fac obiectul judecății.
În opinia recurentei-pârâte soluția de admitere a cererii de suspendare a executării actelor administrative este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 29 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare al Comitetului de Direcție din cadrul Administrației Bazinale de Apă Mureș.
Criticile privind Hotărârea nr. 14/30.07.2021 și Hotărârea nr. 15/05.08.2021 vizează exclusiv aspecte ce țin de oportunitatea adoptării acestora, iar în niciun caz de legalitatea lor, pârâta fiind singura în drept să stabilească structura organizatorică a instituției astfel că, în condițiile în care nu s-a constatat că există motive de nelegalitate printr-o simplă pipăire a fondului în ceea ce privește cele două hotărâri atacate, apreciază recurenta că se impunea pronunțarea unei soluții de respingere a cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în vederea suspendării actelor administrative, aceasta nu este îndeplinită, față de imposibilitatea identificării vreunui element de nelegalitate în privința celor două hotărâri atacate. Cu atât mai puțin este îndeplinită condiția producerii unei pagube iminente, atât timp cât nu se produce o disponibilizare a angajaților vizați de măsurile adoptate, niciunul din angajații celorlalte instituții subordonate pârâtei nu au atacat hotărârile de reorganizare ce fac obiectul judecății în acest dosar, iar simpla invocare a unor posibile situații neprevăzute viitoare și a unor prejudicii morale generate de reorganizarea intempestivă a posturilor neputând costitui argumente viabile pentru dispunerea măsurii suspendării executării actelor administrative ce fac obiectul judecății, cu atât mai mult cu cât nu s-a putut evidenția niciun element de nelegalitate în privința actelor administrative contestate.
Apărările formulate de intimatul-reclamant A. în numele și pentru membrii de Sindicat
Prin întâmpinarea formulată intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Suspendarea actelor administrative reprezintă operațiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca și cum aceste acte ar dispare din circuitul juridic, deși, formal juridic, ele există.
De altfel, așa cum se arată în literatura de specialitate, suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității atâta timp cât autoritatea publică sau instanța de judecată se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actelor administrative contestate. Din acest punct de vedere, s-a subliniat că este echitabil ca aceste acte administrative să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În acest context, instanța reține că Regulamentul comitetului de direcție detaliază modul în care atribuțiile privind structura organizatorică este partajată pe verticală - art. 29 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare al comitetului de direcție din cadrul Administrației Bazinale Mureș coroborat cu celelalte dispoziții din celelalte acte normative primare, secundare și terțiare.
Articolul 29 lit. k), paragraful 2, prevede că una din atribuțiile principale ale Comitetului de Direcție al Administrației Bazinale Apă Mureș este aceea de a "Aviza structura organizatorică a Administrației Bazinale de Apă Mureș și a subunităților acesteia și le supune ulterior aprobării Administrației Naționale "Apele Române". A aproba solicitările de transformare posturi, reorganizare sau restructurare impuse de cerințele desfășurării unei activități eficiente la toate locurile de muncă, pe baza propunerilor fundamentate, formulate de subunități și compartimente de muncă".
Pe baza acestui mecanism prevăzut de dispozițiile actului normativ amintit anterior, este evident că pentru a aviza sau aproba ori propune noua schemă organizatorică/organigramă, unitățile subordonate recurentei-pârâte trebuiau să cunoască rațiunea acestei modificări. Or, deși intimatul-reclamant a solicitat în mai multe rânduri comunicarea acestor acte, ampla documentație a recurentei-pârâte care a stat la baza modificărilor operate în organigramă nu au fost comunicate nici intimatului-reclamant, dar nici instituției supusă unei ample reorganizări, respectiv Administrația Bazinală Ape Mureș.
În concluzie, recurenta-pârâtă nu a solicitat avizarea și nici aprobarea instituțiilor supuse reorganizării, respectiv Administrația Bazinală Ape Mureș și subunitățile și compartimentele de muncă ale acesteia din urmă, deși procedura solicitării avizului și aprobării, pe verticală, era necesară conform actului normativ terțiar pe care chiar recurenta-pârâtă l-a aprobat, respectiv Regulamentul Comitetului de Direcție al Administrației Bazinală de Ape Mureș, art. 29 lit. k), paragraf 2, chiar dacă nu era obligatoriu a ține cont recurenta-pârâtă de avizul și/sau aprobarea Administrației Bazinală Ape Mureș.
Prin sentința recurată, instanța de fond nu a reținut ca fiind justificate argumentele invocate de reclamant prin cererea de suspendare, conform cărora, pe de-o parte, cele două acte ar fi fost emise de un organ necompetent sau cu depășirea competenței și, pe de altă parte, că nu ar fi fost respectate condițiile formale pentru convocarea Consiliului de Conducere al pârâtei, precum și cele legate de faptul că structura de conducere poate decide doar cu privire la propria organigramă și cele privind modalitatea de punere pe ordinea de zi a ședinței de Consiliu din 30.07.2021 și cea din 05.08.2021 a chestiunilor legate de modificarea organigramelor celor 11 administrații bazinale de apă.
Cu privire la primul argument invocat, corect s-a constatat că organul de conducere al recurentei-pârâtei, consiliu de conducere sau consiliu de administrație, este unul și același organ de conducere. Modul de organizare al acestei structuri, atribuțiile cu care este investită structura de conducere sunt aceleași pentru ambele structuri de conducere, chiar dacă legiuitorul în succesiunea temporală a modificărilor legislative nu a modificat toate dispozițiile legale cu privire la denominația structurii de conducere. Pe cale de consecință, pretinsa nelegalitate a celor două hotărâri pentru că ar fi fost adoptate de un organ necompetent sau cu depășirea necompetenței nu se susține, din punctul de vedere al aparenței legalității acestor acte administrative.
Cu privire la competența structurii de conducere a recurentei-pârâtei de a decide cu privire la organigrama instituțiilor subordinate, corect a observat instanța de fond că structura de conducere a recurentei-pârâte, consiliul de administrație - structură care e una și aceeași cu consiliul de conducere, are atribuția statutară de a aproba nu doar structura organizatorică a propriei organigrame, ci și a celor 11 unități subordonate, printre care și Administrația Bazinală Apele Române.
O altă pretinsă nelegalitate a celor două hotărâri invocată de reclamant este legată de modalitatea de convocare a consiliului de conducere și a introducerii intempestive pe ordinea de zi a unor puncte ce nu au fost anterior comunicate cu membrii consiliului. Nici acest argument nu a fost primit de instanța de fond ca fiind un caz bine justificat ce ar conduce la suspendarea celor două acte administrative, întrucât nu există o aparență de nelegalitate ce ar putea fi constatată ca atare de Curte.
Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Așadar, paguba iminentă presupune o anumită urgență pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ, condiție ce se cere a fi constatată de către Curte cumulativ cu cea a cazului bine justificat.
Revine judecătorului de contencios administrativ, investit cu soluționarea unei cereri de suspendare, să aprecieze în mod concret, având în vedere argumentele prezentate de reclamant, dacă efectele actului aflat în discuție sunt de natură să justifice urgența. Aceasta din urmă poate justifica măsura provizorie a suspendării executării unui act administrativ, fără ca ea să aducă atingere hotărârii judecătorești ce urmează a se pronunța cu privire la cererea de anulare a actelor administrative, în măsura în care instanța va fi sesizată cu o astfel de acțiune.
Plecând de la definiția pagubei iminente dată de legea contenciosului administrativ, se poate considera că este îndeplinită această condiție numai dacă prejudiciul creat sau iminența acestui prejudiciu, urmare a emiterii actelor administrative a căror suspendare se solicită, ar fi greu sau imposibil de recuperat.
Or, prin modificarea organigramelor recurenta-pârâta intenționează o restructurare amplă a structurii organizatorice a instituție administrative, subordonată pârâtei, Administrația Bazinală Ape Mureș și a instituțiilor sale subordonate.
S-a invocat faptul că această reorganizare va determina proceduri de transfer, oferire de noi posturi în organigramă, altele decât cele pe care le ocupă angajații a căror posturi urmează a fi restructurate, concedieri a angajaților ce nu vor fi de acord cu transferurile sau oferirea de posturi noi în schema organigramei ce ar urma să fie oferite de recurenta-pârâtă.
Apărarea recurentei-pârâte cum că nu vor fi disponibilizați nici unul dintre angajații ce sunt afectați de reorganizarea structurii organigramei și că nici unul din ceilalți angajați ai celorlalte instituții subordonate recurentei-pârâte nu au atacat aceste hotărâri de reorganizare a organigramei, nu este relevantă în contextul de față, în care membrii sindicatului, reprezentați de intimatulreclamant, justifică pe deplin un interes legitim privat.
Pentru considerentele Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Națională Apele Române împotriva sentinței nr. 99 din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.