ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4210/2023

Ședința publică din data de 29 septembrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea formulată, reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române, în numele și pentru membrii de sindicat cuprinși în tabelele anexate cererii, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române anularea art. 10 - Diverse 11 al Hotărârii nr. 14/30.07.2021 și anularea Hotărârii nr. 15/05.08.2021, inclusiv a anexelor acestora, emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 15 din 25 februarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române-Consiliul de conducere, a anulat parțial Hotărârea nr. 14/30.07.2021 emisă de pârât, în ce privește art. 10-Diverse 11și anexele la hotărâre aferente, a anulat parțial Hotărârea nr. 15/5.08.2021 emisă de pârât, în ce privește art. 1, 2 și 5 și anexele la hotărâre aferente și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs principal pârâta Administrația Națională Apele Române și recurs incident reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

3.1. Pârâta Administrația Națională Apele Române, în motivarea recursului, arată că instanța de fond a admis în parte solicitarea reclamantului, reținând un singur motiv din cele invocate în acțiunea inițială, anume încălcarea, la emiterea actului administrativ, a unui articol considerat ca făcând parte dintr-un așa zis act normativ, respingând celelalte argumente ale reclamantului, printre care și acela că pârâta, prin organul colectiv conducător, nu ar avea competența de a stabili organigrama și funcțiunile unităților subordonate, adică administrațiile bazinale de apă și sistemele de gospodărire a apelor.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că în ultimul paragraf al paginii 10 și în primul al pag. 11 al hotărârii de fond instanța stabilește, fără drept de apel, că acte normative precum H.G. nr. 1176/2005 dispun neechivoc cu referire la competența C. civ. al ANAR în a stabili organigramele și competențele funcționale ale unităților din subordinea pârâtei.

Este de subliniat în acest context că, înlăturând motivul reclamantei, nu se indică vreo altă condiționalitate legală de care autoritatea ierarhic superioară trebuie să țină cont în exercitarea dreptului său de organizare a activității, prin urmare dreptul aflat în patrimoniul ANAR fiind absolut și exclusiv.

Cu toate acestea, în cuprinsul pag. 12 si 14 ale hotărârii, instanța, în mod nelegal, revine și afirmă că ar exista o condiționare, stabilită de un "act normativ", anume un articol (29 lit. K) din Regulamentul Comitetului de Direcție al ABA Mureș, care ar institui obligația legală încălcată, acesta fiind singurul motiv pentru care instanța de fond a considerat că poate interveni în funcționarea instituției, în detrimentul interesului public, prin admiterea parțială a acțiunii.

Or, se poate lesne observa contradictorialitatea celor două motive reținute de instanța pentru susținerea soluției pronunțate.

Cât privește aplicarea greșită a normelor de drept substanțial, precum și aprecierea greșită, subiectivă și tendențioasă a situației de fapt, se arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a), o), p), r) și s) din Legea nr. 554/2004, raportat la cele ale art. 3 și art. 4 din Legea nr. 24/2000, respectiv prevederile constituționale.

De asemenea, s-a făcut greșita aplicarea a prevederilor art. 1 alin. (4), coroborat cu cele ale Anexei nr. 1 din O.U.G. nr. 107/2002, respectiv ale art. 23 lit. a) și q) din Statutul aprobat prin H.G. nr. 1176/2005.

Tot astfel, prin toate reținerile instanței de fond, se înlătură orice argument care ține de vătămarea unor membri de sindicat, (reprezentați, conform acțiunii inițiale, de către reclamantul SMAR).

Într-adevăr, instanța de fond nu arată în ce constă vătămarea drepturilor reclamantului sau a celor pe care i-ar putea reprezenta.

Instanța de fond face o apreciere total greșită a normelor susmenționate, ce organizează instituția și guvernează raporturile ierarhice administrative și funcționarea unităților din subordinea ANAR. În acest context, extinzând cercetarea și analiza judecătorească mai mult decât o permit normele de procedură civilă, instanța de fond ajunge să justifice îndeplinirea condițiilor stricte și limitative ale Legii nr. 554/2004, pentru anularea dispusă, printr-o construcție ilogică și nesprijinită pe texte de acte normative, fie ele primare sau secundare.

Totodată, instanța de fond descrie, în mod evident trunchiat și tendențios, cele inserate în adresa ANAR cu nr. 17398/ID/2021.

Astfel, adresa invocată comunică cele două acte administrative atacate, arătând că s-au modificat organigramele, regulamentele de organizare cadru ale subunităților etc. De asemenea, există solicitarea de a transmite spre aprobare (n.n. - ANAR) organigramele și ROF-urile actualizate conform celor dispuse.

Invocarea de către instanța de fond a art. 6 alin. (6) din legea Apelor nr. 107/1996 nu face decât să arate faptul că instanța de fond consideră persoană vătămată Administrația Bazinală de Apă, care, în mod evident, nu a contestat reorganizarea, conform normelor legale incidente (Legea nr. 554/2004), în același timp reclamantul neavând aptitudinea și competența de a reprezenta persoana vătămată.

3.2. Reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române, prin recursul incident, arată că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a respins solicitarea de constatare a nulității actelor administrative atacate pe motivul lipsei de motivare a acestora pentru reorganizarea activității de inspecție a apelor și a celei de executare silită fiscală.

În susținerea recursurilor sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Pârâtele au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția netimbrării, invocată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.:

"la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, …", iar potrivit alin. (3):

"mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. ..."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.."

De asemenea, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeași ordonanță:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

Din analiza textelor de lege sus citate rezultă că recurentul-reclamant avea obligația să atașeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Or, recurentul-reclamant nu s-a conformat acestei obligații legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la solicitarea instanței.

În consecință, pentru considerentele arătate și în raport cu art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul incident, ca netimbrat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul principal este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), Înalta Curte constată că deși recurentul invocă în mod formal acest text de lege, în motivarea recursului acesta, de fapt, face trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că argumentele vor fi analizate cu ocazia examinării motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române critică art. 10-Diverse 11 din Hotărârea nr. 14/30.07.2021 (și anexele aferente), respectiv art. 1, 2 și 5 din Hotărârea nr. 15/05.08.2021 emise de pârâta Administrația Națională Apele Române - Consiliul de Conducere.

Potrivit art. 10-Diverse 11 din Hotărârea nr. 14/30.07.2021 emisă de pârât, membrii Consiliului de conducere al Administrației Naționale Apele Române aprobă cu unanimitate de voturi modificarea organigramelor cadru a Sistemelor de Gospodărire a Apelor și a Administrațiilor Bazinale de Apă, conform anexelor 3, respective 4 (modificări ale organigramei cadru SGA, lit. a)-f), modificări ale organigramei cadru ABA lit. g) - m).

Prin art. 1, 2 și 5 din Hotărârea nr. 15/05.08.2021, membrii Consiliului de conducere al Administrației Naționale Apele Române aprobă cu unanimitate de voturi următoarele:

- modificarea organigramei cadru a Sistemelor Hidrotehnice Independente, conform anexei 1(preluarea de către noua structură organizatorică Exploatare, Lucrări, UCC și Siguranța Construcțiilor a atribuțiilor aferente structurii organizatorice Achiziții, Lucrări și Servicii Specifice; preluarea de către noua structură organizatorică Hidrologie a atribuțiilor aferente structurii Stația Hidrometrică, precum și preluarea CIR-urilor de către formațiile de intervenție rapidă, s.a.)

- modificarea organigramei și a Regulamentului de Organizare și Funcționare a Administrației Naționale Apele Române, conform anexei nr. 2 și 3(reorganizarea și transformarea Serviciului Inspecție Corp Control, Prognoză și Prevenție în Serviciul Inspecția Națională a Apelor;

- desființarea structurii organizatorice Analiza și Statistica Investițiilor din cadrul Departamentului Dezvoltare Investiții și preluarea posturilor și activității de către Serviciul Promovare Investiții din cadrul Departamentului Dezvoltare Investiții; reorganizarea Serviciului Dispecerat și Comunicații Radio din cadrul Departamentului Situații de Urgență;

- reorganizarea Serviciului Gestiune Calitativă Cantitativă Resurse de Apă - Avize Autorizații din cadrul Departamentului Management European Integrat - Resurse de Apă și crearea a 3 noi structuri);

- preluarea activității de executare silită din subordinea Administrației Naționale Apele Române, la sediu central, care devine angajator unic pentru această activitate;

- desființarea posturilor de executori fiscali din structura organizatorică a subunităților din subordinea Administrației Naționale Apele Române; înființarea în cadrul Administrației Naționale Apele Române - sediul central a 8 posturi de execuție pentru funcția de executor fiscal.

În esență, criticile de nelegalitate ale actelor administrative anterior menționate se referă la adoptarea acestora de către un organ necompetent, cu încălcarea dispozițiilor procedurale incidente, la nemotivarea actelor administrative, respectiv la cauza ilicită a acestora.

Înalta Curte constată că potrivit O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale Apele Romane, așa cum a fost modificată și completată, recurenta-pârâtă este instituție publică de interes național cu personalitate juridică, administrând bunurile din domeniul public al statului de natura celor prevăzute de art. 136 alin. (3) din Constituție, persoana juridică română funcționând pe bază de autonomie economică, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor (în speță Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor).

Conform Statului de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, Administrația Națională "Apele Române" aplică strategia și politica națională în domeniul gospodăririi cantitative și calitative a resurselor de apă și urmărește respectarea reglementărilor în domeniu.

Pentru realizarea scopului menționat, Administrația Națională "Apele Române" coordonează și răspunde de modul de folosire a resurselor de apă de suprafață și subterane pe ansamblul teritoriului țării.

De asemenea, activitatea instituției noastre se realizează prin administrațiile bazinale de apă în subordonare, așa cum rezultă din prevederile art. 1 (4) coroborate cu cele ale anexei nr. 1 ale O.U.G. nr. 107/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Sistemele de gospodărire a apelor și sistemele hidrotehnice independente sunt entități cu dublă subordonare, față de ANAR și față de administrațiile bazinale de apă în a căror componență se regăsesc, entitățile neavând personalitate juridică.

Consiliul de Conducere este organul colectiv conducător al Administrației Naționale Apele Romane, potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002, cu modificările si completările ulterioare.

Prin urmare, persoana vătămată de așa zisa nerespectare a ROF al Comitetului de direcție al ABA Mureș, conform reținerilor instanței de fond, nu ar putea fi decât ABA Mureș.

Or, persoana vătămată nu se identifică cu reclamantul, aceasta indicând faptul că nu a aplicat reorganizarea nu pentru ca ar fi considerat-o nelegală, ci pentru că nu a putut întruni Comitetul de Direcție care să ia act și să dispună ierarhic modificările.

Prin reținerile instanței de fond, se înlătură orice argument care ține de vătămarea unor membri de sindicat, reprezentați, conform acțiunii inițiale, de către reclamantul SMAR.

Instanța de fond nu arată în ce constă vătămarea drepturilor reclamantului sau a celor pe care i-ar putea reprezenta, raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce drept a fost vătămat, respectiv care drepturi legitime private sau ce interes public au fost încălcate, și ce act normativ a fost încălcat.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu există un drept vătămat și o pagubă prezentă sau iminentă, instanța de fond neidentificându-le, așa cum nu a identificat nici persoana vătămată, nefiind îndeplinite condițiile angajării răspunderii administrative, așa cum în mod greșit a constatat instanța de fond.

Astfel, cum a susținut recurenta-pârâtă, Înalta Curte reține că prin sentința se extrapolează reglementări aparținând unor regulamente ale unor organisme ce n-au în competență emiterea unor acte administrative de natura celor atacate și se ajunge la concluzia greșită că presupusa nerespectare de către ANAR a unor reglementari ale unor unități din subordine atrage aparența de nelegalitate a unor acte administrative reglementate de legislație primară și secundară, opozabilă erga omnes prin publicarea în Monitorul Oficial.

Instanța de fond își întemeiază soluția pronunțată pe o prevedere din Regulamentul Comitetului de Direcție al Administrației bazinale de Apă.

Față de textul art. 28 lit. k) din Regulamentul Comitetului de Direcție al ABA Mureș, instanța de fond denaturează înțelesul explicit si vădit neîndoielnic atât al textului invocat, cât și al altor texte de lege sau dispoziții administrative emise de ANAR.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este vizată situația de fapt pe care o instituie art. 23 lit. a) și q) din Anexa aprobată prin H.G. nr. 1176/2005, respectiv nu este vizată situația în care Consiliul de Conducere al ANAR, organul colectiv conducător al instituției, dispune o reorganizare, în mod suveran și unitar, exercitându-și tocmai rolul atribuit, anume acela de a coordona activitatea de gospodărire a apelor la nivelul întregii țări, așa cum este reorganizarea atacată prin acțiunea inițială.

Conform Statutului de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, Administrația Națională "Apele Române" aplică strategia si politica națională în domeniul gospodăririi cantitative si calitative a resurselor de apă și urmărește respectarea reglementărilor în domeniu.

Pentru realizarea acestui scop, Administrația Națională "Apele Române" coordonează si răspunde de modul de folosire a resurselor de apă de suprafață și subterane pe ansamblul teritoriului țării.

Nicăieri în conținutul acesteia nu există o solicitare de aprobare, de către administrațiile bazinale de ape, a unei organigrame al cărui conținut a fost stabilit, în deplină competență și legalitate, de către Consiliul de Conducere al ANAR, singurul în fapt și în drept să facă aceste modificări.

Susținerea instanței de fond potrivit cărora ANAR sau Consiliul de Conducere ar fi solicitat aprobarea sau ar trebui să solicite avizarea comitetului de direcție al unei administrații bazinale de apă, nu se probează.

Concluzia nelegală a instanței pleacă de la o reinterpretare a ultimului paragraf al adresei ANAR cu nr. 17398/ID/2021. Prin acel paragraf, ANAR solicită transmiterea organigramelor actualizate spre aprobare, iar nu "aprobate", ceea ce elimină întreaga construcție pe care își bazează instanța de fond hotărârea.

Prin indicarea art. 6 alin. (6) din legea Apelor nr. 107/1996 instanța de fond nu face decât să arate faptul că persoana vătămată este Administrația Bazinală de Apă, care, în mod evident, nu a contestat reorganizarea.

De altfel, reclamantul nu are aptitudinea și competența de a reprezenta persoana vătămată.

Interpretarea dată de instanța de fond este în totală contradicție cu art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 107/2002 și art. 23 lit. a) și q) din Statutul aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, răsturnând principiile organizării ierarhice administrative ale ANAR.

Instanța de control judiciar apreciază că instanța de fond în mod corect a înlăturat criticile privind adoptarea actelor administrative atacate de către un organ necompetent, critica privind modalitatea de convocare a Consiliului de conducere și a introducerii intempestive pe ordinea de zi a unor puncte ce nu a fost anterior aduse la cunoștința membrilor Consiliului, precum și critica privind nemotivarea actelor administrative contestate în cauză.

Însă, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a reținut ca fiind întemeiată critica privind încălcarea procedurii de modificare a organismelor ABA și SGA, în absența avizării acestor modificări de către unitățile subordonate, dând relevanță dispozițiilor art. 29 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare al Comitetului de direcție din cadrul AB Mureș.

Astfel fiind, Înalta Curte va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge în tot acțiunea reclamantului.

Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va obliga intimatul Sindicatul Mureșul din Apele Române la plata sumei de 3677,05 RON și, totodată, va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant, ca neîntemeiată.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române ca neîntemeiată, va obliga intimatul Sindicatul Mureșul din Apele Române la plata către recurenta Administrația Națională Apele Române a sumei de 3.677,05 RON.

De asemenea, va admite excepția netimbrării, va anula recursul incident, ca netimbrat și, totodată, va respinge cererea formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Mureșul din Apele Române privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române împotriva sentinței nr. 15 din 25 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, respinge în tot acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române ca neîntemeiată.

Obligă intimatul Sindicatul Mureșul din Apele Române la plata către recurenta Administrația Națională Apele Române a sumei de 3677,05 RON.

Admite excepția netimbrării invocată de recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române.

Anulează recursul incident declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Mureșul din Apele Române împotriva sentinței nr. 15 din 25 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

, ca netimbrat.

Respinge cererea formulată de recurentul-reclamant Sindicatul Mureșul din Apele Române privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.