ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1503/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 19.07.2023 la Curtea de Apel Târgu-Mureș, reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române, în calitate de organism social interesat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, precum și în temeiul art. 28 din Legea nr. 367/2022, în numele și pentru membrii de sindicat A. și B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române - Consiliul de conducere (ANAR), anularea Hotărârilor nr. 2/16.01.2023 și nr. 3/18.01.2023, cu anexele aferente, emise de Consiliul de Conducere al ANAR; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2 din 9 ianuarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de reclamantul Sindicatul Mureșul Din Apele Române, excepție invocată din oficiu și, în consecință:

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române – Consiliul de conducere, ca urmare a admiterii excepției.

A admis excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de Sindicatul Mureșul din Apele Române în numele și pentru membrul de sindicat B. și, în consecință:

A respins acțiunea formulată de Sindicatul Mureșul din Apele Române în numele și pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române – Consiliul de conducere ca urmare a admiterii excepțiilor.

A respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a acțiunii formulate de Sindicatul Mureșul din Apele Române în numele și pentru membrul de sindicat A..

A respins ca nefondată acțiunea formulată de Sindicatul Mureșul din Apele Române în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române – Consiliul de conducere.

Împotriva a sentinței civile nr. 2 din 9 ianuarie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se respingă excepția lipsei de interes, respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei de interes a acțiunii formulate pentru membrul de sindicat B., iar pe fond admiterea acțiunii în anulare.

În drept, recurentul-reclamant a invocat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 499 din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

Prin urmare, în cele ce urmează instanța de recurs va prezenta succint motivele de nelegalitate invocate prin recursul declarat, procedând apoi la analiza acestora.

II. Soluția instanței de recurs

O primă critică adusă sentinței, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură și nu celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, are în vedere soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei interesului Sindicatului Mureșul din Apele Române de a acționa în nume propriu.

În esență, invocând dispozițiile Legii nr. 367/2022 privind dialogul social recurentul a arătat că organizațiile sindicale au drepturile unor veritabili parteneri ai angajatorului în ceea ce privește problemele sau măsurile ce au impact direct sau indirect asupra lucrătorilor. Astfel, dreptul organizației sindicale de a contesta actele emise de angajator rezultă, în opinia sa, din chiar statutul organizației sindicale în care sunt înscrise scopurile sale și din dispozițiile stabilite de Legea nr. 367/2022 care prevede în mod expres calitatea procesuală activă a sindicatului în toate acțiunile ce au ca obiect apărarea drepturilor lucrătorilor, iar interesul este justificat de o eventuală nerespectare din partea angajatorului a obligațiilor sale de consultare și informare prevăzute de Legea nr. 367/2022. Recurentul a mai invocat și Hotărârea CJUE în cauza C-12/08 referitoare la natura colectivă a dreptului la informare și la consultare prevăzut de Directiva 98/59/CE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, precum și la necesitatea aplicării dreptului la o protecție jurisdicțională efectivă pentru lucrători.

Răspunzând acestei critici, Înalta Curte are în vedere, ca și prima instanță, soluția pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 8/2020, în sensul că în vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociațiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele asociației, potrivit statutului.

În cauză, recurentul Sindicatul Mureșul din Apele Române a justificat interesul de a acționa în nume propriu prin raportare la dreptul său, garantat de Legea nr. 367/2022, de a fi informat și consultat de angajator înainte de a fi luate decizii referitoare la resursele umane ale companiei.

Înalta Curte constată, însă, că o vătămare decurgând din încălcarea unui astfel de drept al sindicatului nu a fost invocată prin cererea de chemare în judecată, motivele de nelegalitate a celor două hotărâri contestate referindu-se la nerespectarea hotărârilor judecătorești pronunțate anterior și a unor cerințe intrinseci și extrinseci actelor administrative.

De altfel, chiar recurentul-reclamant a învederat prin cererea de chemare în judecată că modificările aduse organigramei prin actele contestate au afectat mai mulți membri de sindicat; Înalta Curte reține că, invocând această vătămare, sindicatul poate formula acțiunea în numele membrilor afectați de modificarea organigramei, dar nu poate acționa în nume propriu, nefiind făcută dovada unui interes legitim privat al său.

Așa cum rezultă și din considerentele Deciziei nr. 8/2020 evocată anterior, simpla împrejurare că potrivit actului constitutiv sindicatul are ca scop protejarea drepturilor membrilor săi în raport cu angajatorul nu poate conduce la concluzia că în orice situație acesta are interesul de a acționa în nume propriu; interesul legitim public pe care îl invocă în justificarea calității sale trebuie să fie subsumat celui privat, pe care trebuie să îl dovedească.

Așa fiind, Curtea găsește nefondată această critică, soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei interesului fiind legală.

Cea de-a doua critică adusă sentinței, întemeiată tot pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a avut în vedere soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei calității procesuale active și a excepției lipsei de interes a acțiunii formulate de sindicat în numele și pentru membrul de sindicat B..

În esență, recurentul a susținut că interesul de a acționa este unui evident și actual, aprobarea hotărârilor contestate permițând modificări corelative ale organigramei și a Regulamentului ABA Mureș în sensul desființării Compartimentului Executori Fiscali și preluarea acestei structuri de către ANAR.

Prima instanță a reținut că membrul de sindicat B. avea calitatea de angajat al Administrației Bazinale de Apă Mureș, în timp de hotărârile contestate au avut ca obiect modificarea organigramei la nivelul Administrației Naționale Apele Române.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că, nefiind angajat în organigrama supusă modificării prin actele contestate, B. nu avea calitate procesuală activă, nefiind subiect al raportului de drept dedus judecății. Pe de altă parte, nici interesul acestuia de a acționa nu îndeplinește condițiile impuse de art. 33 din C. proc. civ., nefiind nici direct și nici actual, de vreme ce a fost argumentat prin raportare la pretinse modificări subsecvente actelor contestate, operate la nivelul structurii teritoriale.

Pentru aceste considerente, și acest motiv de recurs este nefondat, soluția primei instanțe de admitere a celor două excepții fiind legală.

În privința motivelor de nelegalitate a celor două hotărâri contestate, respinse prin sentința primei instanțe, recurentul a reiterat doar pe cel referitor la nemotivarea actelor administrative, arătând, în esență, că nu au fost indicat în concret textul normativ incident, iar notele de fundamentare nu cuprind motivele pentru care intimata a decis reorganizarea activității.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că notele de fundamentare la care s-a făcut trimitere în cele două hotărâri contestate conțin motivele de fapt și de drept care au fost avute în vedere pentru modificarea organigramei, așa încât susținerea recurentului în sens contrar este vădit nefondată.

Cât privește criticile referitoare la pretinsa cauză ilicită a reorganizării instituției, Înalta Curte constată că acestea reprezintă motive noi de nelegalitate, invocate direct în recurs, cu încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (3) din C. proc. civ., aplicabile și în cazul recursului, în temeiul art. 494 din C. proc. civ.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată au fost invocate ca motive de nelegalitate a celor două hotărâri încălcarea dispozițiilor a două hotărâri judecătorești, încălcarea procedurii de modificare a organigramelor, lipsa motivării celor două hotărâri de reorganizare și nelegalitatea dublei subordonări a Serviciului juridic-contencios. În finalul cererii, s-a susținut că "este evident scopul ilicit urmărit prin crearea noii structuri, atâta timp cât activitatea de resurse umane, organizată anterior într-un departament, este cuprinsă într-un serviciu, singura mișcare de personal fiind concedierea fostului director al Departamentului, membra de sindicat A.".

Analizând motivele de nelegalitate invocate, găsite nefondate, prima instanță a răspuns și acestei susțineri, apreciind că nu se poate reține un scop ilicit.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, prima instanță a analizat și această susținere, în limitele în care aceasta a fost prezentată în cererea de chemare în judecată.

Toate celelalte motive și argumente subsumate motivului privind cauza ilicită, prezentate direct în recurs, exced limitelor cu care a fost învestită prima instanță, așa încât nu pot face obiectul analizei în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, constatând legalitatea sentinței prin raportare la criticile aduse prin recurs, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Mureșul din Apele Române în numele și pentru A. și B. împotriva sentinței nr. 2 din 9 ianuarie 2024 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.