Decizia nr. 986/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 43/2021 a Curții de Apel Târgu

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 28 mai 2021 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, societatea A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x din 20.04.2021, prin care s-au stabilit sume suplimentare de plată în cuantum total de 3.858.213 RON, rezultate din stabilirea suplimentară de T.V.A., contribuții sociale, impozit pe venit din salarii și asimilate salariului, la care se adaugă accesorii.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 43 din 22 iunie 2021 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. x/29.04.2021 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată, în sensul suspendării executării deciziei de impunere emise de autoritatea pârâtă.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Mureș a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. În ședința publică din data de 17 februarie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea căii de atac.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a Deciziei de impunere nr. x din 20.04.2021, emisă de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mureș. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale menționate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunțării instanței de fond. Prin sentința recurată, prima instanță a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) anterior menționat. Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei. La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-reclamante viza reformarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, Curtea de Apel Târgu Mureș a soluționat fondul acțiunii în anulare, iar prin sentința nr. 12/16.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat Decizia de impunere nr. x din 29.04.2021, în privința sumei suplimentară de plată în cuantum de 3.820.672 RON, reprezentând impozit pe veniturile din salarii și asimilate salariilor și contribuții sociale aferente. Cum măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din legea contenciosului administrativ poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la îndeplinirea cerințelor legale pentru suspendarea executării actului administrativ. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.