ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4499/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4499/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 6 octombrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24.09.2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 21 din 18.08.2020 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 134/CA/2020 din 09 decembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 21 din 18.08.2020 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 134/CA/2020 din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca au declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea sentinței nr. 134/09.12.2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2020, în ceea ce privește anularea actelor administrative atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii formulate de reclamantă și menținerea actelor administrative atacate ca legale.
Precizează recurentele-pârâte faptul că, instanța de fond a dat hotărârea atacată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a prevederilor art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a reținut faptul că, decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este motivată, or instanța s-a aflat în eroare întrucât, necesitatea dispunerii măsurilor asigurătorii înscrise în decizia atacată, a fost motivată în concret de organul fiscal chiar în cuprinsul acesteia. Contrar criticilor aduse de instanța de fond, deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii referitoare la nemotivare, învederează recurentele că, așa cum se poate observa din cuprinsul actului atacat, aceasta este motivată, fiind invocate situații concrete care conduc la îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile legale.
Apărările formulate de intimata-reclamantă S.C. A. SRL
Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
În cauza de față, prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 21 din 18.08.2020, emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii până la concurența sumei de 4735963 RON asupra disponibilităților bănești din conturile bancare ale intimatei-reclamante.
Constatând că decizia atacată nu respectă condiția motivării, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantă și a anulat Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 21 din 18.08.2020 și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Astfel, conform art. 213 alin. (2) teza I din Codul de procedură fiscală, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ fiscal contestat în prezenta cauză, "se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv atunci când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea."
Alineatul 5 al aceluiași text de lege statuează că "decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent".
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă caracterul de excepție al măsurilor asiguratorii precum și condiția necesară și suficientă pentru ca astfel de măsuri să poată fi instituite, respectiv existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Un element esențial de formă al deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii îl constituie motivarea acesteia, lipsa totală a motivării atrăgând sancțiunea nulității actului administrativ fiscal emis cu nerespectarea acestei condiții de formă.
În acord cu judecătorul care a soluționat cauza pe fond, instanța de control judiciar reține că Decizia atacată a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 213 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, având în vedere că organul fiscal nu a motivat în niciun mod luarea măsurilor, nefăcând referire la nicio situație concretă din care să rezulte că este îndeplinită condiția prevăzută de textul legal, respectiv aceea a existenței pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului contestatoarei, cu consecința periclitării sau îngreunării colectării.
Instanța corect a constatat că lipsește tocmai partea în care trebuia expusă motivarea, fără ca decizia să cuprindă elemente justificative concrete, aplicabile situației contribuabilului față de care se ia măsura.
În aceste condiții, corect instanța a reținut că este întemeiată critica de nelegalitate formulată de reclamantă privind lipsa motivării deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, lipsă care atrage sancțiunea nulității actului.
Pe de altă parte, motivarea actului administrativ prin simpla indicare a condiției legale de emitere a acestuia, fără prezentarea în concret a împrejurărilor de fapt sau de drept care au determinat organul fiscal să ajungă la concluzia îndeplinirii acestei condiții legale nu poate constitui o motivare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii.
După cum a statuat Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depinde de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. Inclusiv o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor, și mai mult decât atât, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C-41/1996). O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparența, particularii putând verifica dacă actul este corect fundamentat și, în același timp, permite exercitarea de către curte a controlului jurisdicțional (cauza C-509/1993).
Pentru considerentele arătate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca împotriva sentinței nr. 134/CA/2020 din 09 decembrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.