ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.02.2022, sub nr. x/2022, Uniunea Județeană a Sindicatelor "Pro - Educația" Suceava, în numele și pentru membrul de sindicat reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, a solicitat: anularea parțială a Ordinului Ministrului Educației nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învățământ, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021, respectiv anularea alin. (2) al art. 1 din acest ordin; obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a Ordinului nr. 3993/2021, respectiv modificarea alin. (3) al art. 1, în sensul eliminării referirilor la alin. (2); suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministrului Educației nr. 3993/2021.

Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea nr. 1 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile procesuale invocate de pârâtul Ministerul Educației, respectiv excepția lipsei calității procesuale active, lipsa plângerii prealabile, excepția prematurității acțiunii, a admis cererea de suspendare formulată de Uniunea Județeană a Sindicatelor "Pro - Educația" Suceava, în numele și pentru membra de sindicat reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, a suspendat executarea art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministerului educației nr. 3993/2021 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 1 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației.

Recurentul-pârât Ministerul Educației consideră nelegală încheierea din data de 14.02.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin insuficienta motivare și prin greșita interpretare a normelor de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiții statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare a actului normativ.

Raportat la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, recurentul precizează că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

Apreciază recurentul că această condiție nu a fost îndeplinită în speță, neexistând împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate.

Consideră că motivarea condiției cazului bine justificat pe argumentele invocate de reclamantă nu este justificată întrucât ordinul nu derogă de la prevederile actului normativ de forță juridică superioară, nu retroactivează deoarece se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021, prin urmare nu se aplică unor situații juridice născute înaintea intrării sale în vigoare, iar acesta este emis în temeiul și în vederea executării în concret a legii.

Referitor la condiția pagubei iminente, în prezenta speță, apreciază recurentul că nici această condiție nu a fost îndeplinită, reclamantul nefăcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Instanța de control judiciar observă că, prima instanță a încălcat prevederile de drept material ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum și ale art. 14 alin. (3) din Legea cadru nr. 153/2017, cât și ale art. 39 alin. (5) din Legea cadru nr. 153/2017, ceea ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Ordinul Ministrului Educației nr. 3993/2021 s-a pus în executare dispoziția din art. 14 alin. (3) realizându-se o clarificare a drepturilor salariale prin care înlătură inechitățile de salarizare diferită pentru funcții similare pentru personalul plătit din fonduri publice, respectiv pentru cei care au obținut prin ordin de ministru gradul didactic I, ca urmare a echivalării titlului științific de doctor anterior date. de 01.07.2017 și cei care și-au echivalat titlul de doctor după data de 01.07.2017.

Prin acest act normativ se înlătură deosebirile de tratament juridic care nu pot fi justificate decât de existența unor situații care, în mod obiectiv și rezonabil, justifică aplicarea unor astfel de diferențieri între diversele categorii de persoane. Or, dispozițiile legale analizate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în aceeași situație juridică, evitându-se astfel o eventuală discriminare.

Prin urmare legiuitorul interzice cumularea unei duble bonificații - încasarea în același timp a doua drepturi salariale, în baza aceluiași titlu de doctor - întrucât echivalarea gradului didactic s-a făcut în temeiul acestui titlu, iar prevederile ordinului a cărui suspendare s-a cerut nu derogă de la prevederile actului normativ de forță juridică superioară, ordinul fiind emis în temeiul și în vederea executării în concret a legii.

Raportat la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, trebuie subliniat faptul că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.

În cauza de față, această condiție nu a fost îndeplinită în speță, neexistând împrejurări legate de starea de fapl sau de drept care să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative atacate.

Instanța de control judiciar constată că motivarea condiției cazului bine justificat pe argumentele invocate de reclamantă nu este justificată întrucât ordinul în discuție nu derogă de la prevederile actului normativ de forță juridică superioară, nu retroactivează deoarece se aplică începând cu drepturile salariate aferente lunii iunie 2021, prin urmare, nu se aplică unor situații juridice născute înaintea intrării sale în vigoare, iar acesta este emis în temeiul și în vederea executării în concret a legii.

Astfel, înscrisurile existente la dosarul cauzei atestă faptul că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a acestuia, nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ordinul în discuție respectă dispozițiile general obligatorii privind sfera reglementării în sensul impus de art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, în sensul că se limitează strict la cadrul stabilit de actele în baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține soluții care contravin prevederilor acestora.

Referitor la condiția pagubei iminente, în prezenta speță, instanța apreciază că nici această condiție nu a este îndeplinită, reclamantul nefăcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

Trebuie menționat că în cauzele ce au ca obiect drepturi salariale, existența pagubei iminente nu este considerată îndeplinită prin simpla dovedire a diminuării veniturilor, ci, așa cum rezultă din jurisprudența și doctrina din materie, se cer a fi dovedite "gravitatea și iminența prejudiciului", raportat la situația personală a fiecărui reclamant care solicită suspendarea unui act administrativ cu caracter normative, astfel că într-o cauză se poate admite cererea de suspendare, iar în alta nu, iar diferența dintre soluțiile date în cele două cauze nu este determinată de interpretarea diferită a legii, ci de situația material și familială a persoanelor care au calitatea de reclamanți în cele două cauze.

În speța de față, în mod greșit instanța de fond a constatat că această condiție este îndeplinită, reclamantul nefâcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

Aspectele invocate de reclamant privind prejudicial material care urmează să i se producă în raport de diminuarea salariului nu reprezintă un motiv suficient și concludent pentru a considera îndeplinită condiția prevenirii unei pagube iminente.

În concluzie, dezlegarea primei instanțe este dată cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și în rejudecare, va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației împotriva încheierii nr. 1 din 14 februarie 2022 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare, respinge cererea de suspendare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.