ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4488/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 26.05.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și B., solicitând: anularea Hotărârii CNCD nr. 328/08.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, întrucât fapta reclamată reprezintă discriminare, încadrându-se în prevederile art. 2 alin. (2), (3) si (4), respectiv art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare; în principal, sancționarea faptei discriminatorii prin stabilirea în sarcina autorilor discriminării a sancțiunii contravenționale prevăzută de art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei CNCD să stabilească si să aplice sancțiunea contravențională corespunzătoare; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, conform art. 453 C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1194 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 328/08.04.2020 și a obligat pârâtul C.N.C.D. "să soluționeze sesizarea reclamantei astfel cum aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (2) și (4) și art. 15 din O. U. G. nr. 137/2000."

Calea de atac exercitat în cauză

Împotriva sentinței nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și recurs incident reclamanta A..

Consideră recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor că sentința civilă nr. 1194/20.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 2 și art. 15 din O.G. nr. 137/2000), motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

În motivarea soluției de admitere, Curtea de Apel București a reținut că "pârâtul CNCD nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra faptelor discriminatorii reclamate din perspectiva art. 2 alin (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, ci doar din perspectiva art. 2 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000."

În opinia recurentei-pârâte, în situația în care, legea prevede că o faptă este discriminatorie numai în situația în care sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții, iar din documentele analizate, a rezultat că, în speță, acestea nu au fost îndeplinite, neexistând niciun drept încălcat, rezultă că C.N.C.D. a analizat și s-a pronunțat asupra tuturor faptelor discriminatorii care au fost sesizate de către reclamantă.

Recurenta-reclamantă A. a formulat recurs incident precizând că pentru soluționarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța a reținut incidența exclusivă a dispozițiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nefiind reținută și nici motivată vreo cauză de diminuare a pretențiilor sale, fiind incident astfel motivul reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Apărările formulate de intimata-reclamantă A.

Prin întâmpinarea formulată recurenta-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. și, în consecință, a dispus anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 328/08.04.2020 și a obligat pârâtul C.N.C.D. "să soluționeze sesizarea reclamantei astfel cum aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2 alin. (2) și (4) și art. 15 din O. U. G. nr. 137/2000."

Astfel, potrivit art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000:"(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intră sub incidența legii penale." Art. 15 din același act normativ dispune: constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naționatist-șovinâ, de instigare la ură rasială sau națională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunități și legat de apartenența acestora la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia."

Prin Hotărârea nr. 328/08.04.2020, a cărei anulare s-a dispus prin sentința recurată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis că "nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare, potrivit O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, nu există un drept încălcat."

Intimatul-pârât a mai reținut că o faptă poate fi considerată discriminatoare dacă "atinge un drept, oricare dintre cele garantate de tratatele internaționale ratificate de România sau cele prevăzute de legislația națională (O.G. nr. 137/2000, art. 1 alin. (2) '."Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: [...]", art. 2 alin. (1): [...] "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege [...]", Protocolul 12, art. 1 alin. (1): "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege [...]."

În concluzie, Colegiul director a reținut că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale faptei de discriminare, în sensul că reclamantei nu i-au fost restrânse ori înlăturate recunoașterea, folosința sau exercitarea, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Prin urmare, în situația în care, legea prevede că o faptă este discriminatorie numai în situația în care sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții, iar în cauza de față din înscrisurile analizate, a rezultat că acestea nu au fost îndeplinite, neexistând niciun drept încălcat, rezultă că C.N.C.D. a analizat și s-a pronunțat asupra tuturor faptelor discriminatorii care au fost sesizate de către reclamantă.

Contrar motivării instanței de fond, faptul că pârâtul C.N.C.D. a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare nu însemană că acesta nu a analizat sesizarea sub toate aspectele.

Pentru aceste motive, este neîntemeiată reținerea instanței de fond în sensul că "pârâtul CNCD nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra faptelor discriminatorii reclamate din perspectiva art. 2 alin. (4) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000, ci doar din perspectiva art. 2 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 137/2000."

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul principal declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa, în tot, sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

În ceea ce privește recursul incident formulat de recurenta-reclamantă, instanța reține următoarele.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 451 C. proc. civ., instanța are posibilitatea să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este "vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei",art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevăzând câteva repere în aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată, și anume că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar, pe de altă parte, cu activitatea desfășurată de avocat, în ambele cazuri ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Cele două repere sunt cumulativ stabilite, în sensul că un onorariu trebuie să corespundă fiecăruia dintre criterii pentru a nu fi redus de instanță de judecată.

În ceea ce privește criticile privind cheltuielile ocazionate de desfășurarea procesului, acordate de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte țin de netemeinicie și de apreciere a probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs.

Cum aceste critici invocate nu se pot circumscrie motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ., recursul incident declarat de recurenta-reclamantă va fi respins în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva sentinței civile nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în tot, sentința recurată și, în rejudecare, respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.