ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4484/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, B. - secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice - inițiator al actului administrativ care face obiectul prezentei acțiuni, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Hotărârii Guvernului nr. 380/2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și obligarea pârâților la plata sumei de 3 RON, cu titlu de daune morale.

Pârâții Ministerul Finanțelor Publice și B. - secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanțelor Publice au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de anulare formulată împotriva H.G. nr. 380/2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, în principal, ca fiind inadmisibilă/lipsită de interes și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, precum si respingerea cererilor de despăgubiri ca neîntemeiate.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1575 din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes invocată de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și B. și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, B. secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice, ca lipsită de interes.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 1575/03.11.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2020, prin care instanța de judecată a admis excepția lipsei de interes invocată de intimații-pârâți și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată ca lipsită de interes, reclamantul A. a declarat recurs.

În opinia recurentului-reclamant hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). Hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, o expunere/considerentele și dispozitivul. Motivarea unei hotărâri trebuie înțeleasă ca un silogism logic de natură a explica inteligibil hotărârea luată. Acest fapt presupune o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conținutul lor, sunt susceptibile să influențeze/determine/susțină soluția.

În speța de față, solicită recurentul ca instanța de control judiciar să observe că hotărârea recurată nu îndeplinește condițiile privind motivarea acesteia astfel cum sunt consacrate prin normele referite, neexistand nicio analiză și o motivare a instanței de fond (în fapt/în drept) cu privire la soluția pronunțată de aceasta.

În al doilea rând, în ceea ce privește pretinsa lipsă de interes a recurentului reclamant, învederează instanței de control judiciar că în fața instanței de fond au fost aduse o serie de argumente de natură să susțină respingerea excepției.

Cu toate acestea, soluția instanței de fond nu a fost precedată de o analiză a acestor argumente, de o respingere a acestora cu o justificare în fapt/în drept.

Mai susține recurentul-reclamant că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Recurentul-reclamant învederează faptul că judecătorul fondului nu a avut nici un moment în vedere faptul că H.G. nr. 380/2020 și-a produs efecte vătămătoare asupra reclamantului, iar aprecierea unei lipse de interes în a promova demersul juridic echivalează cu încălcarea dreptului privind accesul la justiție.

În opinia recurentului-reclamant interesul său rezidă din analiza normelor constituționale și ale legii contenciosului administrativ, din împrejurarea că acesta a înțeles să solicite repararea prejudiciului suferit urmare a emiterii actului dedus judecății.

Prin soluția pronunțată, instanța elimină din propria argumentație existența reală a consecinței practice, a folosului practic ce ar fi fost generat de soluționarea cererii de chemare în judecată și anume repararea prejudiciului suferit și sancționarea autorității cu obligarea la plata daunelor morale solicitate.

Apărările formulate de intimații-pârâți B. și Ministerul Finanțelor

Intimații-pârâți prin întâmpinările formulate în cauză au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant invocă nemotivarea Sentinței recurate, în sensul că instanța de fond nu a analizat argumentele invocate de acesta, pentru a le respinge cu o justificare în fapt și în drept.

Instanța de control judiciar reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică în raport de exigențele art. 425 C. proc. civ. și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, instanța în mod corect, a admis excepția lipsei de interes a reclamantului în susținerea cererii de chemare în judecată, stabilind următoarele:

"întrucât încetarea raportului de serviciu al reclamantului a avut loc în perioada de suspendare a executării H.G. nr. 380/2020, când aceasta nu producea efecte juridice față de reclamant, Curtea constată că în prezent reclamantul nu mai justifică un interes în formularea acțiunii prin care se solicita anularea H.G. nr. 380/2020, actiunea fiind lipsită de interes".

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde "considerentele în care se vor arăta obiectul cererii si susținerile pe scurt ale pârtilor, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor."

În mod neîntemeiat susține recurentul-reclamant faptul că sentința recurată nu îndeplinește cerințele privind motivarea hotărârilor si că nu există nicio analiză și motivare a instanței de fond cu privire la soluția pronunțată.

Raportat la prezenta cauză, instanța a dezvoltat în sentința recurată temeiurile de fapt, elementele de probatoriu (înscrisurile din dosar) si dispozițiile normative care au stat la baza respingerii cererii de chemare în judecată.

Totodată, trebuie menționat faptul că judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care acestea și-au intemeiat cererile deoarece motivarea unei hotărâri este o chestiune de esență, de conținut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă.

În concluzie, recurentul-reclamant susține în mod eronat că sentința recurată nu satisface condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât instanța de fond nu a analizat efectele actului administrativ a cărui anulare a fost solicitată.

Recurentul-reclamant invocă interpretarea greșită a art. 33 C. proc. civ. si susține faptul că aprecierea unei lipse de interes în promovarea demersului juridic echivalează cu o încălcare a dreptului privind accesul liber la justiție.

În conformitate cu dispozițiile art. 32 C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată si susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes".

În continuare, art. 33 C. proc. civ. dispune că interesul, drept condiție de exercitare a acțiunii civile, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut si actual.

În cauză, pentru a stabili dacă reclamantul are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Astfel, condiția interesului trebuie să fie îndeplinită de recurentul-reclamant pe tot parcursul demersului judiciar, nefiind suficientă întrunirea acesteia strict la momentul promovării acțiunii în justiție.

Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin încetarea raportului de muncă a recurentului-reclamant ca urmare a demisiei sale, în perioada în care efectele H.G. nr. 380/2020 erau suspendate, acesta nu mai justifica un interes practic în susținerea cererii de anulare a actului administrativ.

Chiar și în situația încălcării unui interes legitim cel care formulează o acțiune în justiție trebuie să justifice interesul de a formula si susține acea acțiune. Or, în prezenta cauză instanța de fond a aplicat în mod judicios regulile procedurale și a analizat cu prioritate excepțiile invocate de părți, reținând lipsa de interes procesual a recurentului-reclamant.

De asemenea, garantarea accesului liber la justiție nu implică posibilitatea justițiabililor de a sesiza instanțele judecătorești în orice mod si oricând. Astfel, se opinează că nu pot fi considerate restricții ale liberului acces la justiție stabilirea de către legea procesuală a competentei instanțelor de judecată, a unor proceduri prealabile care trebuie îndeplinite, precum și a condițiilor de exercitare.

Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicita obligarea la plata daunelor morale, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, se rețin următoarele.

Contrar susținerilor recurcntului, instanța de fond a stabilit în mod legal natura juridică de accesoriu al capătului de cerere privind daunele morale în raport de cererea de anulare a H.G. nr. 380/2020, stabilind următoarele:

"întrucât capătul de cerere prin care reclamantul solicita obligarea pârâților la plata daunelor morale de 3 RON este un capăt accesoriu capătului principal, în virtutea principiului accesorium servitur principale, acesta va avea soarta capătului de cerere principal, ce va fi respins ca lipsit de interes."

În cauza de față, solicitarea daunelor morale s-a făcut în subsidiar, ca urmare a unei presupuse vătămări cauzate de efectele actului administrativ vizat. Instanța de fond a constatat lipsa de interes a recurentului-reclamant si a respins pe cale de consecință acțiunea în anularea H.G. nr. 380/2020 ca lipsită de interes, acordarea despăgubirilor fiind interdependent legată de admiterea acestui capăt de cerere. O analiză suplimentară a aspectelor de legalitate ale actului atacat de către instanță, după admiterea unei excepții de ordin procesual care are ca efect stingerea litigiului, ar goli de conținut normele procedurale instituite pentru buna desfășurare a judecații.

Pentru considerentele arătate, instanța de fond interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1575 din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2022.