ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4480/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 februarie 2020, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin declinare de competență prin decizia nr. 6195/05.12.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 665 din 16 iulie 2019 adoptată de secția pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a admis solicitarea prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și s-a dispus prezentarea sa în vederea efectuării unei expertize de specialitate, în temeiul art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin declinare de competență prin sentința civilă nr. 306/25.05.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta secția de Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 665 din 16 iulie 2019, indicând aceleași argumente de fapt și de drept prezentate în cadrul acțiunii ce constituie obiect al dosarului nr. x/2019

Prin încheierea din data de 29 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 138 alin. (1) - (4) C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de litispendență, dispunând reunirea ambelor cauze, dosarul nr. x/2019 și dosarul nr. x/2019, sub același număr de dosar, respectiv dosar nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 287 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca lipsită de obiect, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspecția Judiciară, a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 287 din 6 octombrie 2020 pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs principal, iar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, ce au fost înregistrate pe rolul ÎCCJ-SCAF sub dosar nr. x/2019.

Prin decizia nr. 6155 pronunțată la 8 decembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 287 din 6 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nemotivat și a constatat rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva deciziei nr. 6155 pronunțată la 8 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat contestație în anulare reclamanta A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 ianuarie 2022, sub nr. x/2022.

Prin contestația în anulare s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate și rejudecarea cauzei.

Susținând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a învederat că la dosarul cauzei a depus motive scrise de recurs, in termenul prevăzut de lege, iar ulterior, respectiv la data de 22.11. 2021, în completare, "note scrise", asupra cărora instanța de judecata nu s-a pronunțat, anulând recursul ca nemotivat.

Solicită Înaltei Curți să se pronunte asupra omisiunii instanței de recurs de a observa motivele de recurs formulate in scris, in termen, aceasta putând constitui "o eroare materiala" in sensul textului de lege sus-mentionat.

Prin întâmpinare, intimata Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

II. Soluția asupra contestației în anulare

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestația în anulare introdusă de A., pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, instanța reține că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat apărări vizând inadmisibilitatea contestației în anulare, susținând, în esență, că motivele invocate de contestatoare în susținerea căii de atac nu corespund sintagmei de "eroare materială" prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege:

"(2)Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac și anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanței de control judiciar, intervenită cu ocazia soluționării recursului.

În cauza de față, aceste două cerințe sunt îndeplinite, iar aspectele invocate de intimat cu privire la inexistența erorii materiale sesizate de contestatoare vor fi analizate pe fondul contestației. Caracterizarea "erorii" invocate de contestatoare ca reprezentând o greșeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanța de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestației în anulare.

Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate a hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Verificându-se actele depuse în cadrul dosarului de recurs, ce au stat la baza deciziei atacate cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare se constată că motivele de recurs au fost depuse în termenul prevăzut de lege, la data de 19 octombrie 2020, criticile din cuprinsul lor fiind cele care au condus la soluția contestată.

În ceea ce privește Notele scrise, care ar fi "completat motivele de recurs", acestea au fost depuse la data de 26 noiembrie 2021, la circa 1 an după declararea căii de atac, astfel că instanța de recurs nu le-a avut în vedere la pronunțarea soluției, ca fiind critici pe fond, ele neputând fi încadrate ca și motive de casare, după depășirea termenului prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea B. S.R.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6155 din 8 decembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.