ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4473/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4473/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 6 octombrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, și Guvernul României:
să constate că pârâții au încălcat dreptul sindicatului reclamant de a fi informat și consultat în procedura de elaborare a proiectului O.U.G. nr. 36/2020 (publicată în MO nr. 268 din 31 martie 2020), drept prevăzut de Legea nr. 52 din 2003 privind transparența decizională în administrația publică;
să fie obligați pârâții să achite fiecare, sindicatului reclamant, daune morale simbolice de 500 RON;
să fie obligați pârâții să achite sindicatului reclamant, cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 425 din 23.07.2020, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 30 iulie 2020.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 104 pronunțată la 30 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția de nulitate pentru netimbrare invocată prin întâmpinări de pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a admis excepția de inadmisibilitate, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată având ca obiect "acțiune în constatare" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației și Guvernul României și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României ca inadmisibilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 104 pronunțată la 30 octombrie 2020 de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Recurentul-reclamant a prezentat următoarele critici, după expunerea pe larg a istoricului speței și a legislației incidente.
a) Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:
- judecătorul fondului a încălcat dispozițiile art. 22 C. proc. civ., întrucât trebuia să hotărască numai asupra obiectului cererii dedusă judecății;
În speță, este indiscutabil că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie capătul principal de cerere (cel de a se constata că pârâții au încălcat dreptul sindicatului reclamant de a fi informat și consultat în procedura de elaborare a proiectului O.U.G. nr. 36/2020, drept prevăzut de Legea nr. 52 din 2003 privind transparenta decizională în administrația public) și capătul accesoriu (obligarea pârâților să achite fiecare, sindicatului reclamant, daune morale simbolice de câte 500 RON). De asemenea, întrucât capătul principal de cerere ar fi putut fi respins prin invocarea, de către pârâți, a prevederilor O.U.G. nr. 36/2020, am invocat și neconstituționalitatea (totală, respectiv parțială) a acestei ordonanțe de urgență, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
b) Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază):
- în mod cu totul inexplicabil, în motivarea efectivă a sentintei apelate nu se regăsește absolut nicio referire la argumentele aduse pentru respingerea excepțiilor. Pur si simplu instanta de fond a refuzat să analizeze aceste argumente.
- din jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg, rezultă fără echivoc că o motivare a unei hotărâri judecătorești, pentru a întruni condițiile de exigență impuse de art. 6 din CEDO, trebuie să cuprindă nu numai punctul de vedere al instanței asupra problemelor de fapt și de drept deduse judecății, ci și un răspuns (măcar minimal) dat argumentelor părților.
Apărări formulate în cauză
Intimații-pârâți Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației au depus întâmpinări și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca instanța de contencios administrativ să constate încălcarea dreptului sindicatului de a fi informat și consultat în procedura de elaborare a proiectului O.U.G. nr. 36/2020, cu obligarea pârâților la plata de daune morale simbolice.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiată, excepția de nulitate pentru netimbrare invocată prin întâmpinări de pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Guvernul României, a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a admis excepția de inadmisibilitate, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României ca inadmisibilă.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul care, în esență, prin criticile formulate, susține că judecătorul fondului a încălcat prevederile legale în vigoare la momentul pronunțării prin depășirea limitei investirii sale, întrucât a schimbat obiectul acțiunii și nu a luat în considerare argumentele sale pentru respingerea excepțiilor precizate pe cale răspunsului la întâmpinare.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:
"când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"
Instanța de recurs constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.
Recurentul susține că judecătorul fondului a încălcat prevederile legale în vigoare la momentul pronunțării prin depășirea limitei investirii sale, întrucât a schimbat obiectul acțiunii.
Instanța de recurs observă că instanța de fond nu a schimbat obiectul acțiunii, ci l-a calificat, în urma soluționării excepțiilor invocate în cauză și a dezlegării pe care a dat-o instanța constituțională prin decizia nr. 479/2015, prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Totodată constată că, în mod legal judecătorul fondului a reținut că, în realitate, reclamantul nu critică dispozițiile O.U.G. nr. 36/2020, ci comportamentul emitentului care a "încălcat principiul transparenței decizionale în procedura anterioară adoptării actului", aspect care conduce la concluzia logică că "obiectul principal al acțiunii este constatarea neconstituționalității ordonanței, în subsidiar a unei dispoziții din ordonanță, ceea ce atrage inadmisibilitatea în condițiile art. 9 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004" .
Înalta Curte constată că susținerile sindicatului recurent sunt nefondate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")
Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."
Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.
Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.
Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.
Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.
Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a soluționat în principal excepțiile invocate aducând argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.
Nefondate sunt criticile recurentului în sensul că instanța nu a răspuns argumentelor sale prin care solicita respingerea excepțiilor invocate de pârâți, întrucât nu a precizat în cuprinsul motivelor de recurs care sunt aceste argumente neanalizate.
Mai mult, judecătorul fondului în mod legal a soluționat excepția netimbrării, excepția lipsei calității de reprezentant și apoi, excepția inadmisibilității acțiunii, prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ. determinând modul de soluționare a excepțiilor procesuale invocate simultan. Potrivit acestui text: "În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc" .
Trebuie precizat că, doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că și acest motiv de recurs este nefondat.
Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, nefiind întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 104 din 30 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.