ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1264/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2019 la data de 18.03.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României București, anularea O.U.G. nr. 77/2018, O.U.G. nr. 90/2018 și O.U.G. nr. 7/2019, precum și aprecierea necesității supunerii acestor ordonanțe controlului de constituționalitate, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituția României.

La data de 22 aprilie 2019, Ministerul Justiției a depus cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României.

Prin sentința nr. 121 din 17 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, având în vedere că reclamantul are domiciliul în mun. Botoșani, așa încât competentă să soluționeze litigiul este instanța de contencios administrativ în circumscripția căreia se află sediul localității de domiciliu al reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 04.07.2019.

La primul termen de judecată din data de 12 septembrie 2019, tribunalul a invocat - din oficiu - excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei.

Prin sentința nr. 567 din 12 septembrie 2019 Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 la data de 11.10.2019.

Prin sentința civilă nr. 104 din 15 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, intervenient în numele Guvernului României fiind Ministerul Justiției.

A fost respinsă cererea de obligare la plata daunelor morale și materiale, ca nefondată.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Justiției.

Împotriva sentinței nr. 104 din 15 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia.

4.1 Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimatul Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a cererii de recurs, potrivit art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 din C. proc. civ.:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin citația comunicată recurentului pentru termenul de judecată din data de 03.03.2022, la data de 29.12.2021, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferente cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 121 din 17 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 3 martie 2022, recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 104 din 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 104 din 15 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 martie 2022.