ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2022

Ședința publică din data de 6 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 11.01.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială, Camera Deputaților, Senatul României și Guvernul României, obligarea acestor entități de a respecta obligațiile ce revin Statului Român, cuprinse în tratatul de aderare la UE.

La termenul de judecată din data de 23.05.2019 instanța a pus în discuție excepția de necompetență materială a Judecătoriei Botoșani, invocată de pârâții Administrația Prezidențială și Senatul României.

Prin sentința nr. 2354 din 29 mai 2019 Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Botoșani, invocată de pârâții Administrația Prezidențială și Senatul României, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de Apel Suceava.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28 iunie 2019 sub nr. x/2019.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 103 din 15 noiembrie 2019, Curtea de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință, a respins ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților, Parlamentul României - Senat, Guvernul României și Administrația Prezidențială.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva senținței pronunțate de Curtea de Apel Suceava a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

După prezentarea contextului raportului juridic, reinterând susținerile din actiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția nulității recursului având in vedere că cererea de recurs nu repectă exigențele prevăzute de art. 488

8

din C. proc. civ., nefiind invocate mootive de nelegaliate și, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La rândul său,recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinările formulate în cauză.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nemotivarea recursului, invocată prin întâmpinare, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la conținutul declarației de recurs, Înalta Curte urmează să o admită și să anuleze recursul, având în vedere următoarele considerente:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține, pe de o parte, că, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere ca inadmisibiliă a acțiunii și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin sentința recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de fondul cauzei.

Pe de altă parte, în recurs, recurentul nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la considerentele sentinței atacate, neindicând nici formal dispozițiile art. 488 alin. (8) C. proc. civ. și fără a dezvolta motivele de casare invocate sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor dispoziții legale pretins încălcate, astfel cum a procedat recurentul-reclamant în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței.

Aceste aspecte, invocate de recurent în susținerea solicitării sale, în situația în care instanța ar respinge prezentul recurs, nu pot fi asimilate unor veritabile critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Mai mult decât atât, excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului susținerile recurentului-reclamant care vizează modul de apreciere a probelor, a susținerilor din întâmpinarea formulată în cauză de partea adversă, instanța de fond având plenitudine de apreciere în ceea ce privește dovezile administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Or, cerința legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Reținând că recurentul-reclamant nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Așa fiind, cum recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate care se grefează pe conținutul sentinței atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată prin întâmpinări.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 103 din 15 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 aprilie 2022.