ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4472/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Reformată Dămăcușeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în principal pronunțarea asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită, retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, întabularea drepturilor astfel dobândite, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal, acordarea de măsuri reparatorii, în subsidiar obligarea pârâtelor la soluționarea cererii de retrocedare, iar în ambele situații acordarea unor despăgubiri și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 132/2020 din 12 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta Parohia Reformată Dămăcușeni, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au Aparținut Cultelor Religioase din România, a obligat pârâta să soluționeze cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, formulată de reclamantă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca prematură.

Împotriva civilă nr. 132/2020 pronunțată la 12 octombrie 2020 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

Recurenta-pârâtă a prezentat următoarele critici, după expunerea pe larg a istoricului speței și a legislației incidente.

- Instanța a încălcat prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, întrucât pentru a soluționa cererile de retrocedare, Comisia Specială de Retrocedare solicită toate documentele necesare fundamentării deciziilor pentru a emite decizia.

În cauză, astfel cum a precizat și în întâmpinarea formulată în data de 14.12.2018, dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, nu a fost încă soluționat de către Comisia specială de retrocedare, întrucât informațiile și documentele aflate în dosar sunt insuficiente pentru stabilirea unei soluții.

- Judecătorul fondului nu a luat în considerare că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluționarea acestuia și nu pot fundamenta o decizie în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000.

- în mod eronat, instanța de fond a considerat că lipsa de informații derivă exclusiv dintr-o colaborare defectuoasă între autorități, reclamantei neputându-i fi imputată vreo culpă.

Mai mult în urma informațiilor transmise de către Primăria orașului Târgu Lăpuș, prin adresele nr. x/22.06.2020 și nr. y/06.07.2020 referitoare la imobilele solicitate de către Parohia Reformată Dămăcușeni prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, considerăm că, în vederea finalizării dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, este necesară transmiterea de către Parohia Reformată Dămăcușeni a unui raport de expertiză tehnică în construcții prin care să se stabilească vechimea construcției, cu destinația actuală de grădiniță, amplasată pe terenul situat în satul Dămăcușeni nr. 300, orașul Târgu Lăpuș, județul Maramureș, înscris în C.F. nr. x a localității Dămăcușeni, nr. top. x, precum și o propunere de dezmembrare a imobilului solicitat.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Obiectul acțiunii deduse judecății îl formează cererea de restituire depusă la registratura generală a Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/28.02.2003, de către Parohia Reformată Dămăcușeni, prin care s-a solicitat retrocedarea imobilelor situate în comuna Dămăcușeni și, în principal, că se pronunțe asupra calității sale de persoană îndreptățită asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și retrocedarea în natură, iar în cazul în care nu se poate restitui în natură, prin acordare de despăgubiri și, în subsidiar, obligarea pârâtelor la soluționarea cererii de retrocedare prin emiterea unei decizii sub acest aspect.

Susținerile recurentei-pârâte potrivit cărora sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, sunt neîntemeiate.

Analiza prevederilor legale invocate de către recurentă relevă că "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială. În situația în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menționa că proprietarul are drepturile și obligațiile prevăzute de lege."

Mai mult, dispozițiile legale de care se prevalează recurenta - alin. (8) al art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000, stabilesc un termen de 30 zile pentru comunicarea de către instituțiile publice a relațiilor solicitate de Comisia specială de retrocedare, tocmai pentru a nu lăsa furnizarea informațiilor respective la latitudinea autorităților publice și a nu prelungi nejustificat timpul necesar rezolvării acestor solicitări.

În cauza dedusă judecății, fără a se analiza necesitatea informațiilor solicitate în anul 2000 - Primăriei orașului Târgu Lapus și Instituției Prefectului județului Maramureș în legătură cu imobilele care fac obiectul cererii de restituire, se constată că aceste relații au fost solicitate cu depășirea termenului rezonabil pentru soluționarea cererii reclamantei, termen care a început să curgă din anul 2003, de la data înregistrării cererii de restituire la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reține că, deși O.U.G. nr. 94/2000 nu impune un termen limită pentru soluționarea cererilor de retrocedare, în speță, nefinalizarea procedurii administrative într-un interval foarte mare în raport cu data înregistrării dosarului la Comisia specială de retrocedare, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei Comisia specială de retrocedare îi revin, fără putință de tăgadă, obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității, specific oricărei activități a autorităților administrative.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, întrucât cererea de restituire a imobilului a fost înregistrată la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare în anul 2003 și nu a fost soluționată până în prezent, astfel că procedura administrativă se derulează de peste 17 ani, este evident că autoritatea publică pârâtă a depășit în mod nejustificat termenul rezonabil de soluționare a cererii reclamantei, și pe cale de consecință, motivele invocate de către pârâtă în motivarea neemiterii deciziei privind soluționarea cererii, sunt neîntemeiate.

Susținerea recurentei vizând faptul că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluționarea acestuia nu are fundament, întrucât instituția o poate respinge într-o asemenea situație, potrivit dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței civile nr. 132/2020 din 12 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.