ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4471/2022

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară desființarea Rezoluției nr. 3703/A din 25.11.2020 dispusă în dosarul nr. x, prin care a fost clasată sesizarea adresată Inspecției Judiciare la data de 05.11.2020 și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor, precum și desființarea rezoluției de respingere a plângerii FN dispusă de către Inspectorul Șef în dosarul nr. x/05 aprilie 2021 în conformitate cu prevederile Art. 45 1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004. Prin sentința civilă nr. 1217 din 10 septembrie 2021 a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. La data de 14 octombrie 2021 reclamantul A. a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1217/2021.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1878 pronunțată la 10 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare a hotărârii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1878 pronunțată la 10 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în sensul judecării pe fond a cererii de completare a dispozitivului hotărârii nr. 1217/2021 înregistrată la Curtea de Apel București la data de 14 octombrie 2021 și pronunțării prin dispozitiv (cu motivația corespunzătoare în considerente) asupra capetelor de cerere x din cererea de chemare în judecată, transmisă instanței în data de 28 aprilie 2021. După expunerea istoricului speței, în susținerea recursului reclamantul a precizat următoarele: - nu poate fi primită constatarea instanței că nu ar fi veritabile capete de cerere cele 5 solicitări din acțiune, întrucât, în conformitate cu art. 30 C. proc. civ., oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente printr-o cerere principală care, poate cuprinde și capete de cerere accesorii, cu atât mai mult cu cât acestea au fost formulate în vederea constatării unor situații de fapt și de drept, de a căror soluționare depindea soluția dată capătului de cerere principal; - în conformitate cu art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul este obligat să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși obiectul și limitele investirii care, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din același cod, sunt stabilite prin cererile și apărările părților. Cu atât mai mult cu cât apartenența inspectorului șef al Inspecției Judiciare B. la o organizație masonică este de natură a demonstra culpa explicită și neechivocă a acestuia în ceea ce privește girarea încălcării drepturilor mele procesuale și constituționale prin dispozițiile date, ca urmare a conflictului de interese în care se află continuu de la începutul numirii sale în funcție; - în ceea ce privește la afirmația privind modalitatea de redactare a hotărârii care nu ar putea fi valorificată prin cererea de completare a hotărârii nu poate fi primită, pe de-o parte datorită faptului că judecătorul nu și-a motivat în drept susținerea, prin arătarea temeiului în drept aplicabile în speță, iar pe de altă parte datorită faptului că argumentele sale din cererea de completare a dispozitivului hotârârii au la bază motive în fapt și în drept, spre deosebire de constatările eronate și neîntemeiate ale instanței; - contrar dovezilor existente la dosarul cauzei, instanța de fond susține că nu a existat nicio omisiune a soluționării unor capete de cerere, este într-o gravă eroare, lucru dovedit de faptul că dispozitivul sentinței nr. 1217 din 10.09.2021 a fost redactat cu încălcarea evidentă a dispozițiilor art. 397 alin. (1) și art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., astfel încât și sentința nr. 1878/2021 se dovedește a fi la fel de neîntemeiată ca și sentința anterior menționată. Recurentul precizează că a ridicat obiecții anticipând respingerea acțiunii și a celor 5 capete de cerere privind, atât abaterile disciplinare ale judecătorilor, conflictul vădit de interese al Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare-B., cât și daunele morale solicitate, motivate fiecare în fapt și în drept, astfel că a ignora chiar și a unui singur capăt de cerere prin trecerea completă sub tăcere denotă nici mai mult nici mai puțin decât lipsa dezbaterilor cu privire la fondul cauzei, în sensul pasivității judecătorului care dă mai puțin decât s-a cerut, în scopul mai mult decât evident al nejustificării unei soluții superficiale și nelegale. Adică o altă abatere gravă de la regulile procesului civil, reguli general obligatorii, prin care hotărârea este lovită de nulitate absolută.

Apărări formulate în cauză Intimata-pârâtă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 martie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 6 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Recurentul consideră că prin sentința civilă 1878 pronunțată la 10 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția IX-a contencios administrativ, instanța a omis să se pronunțe asupra celor 5 capete de cerere privind, atât abaterile disciplinare ale judecătorilor, conflictul vădit de interese al Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare-B., cât și daunele morale solicitate, motivate fiecare în fapt și în drept. Mai mult a precizat că a ridicat obiecții anticipat în fata instanței vizavi de o eventuală respingere a acțiunii, astfel că prin ignorarea chiar și a unui singur capăt de cerere prin trecerea completă sub tăcere denotă nici mai mult nici mai puțin decât lipsa dezbaterilor cu privire la fondul cauzei, în sensul pasivității judecătorului care dă mai puțin decât s-a cerut, în scopul mai mult decât evident al nejustificării unei soluții superficiale și nelegale. Adică o altă abatere gravă de la regulile procesului civil, reguli general obligatorii, prin care hotărârea este lovită de nulitate absolută. Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamante în contextul faptic dat. Potrivit acestei prevederi legale dispozitivul trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, iar considerentele trebuie să reia expunerea situație de fapt, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția . Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1217 din 10 septembrie 2021 a fost respinsă acțiunea reclamantului ca neîntemeiată și prin sentința civilă nr. 1878 pronunțată la data de 10 decembrie 2021 a fost respinsă cererea de completare a hotărârii nr. 1217/2021 formulată de reclamantul A.. Prevederile art. 444 C. proc. civ., se referă la situația în care prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe și incidentale. Astfel, acest articol arată expres că pentru a fi în situația completării hotărârii trebuie să existe o nepronunțare care să rezulte fără dubiu din dispozitivul și considerentele sentinței deoarece, nu se poate permite o cerere de completare când așa cum este cazul de față instanța de judecată s-a pronunțat asupra acțiunii în ansamblul său respingând toate capetele de cerere, fapt ce rezultă cu evidență din considerentele sentinței și anume, că reclamantul "arată/dezvoltă argumentele pentru care în opinia sa actele emise de inspectorul judiciar și inspectorul-șef al Inspecției Judiciare sunt nelegale respectiv faptul că verificările nu au fost realizate în mod corespunzător" și "dosarele în legătură cu care a fost sesizată Inspecția Judiciară (încălcarea autorității de lucru judecat, încălcarea dreptului la apărare ca urmare a faptului că nu a fost citată în procedura de soluționare a cererii de încuviințare etc.), dar și o serie de alte elemente total străine de obiectul cererea de chemare în judecată (conflictul de interese în care s-ar regăsi inspectorul șef al Inspecției Judiciare ca urmare a faptului că acesta ar fi membru al unei organizații masonice)", că această concluzie nu poate fi schimbată pe argumente de genul "judecătorul este obligat să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, (...) cu atât mai mult cu cât apartenența inspectorului șef al Inspecției Judiciare B. la o organizație masonică este de natură a demonstra culpa explicită și neechivocă a acestuia în ceea ce privește girarea încălcării drepturilor mele procesuale și constituționale prin dispozițiile date, ca urmare a conflictului de interese în care se află continuu de la începutul numirii sale în funcție". Prin urmare, instanța de fond s-a pronunțat asupra capetelor de cerere menționate de reclamant în cererea de completare, iar întinderea motivării nu poate face obiectul cererii de completare, fiind susceptibilă din acest punct de vedere doar completarea dispozitivului hotărârii, așa încât reclamantul nemulțumit de soluție asupra cererii sale și asupra argumentelor care au stat la baza convingerii instanței trebuie să exercite calea de atac prev. de art. 20 din Legea 554/2004 și nu să uzeze de procedura prev. de art. 444 C. proc. civ. În acest context hotărârea este legală, iar susținerea recurentului vizând faptul că judecătorul fondului a săvârșit o altă abatere gravă de la regulile procesului civil, reguli general obligatorii, prin care hotărârea este lovită de nulitate absolută, este nefondată. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.