ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4469/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 18.12.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate:

- Anularea Adresei de reziliere nr. x/23.02.2017, a Adresei nr. x/17.03.2017, a Procesului-verbal nr. x/06.03.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 02.03.2017 privind proiectul "Proiect integrat de informare, publicitate și diseminare a polului CREVIS", cod SMIS 50246, contract de finanțare nr. x/09.04.2014, beneficiar SC A. S.R.L., modificat prin Erata 61501/06.10.2017 și a Deciziei nr. 34041/15.06.2017 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de SC A. S.R.L.;

- Suspendarea efectelor celor 4 acte administrative unilaterale menționate la pct. 1, până la soluționarea definitivă a litigiului;

- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

La 29.06.2018, reclamanta a depus cerere de chemare în garanție împotriva S.C. B. și C. S.R.L., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună:

Prin sentința civilă nr. 372 pronunțată la 16 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate și chemații în garanție B. Și C. S.R.L. prin administrator judiciar D., ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat pe chematele în garanție la plata sumei de 654.967,37 RON, în solidar, către reclamantă și la plata sumei de 4980 RON cheltuieli de judecată din care 280 RON taxă judiciară de timbru și 4700 RON onorariu redus de avocat.

Împotriva sentinței civilă nr. 372 pronunțată la 16 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost motivată și precizată.

Recurenta-reclamantă după, prezentarea situației de fapt, a istoricului speței și a legislației incidente, a adus următoarele critici sentinței recurate:

Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1549-1554 C. civ., întrucât actele contestate sunt netemeinice și nelegale și nu trebuia sa se aplice rezilierea acordului cadru și contractele de finanțare.

Acțiunea a fost respinsă deși judecătorul fondului a reținut că racordarea imobilului la rețeaua electică reprezenta un procent minim din valoarea finanțării și că societatea reclamantă și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, astfel cum rezultă din Raportul de verificare la fața locului privind contractul de finanțare nr. x/09.04.2014 încheiat de SC A. S.R.L..

Singura pretinsă neexecutaree din cadrul proiectelor pentru care s-a acordat finanțarea Polului de competitivitate este reprezentată de neracordarea unui imobil la rețeaua de electricitate, dar pentru aceasta s-a obținut Avizul tehnic de racordare nr. x și ulterior a fost încheiat și Contractul de racordare nr. x/11.04.2017.

În acest context, este evident faptul că nu este îndeplinită condiția esențială a rezilierii, respectiv, aceea a existenței unei neexecutări însemnate, cum recunoaște chiar intimata prin Decizia de respingere a plângerii prealabile.

Astfel, nu se poate dispune rezilierea tuturor contractelor încheiate cu Polul de competitivitate exclusiv pentru absența racordării unui imobil la rețeaua electrică, în contextul în care toate obligațiile asumate au fost executate de părțile implicate. În plus, racordarea la rețeaua electrică a imobilului din com. Tg. Vechi, sat Strejnicu, nu era o obligație care incumba, potrivit Contractului, societății recurente, ci unui alt membru al Polului, respectiv B.. De altfel, contractul de racordare a fost încheiat între această din urmă societate și Societatea de Distribuție a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat anularea Adresei de reziliere nr. x/23.02.2017, a Adresei nr. x/17.03.2017, a Procesului-verbal nr. x/06.03.2017 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 02.03.2017 privind proiectul "Proiect integrat de informare, publicitate și diseminare a polului CREVIS", cod SMIS 50246, contract de finanțare nr. x/09.04.2014, beneficiar SC A. S.R.L., modificat prin Erata 61501/06.10.2017 și a Deciziei nr. 34041/15.06.2017 privind soluționarea plângerii prealabile formulate de SC A. S.R.L..

Soluționând cauza, instanța de fond nu a găsit întemeiate susținerile reclamantei și a respins acțiunea, reținând în esență că prin imposibilitatea punerii în funcțiune a imobilului situat în com. Tg. Vechi, sat Strejnicu, în sensul neracordării lui la rețeaua electrică până la sfârșitul anului 2015, au fost încălcate clauzele contractului de finanțare nr. x/09.04.2014.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că, în înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În fapt, demersul recurentei-reclamante vizează nelegalitatea actelor contestate și faptul că nu trebuiau reziliate acordul cadru și contractul de finanțare, întrucât a respectat și a îndeplinit sarcinile ce îi reveneau.

Înalta Curte constată că potrivit clauzelor stipulate în Contractul de finanțare nr. x/09.04.2014 sancțiunea rezilierii se aplicabilă întregului proiect, indiferent de partea contractantă care nu și-a executat obligațiile contractuale.

Instanța de recurs precizează că recurenta-reclamantă este în eroare, atunci când susține că, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 1549-1554 C. civ., menținând actele contestate, deoarece acestea sunt nelegale și nu s-a observat că trebuia să realizeze doar pachetul minim integrat al Polului de Competitivitate.

Sub acest aspect, astfel cum s-a arătat anterior, neîndeplinirea tuturor obligațiilor asumate prin contract atrage rezilierea lui. În cauză imobilul nu a fost racodat la rețeaua electrică în timpul derulării contractului, iar generatorul atașat nu poate asigura funcționarea continuă. În acest context, faptul că reclamanta și-a îndeplinit partea ei nu are relevanță, întrucât contractul nu era divizibil.

Înalta Curte nu poate reține criticile societății recurente, în sensul că neracordarea imobilului la rețeaua electrica are o mica însemnătate în condițiile în care reprezintă sub 1% din valoarea totala a finanțării, întrucât imobilul trebuia sa funcționeze efectiv, iar lipsa racordului la rețeaua electrică până la sfârșitul anului 2015 a Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru realitatea virtuală aplicată infrastructurilor critice încalca termenii contractuali (termenul limită de îndeplinire a indicatorilor de realizare asumați de beneficiar).

În acest context, în mod corect judecătorul fondului a precizat că "Este adevărat că racordarea imobilului la rețeaua electrică reprezintă doar un procent minim din valoarea finanțării, însă, în absenta acesteia, întreg proiectul nu este funcțional", devenind incidente dispozițiile art. 18 pct. (3) lit. c) din Contractul de finanțare nr. x/09.04.2014 și art. 2 "Obligațiile Beneficiarului" din Acordul-Cadru nr. AP019/1773/09.04.2014.

Înalta Curte nu poate valida alegațiile recurentei-reclamante, deoarece acestea nu reflectă voința legiuitorului, ci propriul demers interpretativ, trunchiat, doar cu privire la anumite norme legale incidente, în scopul obținerii soluției pretinse.

Așadar, în acord cu raționamentul primei instanțe, pe care îl împărtășește, instanța de control judiciar reține că "Chiar dacă în proiect s-au realizat obiectivele propuse (construirea imobilului, achiziționarea echipamentelor etc.), acestea nu sunt folosite pentru că nu pot fi utilizate. Centrul de Cercetare Dezvoltare nu funcționează (în regim continuu), nefiind racordat la utilități (imobilul în cauză nu este racordat la rețeaua electrică)" și că "Potrivit prevederilor Acordului Cadru și ale Contractului de Finanțare, neîndeplinirea obligațiilor contractuale atrage rezilierea Contractului de Finanțare, indiferent de culpa reclamantei. Reclamanta și-a asumat riscurile aplicării acestei sancțiuni prin semnarea Acordului Cadru și Contractului de Finanțare, ce conțin clauzele".

În concluzie, în mod legal judecătorul fondului a precizat că nu se poate reține indicența dispozițiilor " art. 7 alin. (16) din Contractul de finanțare deoarece obiectivul Proiectului nu a fost atins (imobilul - Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru realitatea virtuală aplicată infrastructurilor critice trebuia să funcționeze), astfel încât finanțarea să fie redusă proporțional" .

+Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 372 din 16 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a (veche) contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2022.