ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4320/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Obiectul cererii de chemare în judecată. Hotărârile contestate

Prin Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, s-a respins cererea de transfer a petentei A. de la Judecătoria Tulcea la una dintre Judecătoriile Sectoarelor 2, 4 sau 6 București.

În motivarea hotărârii, s-au reținut următoarele aspecte:

Din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător lliescu A. are o vechime de 4 ani și o lună în funcția de judecător și la instanță.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Tulcea, instanța de la care s-a solicitat transferul, din cele 15 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 12 posturi, din care 4 judecători sunt stagiari, 3 posturi fiind vacante, din care unul începând cu data de 15.03.2022, iar 2 sunt indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratura aflat în derulare. Funcția de președinte este ocupată prin delegare de un judecător cu funcție de execuție de la această instanța.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1346, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1023, comparativ cu media națională de 855.

Potrivit evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 2 București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 48 de posturi, dintre care unul la data de 15.03.2022, fiind astfel vacante 2 posturi, din care unul la data de 15.03.2022. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 8 judecători sunt detașați/delegați la această instanță, iar 5 judecători sunt delegați de la Judecătoria Sectorului 2 București la alte instanțe.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naționala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 4 București, instanța la care s-a solicitat transferul, toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, 7 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 3 judecători sunt delegați la această instanță, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 4 București la alte instanțe.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 6 București, instanța la care s-a solicitat transferul, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schema sunt ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de președinte al secției civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 3 judecători sunt delegați la această instanța, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 6 București la alte instanțe.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855.

Potrivit evidențelor direcției de specialitate, la Judecătoria Sectorului 4 București nu există posturi utile pentru transfer în prezenta etapă.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel Constanța, Judecătoria Tulcea și Judecătoria Sectorului 6 București au avizat nefavorabil transferul, Judecătoria Sectorului 2 București a avizat favorabil transferul antereferit, Judecătoria Sectorului 4 București a transmis un aviz pozitiv, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel București a comunicat un punct de vedere favorabil pentru Judecătoriile Sectoarelor 2 și 4 București.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a observat lipsa posturilor utile la Judecătoria Sectorului 4 București, precum și avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Tulcea, potrivit cărora la această din urma instanță în anul 2021 au fost ocupate efectiv doar 11,4 posturi din schema de 15 posturi, în condițiile unui volum de activitate foarte crescut, doamna judecător lliescu A. făcând parte dintr-un complet civil, unul civil specializat în minori și familie, unul în materie de fond funciar, unul încuviințare silită, unul insolvență persoană fizică, precum și unul pentru soluționarea cererii în anulare a ordonanței de plată, 4 judecători în materie civilă sunt stagiari, aflându-se în concedii de studii și odihnă, iar un judecător din materie penală urmează a se pensiona.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, vizând problemele de personal cu care se confruntă Judecătoria Tulcea, precum și făptul că încărcăturile cauzelor pe judecător și pe schemă de ia această instanță depășesc atât media națională, cât și mediile raportate la nivelul instanțelor la care se solicită transferul, secția nu a considerat oportună, în prezent, vacantarea unui post la Judecătoria Tulcea.

Prin Hotărârea nr. 538 din data de 1 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, s-a decis transferul doamnei judecător B. de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Sectorului 4 București, începând cu data de 15.03.2022.

II. Contestația formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31 mai 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și a Hotărârii prin care s-a admis cererea de transfer a doamnei judecător B., de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Sectorului 4 București, începând cu data de 15 martie 2022.

În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 61

1

alin. (7) Legea 303/2004, art. 29 alin. (7)-(9) din Legea nr. 317/2004, a arătat că soluția pronunțată prin Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 este nelegală prin prisma modului de apreciere al CSM-ului, discreționar și imprevizibil, în ceea ce privește criteriile stabilite de dispozițiile art. 62 ind.l din Legea nr. 303/2004 și de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 454 din 24 iunie 2020.

Astfel, în ceea ce privește încărcătura cauzelor/schemă, în opinia sa, acesta nu poate fi un criteriu de raportare câtă vreme este cunoscută la nivel național situația schemelor subdimensionate.

Se menționează lipsa locurilor disponibile la Judecătoria Sectorul 4 București, in situația in care, in aceeași etapă au fost admise mai multe cereri de transfer la această instanță printre care și aceea a doamnei judecător B., contestată în cauza de față, excluzând magistrații care erau deja delegați la Judecătoria Sectorului 4 București.

Referitor la punctele de vedere nefavorabile, a arătat că, de asemenea, pârâtul a procedat la o aplicare arbitrară a acestui criteriu, întrucât aceeași curte de apel, respectiv Curtea de Apel Constanța, a formulat puncte de vedere nefavorabile atât în privința cererii sale de transfer de la Judecătoria Tulcea la Judecătoriile sectoarelor 2,4 și 6 București, cât și în privința cererii de transfer formulată de doamna judecător C. de la Judecătoria Medgidia la Judecătoria Constanta (HCSM nr. 620/01.03.2022), și cu toate acestea, cererea doamnei judecător C. a fost admisă.

În ceea ce privește generarea de dificultăți majore în buna funcționare a instanței de la care se solicită transferul, pârâtul, în situația reclamantei, nu a ținut cont de faptul că transferarea unui singur judecător de la această instanță, Judecătoria Tulcea nu ar fi avut un impact covârșitor asupra volumului de activitate, cât timp la vremea respectivă, aceasta pe completurile al căror titular era, înregistra un număr de 242 dosare cu termen stabilit și 47 dosare aflate în procedura prealabilă și nu înregistra restanțe în redactarea lucrărilor, activitatea instanței nefiind grav afectată în situația unui eventual transfer, având în vedere că la acea dată toate locurile de judecător erau efectiv ocupate la această instanță.

În continuare, pârâtul a aplicat legea în mod discreționar, de la caz la caz, cu generarea unor situații cu adevărat dificile pentru unele instanțe.

Chiar dacă prin dispozițiile legale prevăzute de art. 60 și urm. din Legea nr. 303/2004, astfel cum a fost modificată, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 24 iunie 2020, sunt prevăzute criteriile în funcție de care se apreciază soluționarea unei cereri de transfer, cu toate acestea, prin hotărârea contestată, prin raportare și la hotărârile la care a făcut referire anterior, pârâtul a încălcat dispozițiile legale si a procedat la o aplicare arbitrară si chiar abuzivă, de la caz la caz, fără o minimă coerență și predictibilitate, iar acest aspect a stârnit nemulțumiri majore în rândul întregului colectiv de judecători.

În raport și de motivele personale și profesionale invocate în cererea de transfer, contestatoarea a considerat că pârâtul nu a realizat un just echilibru între interesul public și interesul legitim privat, fiindu-i încălcat dreptul de a reveni in municipiul de domiciliu, dreptul de a-și exercita profesia în aceleași condiții ca și ceilalți colegi care funcționează la instanțele de domiciliu/reședință, dreptul de a nu fi nevoită să suporte din propriul buget cheltuielile locative considerabile, insuficient decontate in Tulcea, dreptul de a avea o viață de familie împlinită, echilibrată, dreptul copilului său de a beneficia de servicii medicale de specialitate în contextul in care se cunoaște situația dramatică a lipsei medicilor pediatri din sistemul medical de stat din județul Tulcea și dreptul a-și desfășura activitatea în condiții normale, fără să efectueze "naveta" de câteva ori pe lună către Constanța sau București pentru asigurarea unor servicii medicale decente în ceea ce îl privește pe băiețelul său.

Relativ la hotărârea de admitere a cererii de transfer a dnei judecător B., constestatoarea a precizat că își rezervă dreptul de a completa motivele de contestație, ulterior momentului motivării și publicării acesteia pe site-ul pârâtului.

III. Apărările intimatului

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că ambele hotărâri atacate sunt legale, în considerentele celor două acte atacate fiind expuse informatii privind traseul profesional al solicitantelor, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumentele pentru care s-a acordat prioritate anumitor criterii.

IV. Procedura de soluționare a contestației

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de petenta/contestatare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 și Hotărârea prin care s-a admis cererea dde transfer a doamnei judecător B., de la Judecătoria Constanț la Judecătoria Sectorului 4 București, începând cu 15.03.2022, ale Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

În ceea ce privește Hotărârea nr. 790 din 3 martie 2022 a Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că dispozițiile legale incidente în cauză sunt cele prevăzute de art. 60, art. 61 indice 1 și art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, astfel cum a fost modificat în acord cu Decizia nr. 454/24.06.2020 a Curții Constituționale.

Astfel, conform cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor șî procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă o instanță din circumscripția aceleiași curți de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile sau compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor petentei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 790/2022 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum și ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

În acest context, criticile petentei referitoare la pretinsa contradicție în raționamentul intimatului raportat la conceptele de utilitate, oportunitate și legalitate, apar ca nefondate.

Astfel, noțiunea de utilitate se apreciază prin raportare la posturile vacante existente la instanțe sau parchete și vizează, în esență, îndeplinirea de către acestea a tuturor condițiilor necesare pentru a putea fi incluse în lista posturilor disponibile într-o anumită sesiune de transferuri, în timp ce conceptul de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Așadar, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, criticată de asemenea de petentă, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a petentei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

De altfel, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând și avizele emise în temeiul art. 60 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de petentă, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

Astfel, conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Tulcea, instanța de la care s-a solicitat transferul, din cele 15 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 12 posturi, din care 4 judecători sunt stagiari, 3 posturi fiind vacante, din care unul începând cu data de 15.03.2022, iar 2 sunt indisponibilizate pentru concursul de admitere în magistratura aflat în derulare. Funcția de președinte era ocupată prin delegare de un judecător cu funcție de execuție de la această instanța. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1346, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1023, comparativ cu media națională de 855.

S-a mai reținut că potrivit evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 2 București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate 48 de posturi, dintre care unul la data de 15.03.2022, fiind astfel vacante 2 posturi, din care unul la data de 15.03.2022. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 8 judecători sunt detașați/delegați la această instanță, iar 5 judecători sunt delegați de la Judecătoria Sectorului 2 București la alte instanțe. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 919, comparativ cu media naționala de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 840, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 4 București, instanța la care s-a solicitat transferul, toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate. De asemenea, există 3 posturi de judecător temporar vacante, 7 posturi de judecător temporar vacante sunt ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 3 judecători sunt delegați la această instanță, iar un judecător este delegat de la Judecătoria Sectorului 4 București la alte instanțe. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 806, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 731, comparativ cu media națională de 855.

Conform evidențelor direcției de resort, la Judecătoria Sectorului 6 București, instanța la care s-a solicitat transferul, din cele 33 de posturi de judecător prevăzute în schema erau ocupate 32 de posturi, fiind vacant postul de președinte al secției civile, ocupat prin delegare. De asemenea, 4 posturi de judecător temporar vacante erau ocupate în condițiile art. 134

1

din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 3 judecători sunt delegați la această instanța, iar un judecător era delegat de la Judecătoria Sectorului 6 București la alte instanțe. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 1037, comparativ cu media națională de 1085, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 977, comparativ cu media națională de 855.

Față de aceste aspecte, s-a concluzionat că, potrivit evidențelor direcției de specialitate, la Judecătoria Sectorului 4 București nu existau posturi utile pentru transfer în prezenta etapă.

De asemenea, s-a avut în vedere de intimat că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel Constanța, Judecătoria Tulcea și Judecătoria Sectorului 6 București au avizat nefavorabil transferul, Judecătoria Sectorului 2 București a avizat favorabil transferul antereferit, Judecătoria Sectorului 4 București a transmis un aviz pozitiv, în limita posturilor vacante disponibile, iar Curtea de Apel București a comunicat un punct de vedere favorabil pentru Judecătoriile Sectoarelor 2 și 4 București.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a observat lipsa posturilor utile la Judecătoria Sectorului 4 București, precum și avizele nefavorabile comunicate de Curtea de Apel Constanța și Judecătoria Tulcea, potrivit cărora la această din urma instanță în anul 2021 au fost ocupate efectiv doar 11,4 posturi din schema de 15 posturi, în condițiile unui volum de activitate foarte crescut, doamna judecător A. făcând parte dintr-un complet civil, unul civil specializat în minori și familie, unul în materie de fond funciar, unul încuviințare silită, unul insolvență persoană fizică, precum și unul pentru soluționarea cererii în anulare a ordonanței de plată, 4 judecători în materie civilă sunt stagiari, aflându-se în concedii de studii și odihnă, iar un judecător din materie penală urmează a se pensiona.

În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, vizând problemele de personal cu care se confruntă Judecătoria Tulcea, precum și făptul că încărcăturile cauzelor pe judecător și pe schemă de ia această instanță depășesc atât media națională, cât și mediile raportate la nivelul instanțelor la care se solicită transferul, secția nu a considerat oportună, la acel moment, vacantarea unui post la Judecătoria Tulcea.

Totodată, Înalta Curte constată că nu pot fi reținute nici susținerile petentei referitoare la pretinsa omisiune a secției de a analiza motivele de ordin personal și profesional, de vreme ce chiar în cuprinsul hotărârii contestate sunt expuse detalii privind traseul profesional al acesteia, respectiv faptul că aceasta avea o vechime de 4 ani și o lună în funcția de judecător și la instanță.

Din considerentele actului administrativ rezultă că la analiza cererii de transfer au fost avute în vedere și motivele de ordin personal invocate de petentă, în hotărârea contestată reținându-se că soluția a fost adoptată, prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația sa-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer.

În acest sens se reține că argumentele secției pentru judecători au fost grupate, criteriile legale privind transferul, precum și motivele invocate prin cererea de transfer formulată de petentă au fost analizate în totalitate, astfel că este nefondată critica privind aplicarea nelegală în cauză a dispozițiilor privitoare la analiza cererilor de transfer, în opinia sa, nefiind aplicate aceleași condiții de legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări.

În ceea ce privește motivele personale sau profesionale invocate de petentă în susținerea temeiniciei cererii de transfer, se are în vedere că acestea nu constituie motive excepționale de natura a răsturna raportul de preeminență al interesului public față de drepturile și interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

Prin urmare, motivele personale invocate de petentă în susținerea cererii de transfer nu pot prevala față de interesele instanțelor în discuție, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă, în caz contrar fiind încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale instanței la care se solicită transferul și interesele private ale solicitantului.

Or, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a petentei dispusă de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile petentei referitoare la comportamentul intimatului, care a soluționat în mod favorabil alte cereri de transfer analizate în aceeași sesiune, întrucât la verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii petentei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 790 din 3 martie 2021 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum au fost invocate de petentă, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În ceea ce privește contestarea Hotărârii prin care s-a admis cererea de transfer formulată de doamna judecător B. de la Judecătoria Constanța la Judecătoria Sectorului 4 București, începând cu data de 15.03.2022, Înalta Curte constată că nu au fost formulate motive de nelegalitate și netemeinicie distincte de cele generic invocate cu privire la admiterea cererilor de transfer formulate de alți colegi în cadrul aceleiași sesiuni, cu ocazia criticării modului discreționar de analizare a acestor cereri, critici cărora li s-a răspuns implicit în procesul de examinare a legalității Hotărârii nr. 790/2022.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestația formulată de petentă, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva Hotărârii nr. 790 din 3 martie 2022 și a Hotărârii nr. 538 din data de 1 martie 2022, ale Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.