ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 837 din 30 martie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, s-a respins cererea de transfer formulată de doamna judecător A. de la Judecătoria Alexandria la Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 6 București, Judecătoria Sectorului 2 București sau la Judecătoria Sectorului 4 București.

În esență, prin hotărârea de mai sus s-au reținut dispozițiile art. 188 alin. (1) - (3) din Legea nr. 303/2022, precum și faptul că din analiza traseului profesional, rezultă că doamna judecător A. are o vechime de 5 ani și 1 lună în funcția de judecător la Judecătoria Alexandria, instanță la care din cele 13 posturi prevăzute în schemă, sunt ocupate 8 posturi; încărcătura în anul 2022 a fost de 1512 dosare, comparativ cu media națională de 1159, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 1072, comparativ cu media națională de 893.

De asemenea, s-a reținut că la Judecătoria Sectorului 1 București, dintre cele 78 de posturi de judecător prevăzute în schemă, sunt ocupate 76 de posturi (din care 2 stagiari), fiind efectiv ocupate 66 de posturi; la această instanță sunt vacante 4 posturi, precum și funcțiile de președinte al secției I civile, președinte al secției a II-a civile și președinte al secției penale, care sunt ocupate prin delegare. De asemenea, 10 posturi sunt temporar vacante. La această instanță, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1385 de dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 1176 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 2 București, dintre cele 50 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 49 de posturi (din care 1 stagiar), fiind vacant 1 post, precum și funcțiile de președinte al secției civile și președinte al secției penale, care sunt ocupate prin delegare, fiind ocupate efectiv 44 de posturi. Totodată, 5 posturi sunt temporar vacante. La această instanță, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1002 dosare, comparativ cu media naționala de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 951 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 3 București, din cele 66 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, sunt ocupate 60 de posturi (din care 1 stagiar), fiind efectiv ocupate 52 de posturi. De asemenea, 8 posturi sunt vacante, iar 8 posturi temporar vacante nu sunt ocupate. La această instanță, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 814 dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 706 dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 4 București sunt ocupate toate cele 54 de posturi de judecător prevăzute în schemă, fiind efectiv ocupate 49 de posturi și 5 posturi temporar vacante. La această instanță, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 835 de dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 767 de dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

La Judecătoria Sectorului 6 București sunt ocupate 30 de posturi de judecător dintre cele 33 de posturi prevăzute în schema de personal, fiind vacante funcțiile de președinte al secției penale și președinte al secției civile, care sunt ocupate prin delegare. La această instanță, sunt efectiv ocupate 29 de posturi, 1 post temporar vacant nefiind ocupat. La această instanță, în anul 2022, încărcătura pe judecător a fost de 1047 de dosare, comparativ cu media națională de 1159 de dosare, iar încărcătura pe schemă a fost de 906 dosare, comparativ cu media națională de 893 de dosare.

De asemenea, Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 și 3 București au avizat favorabil transferul, în raport cu situația acestor instanțe, Judecătoria Alexandria a avizat nefavorabil transferul doamnei judecător, iar Judecătoria Sectorului 4 București și Judecătoria Sectorului 6 București au lăsat soluționarea cererii la aprecierea secției pentru judecători. Totodată, Curtea de Apel București a exprimat un punct de vedere nefavorabil, având în vedere nevoile instanței, deficitul cronic de judecători și numărul mare de dosare.

În motivarea avizului negativ, Judecătoria Alexandria a arătat că este o instanță foarte aglomerată; că schema de judecători prevede 11 posturi, din care sunt ocupate 8, iar unui judecător dintre aceștia i s-a aprobat transferul la Judecătoria Pitești începând cu data de 01.04.2023, astfel că vor rămâne 7 posturi ocupate, din care unul este delegat la altă instanță.

Au fost reținute și dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, precum și următoarele aspecte: 3 judecători de la Judecătoria Alexandria au solicitat transferul la alte instanțe în aceeași sesiune, astfel că, în eventualitatea admiterii tuturor acestor cereri de transfer, buna funcționare a acestei instanțe ar fi grav afectată, având în vedere că doar 8 judecători își desfășoară activitatea efectiv în cadrul Judecătoriei Alexandria, iar, începând cu data de 01.04.2023, instanța va funcționa cu 7 judecători dintr-o schemă de 11 posturi; încărcătura cauzelor/judecător este situată semnificativ peste media națională; din analiza concomitentă a celor 3 cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria, prin raportare la motivele de ordin personal invocate și la situațiile existente la nivelul instanțelor vizate, cât privesc resursele umane și volumul de activitate, secția a apreciat că este prioritară cererea formulată de doamna judecător B. și că motivele invocate de doamna judecător A. nu pot prevala față de interesele instanței de la care aceasta provine.

Prin contestația formulată împotriva Hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 837/30.03.2023, contestatoarea A. a solicitat anularea acesteia și obligarea pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său de la Judecătoria Alexandria la una dintre următoarele instanțe: Judecătoria Sectorului 1 București, Judecătoria Sectorului 2 București, Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București sau Judecătoria Sectorului 6 București.

În motivarea contestației arată că a mai formulat cereri anterioare de transfer, ce au fost respinse de către secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii și că este judecător în cadrul Judecătoriei Alexandria cu o vechime efectivă la instanță și în această funcție de 5 ani și 1 lună, fiind numită prin Decretul Președintelui României nr. 1224/21.12.2017.

Arată că distanța dintre domiciliu și sediul instanței este de 176 km dus-întors, făcând naveta de peste 5 ani, timpul petrecut în trafic fiind de aproximativ 3 1/2 ore/zi. Timpul alocat zilnic navetei ar fi mai util dedicat lucrului efectiv la instanță, permițându-i o participare mai activă în cadrul familiei și al cercului de prieteni, dar și pentru efectuarea anumitor studii și abilități artistice. Mama sa se confruntă cu o serie de afecțiuni medicale, fiindu-i alături în urma intervențiilor chirurgicale efectuate, în condițiile în care sora sa este stabilită în Franța.

Mai arată că Judecătoria Alexandria poate fi considerată o instanță atractivă, întrucât la fiecare concurs de admitere în magistratură s-a optat pentru ocuparea unui post în cadrul acestei instanțe, la ultimele două concursuri de admitere în magistratură fiind scoase la concurs două posturi de judecător și un post pe lista suplimentară. Volumul de activitate al instanței este relativ constant, iar numărul de dosare pe completul pe care își desfășoară activitatea, este unul mediu, astfel că plecarea sa nu va produce o gravă perturbare a activității acestei judecătorii.

Invocă dispozițiile art. 192, art. 188 alin. (1) și art. 189 alin. (4) și (5) din Legea nr. 303/2022, concluzionând că din analiza acestora reiese că transferul unui magistrat se realizează de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii după ce, în prealabil, au fost luate în considerare toate criteriile enunțate în aceste texte de lege, și nu doar o parte din ele.

Consideră că, din cuprinsul hotărârii contestate nu rezultă că au fost luate în considerare toate criteriile stabilite de legiuitor pentru soluționarea cererii de transfer a unui magistrat.

Critică faptul că secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nu a analizat, în concret, motivele cuprinse în avizele consultative ale Judecătoriei Alexandria și ale Judecătoriilor Sectoarelor 1, 2, 3, 4, 6 precum și punctul de vedere al Președintelui Curții de Apel București, emise cu ocazia formulării cererilor de transfer.

Astfel, art. 189 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 prevede mențiunile pe care trebuie să le cuprindă avizele motivate al președinților instanțelor implicate în transfer, însă din cuprinsul hotărârii atacate a reieșit că au fost expuse doar punctul de vedere al președintelui Curții de Apel București și avizul negativ al președintelui Judecătoriei Alexandria, fără a fi expuse avizele celorlalte instanțe implicate, iar pe de altă parte, au fost luate în calcul doar concluziile avizelor emise de președintele Judecătoriei Alexandria, președintele Curții de Apel București, precum și ale președinților Judecătoriilor Sectoarelor 1, 2, 3, 4 și 6, fără a se reține și motivele efectiv cuprinse în acestea, deși textul de lege prevede că se au în vedere motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere, și nu doar concluziile acestora.

În acest mod, susține că analiza realizată asupra cererii de transfer a fost viciată urmare a nerespectării prevederilor legale incidente în materie, și anume, art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022.

O altă critică se referă la faptul că secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea contestată, nu a realizat o analiză efectivă a cererii sale de transfer, pe baza tuturor criteriilor prevăzute de lege.

Astfel, susține că din analiza celor două hotărâri nu se poate discerne o analiză concretă a situației sale în raport de fiecare criteriu enunțat de legiuitor, limitându-se doar la criteriile prevăzute de art. 192 lit. a), b), d) și e) din Legea nr. 303/2022, fără a lua în calcul celelalte criterii de evaluare. Simpla mențiune cuprinsă în ambele hotărâri în sensul că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de lege nu este suficient pentru a se ajunge la concluzia că au fost efectiv luate în considerare toate criteriile.

În plus, arată că din hotărârea atacată reiese că motivul pentru care s-a admis cererea de transfer a doamnei judecător B. în detrimentul său ar fi fost determinat de motive de ordin personal.

Susține că în fapt, criteriul privind volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul, de care s-a prevalat secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii în adoptarea hotărârilor atacate, nu este determinant la soluționarea cererilor de transfer, interesul general privind activitatea instanțelor nefiind afectat de interesul privat al solicitantului transferului, în măsura în care în urma analizei celorlalte criterii ar justifica luarea unei astfel de măsuri.

De asemenea, consideră că Hotărârea nr. 837/30.03.2023 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este nelegală, fiind emisă cu exces de putere, astfel cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, invocă dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. n), p) și r) din Legea nr. 554/2004, referitoare la acțiunea în contencios administrativ, excesul de putere, interesul legitim privat și public, din a căror interpretare susține că libertatea de apreciere a autorității publice este limitată atât de respectarea dispozițiilor legale, fiind obligată să acționeze în cadrul impus de acestea, cât și de drepturile și libertățile cetățenilor, și anume ale instanțelor implicate în procedura de transfer, dar, în aceeași măsură, a persoanei solicitante.

Consideră că instanța de contencios nu poate exercita o cenzură asupra oportunității, însă în situația de excepție a abuzului de putere oportunitatea poate fi cenzurată de judecător, însă doar în raport cu legalitate. Astfel, judecătorul poate verifica dacă elementele de oportunitate ale actului administrativ nu depășesc limitele impuse de lege capacității de apreciere a administrației sau dacă nu se abat de la scopul urmărit de lege.

Din această perspectivă, oportunitatea apare tot ca un element al legalității, nu ca o condiție de validitatea de sine stătătoare.

Invocă, sub acest aspect, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a reținut că dreptul de apreciere al administrației nu echivalează cu posibilitatea de a acționa abuziv, arbitrar, fără justificări legale și în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporționalității.

Altfel spus, dacă dreptul de apreciere de care se bucură administrația publică este exercitat prin depășirea unui raport rezonabil de proporționalitate între măsura luată și scopul urmărit, este vorba de un exces de putere.

Precizează că a fost admisă în magistratură în condițiile art. 33 din Legea nr. 303/2004, ceea ce a atras, în baza art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, interdicția de transfer pe o perioadă de 3 ani și, cum decretul de numire în funcție a fost semnat la data de 21.12.2017, interdicția de transfer a fost în vigoare în perioada decembrie 2017 - decembrie 2020.

Mai arată că, întrucât textele legale care au stat la baza procedurii de transfer reglementate de Legea nr. 303/2004 au fost declarate neconstituționale în urma deciziei Curții Constituționale nr. 454/2020, interdicției de 3 ani instituite de dispozițiile Legii nr. 303/2004 i s-a adăugat o perioadă în plus, formată din perioada cuprinsă între momentul declarării ca neconstituționale a dispozițiilor privind procedura de transfer și momentul declanșării primei sesiuni de transferuri a judecătorilor, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 313/27.12.2021, care a pus în acord prevederile Legii nr. 303/2004 cu Constituția României prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 454/2004. Așadar, interdicția reală în cazul său a durat între 31.12.2017 și 01.03.2022, având o durată totală de 4 ani și 3 luni.

Critică faptul că secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut în analiza cererii sale de transfer că legea conferă judecătorului o vocație la transfer, care poate fi valorificată doar în anumite condiții care să corespundă cerințelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate și că motivele sale nu pot prevala față de interesele instanței de la care aceasta provine.

Astfel, arată că secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut doar elementele de ordine publică, fără a lua în calcul și a analiza interesul de ordin privat, deși posibilitatea de a solicita transferul i-a fost suprimată pe o perioadă mai mare de timp decât cea prevăzută de lege, astfel că secția pentru Judecători era obligată să realizeze o analiză in concreto și să reechilibreze interesul privat cu interesul public, iar nu să dea preeminență interesului public.

Mai mult, susține că în perioada 2019 - 2022 a făcut parte din Colegiul de Conducere al Judecătoriei Alexandria, îndeplinind și activitate administrativă, care a presupus un timp în plus alocat.

De asemenea, susține că deși din cuprinsul hotărârii contestate reiese că a fost apreciată ca fiind prioritară cererea de transfer a doamnei judecător B., dispunându-se transferul acesteia de la Judecătoria Alexandria Ia Judecătoria Sectorului 3 București, consideră că cererea sa îndeplinea la acel moment mai multe criterii prevăzute de lege pentru a fi luate în calcul la soluționarea unei cereri de transfer.

Arată că, astfel cum reiese din Hotărârea nr. 840/30.03.2023, în ceea ce privește cererea de transfer a doamnei judecător B., între aceasta și recurenta-reclamantă există identitate în ceea ce privește primul criteriu reținut de dispozițiile art. 192 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2022.

În ceea ce privește volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate și dificultățile de ocupare a acestora, arată că și această situație este identică.

Mai arată că tot identică este și situația privind specializarea judecătorului, specializările complementare și vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării.

Referitor la vechimea la instanța de la care se solicită transferul, arată că vechimea sa la Judecătoria Alexandria era de 5 ani și 1 lună la momentul declanșării sesiunii de transfer, iar vechimea doamnei judecător B. de 3 ani și 1 lună la Judecătoria Alexandria, situația fiind identică și în cazul criteriilor vechimii efective în funcția de judecător și vechimii în gradul aferent instanței la care se solicită transferul.

Cu privire la disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant, arată că și-a manifestat disponibilitatea a activa în oricare complet vacant existent la nivelul instanțelor la care a solicitat transferul, indiferent de specializare și că nu cunoaște dacă doamna judecător B. și-a manifestat aceeași disponibilitate.

Mai arată că are domiciliul pe raza Municipiului București, Sector 3 și că distanța dintre domiciliu și sediul instanței este de 176 km dus-întors.

Menționează că a indicat prin cererea de transfer motivele de ordin personal care, pe lângă cele de ordin profesional, au stat la baza cererii se transfer, acestea având un caracter eminamente subiectiv, iar decizia secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii de a da prevalentă acestui criteriu în raport cu celelalte este contrară legii și netemeinică, în condițiile în care doamna judecător B. nu a relevat motive extraordinare de ordin personal care să justifice o astfel de decizie din partea secției.

În plus, precizează că a formulat în cursul anului 2022 alte 6 cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria către judecătoriile din Municipiul București, toate fiind respinse.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate cu privire la Hotărârea nr. 837/30.03.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Susține că în actul administrativ contestat au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situația de personal și volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura transferului, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer.

Mai mult, această hotărâre respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, invocă dispozițiile art. 188 alin. (1) - (3), art. 190 alin. (3) și alin. (4) și art. 192 din Legea nr. 303/2022, arătând că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, iar ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

Precizează că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea.

Astfel, la soluționarea cererilor de transfer, secția pentru judecători a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele expuse în avizele consultative ale instanțelor implicate în procedură, motivele de ordin personal și profesional invocate în cerere, în cauza de față fiind însă determinante numărul posturilor efectiv ocupate în cadrul Judecătoriei Alexandria și volumul de activitate al acestei instanțe, aspect relevat inclusiv în avizul nefavorabil transmis de Curtea de Apel București.

Consideră că în speță, în mod corect secția pentru judecători a apreciat că la acel moment (30 martie 2023) nu era oportun transferul reclamantei având în vedere situația dificilă cu care se confrunta Judecătoria Alexandria, aspect ce rezulta din datele statistice indicate în cuprinsul hotărârii contestate.

Contrar celor susținute de către contestatoare, arată că secția pentru judecători a analizat aspectele menționate în avizele consultative exprimate de instanțele implicate în procedura de transfer, fiind coroborate și cu alte criterii relevante.

Avizele instanțelor implicate într-o procedură de transfer sunt consultative, neavând caracter obligatoriu pentru secție, însă aceasta nu poate ignora rolul președinților de instanțe în gestionarea optimă a resurselor umane, astfel că în mod corect secția pentru judecător a acordat prioritate argumentelor indicate în avizele emise de Judecătoria Alexandria și de Curtea de Apel București, ambele nefavorabile, acestea fiind analizate prin coroborare și cu alte criterii legale relevante, cum ar fi volumul de muncă și situația posturilor vacante și temporar vacante din cadrul instanțelor.

Susține că prin hotărârea atacată a fost analizată cererea reclamantei prin raportare la toate criteriile legale privind transferul, inclusiv cu privire la situația sa personală și profesională, apreciind că motivele de ordin personal și profesional invocate de reclamantă în susținerea cererii de transfer nu reprezentau situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat.

În plus față de aspectul privind deficitul de personal de la Judecătoria Alexandria, arată că judecătoriile din municipiul București sunt instanțe atractive, pentru care se formulează în mod constant numeroase cereri de transfer, spre deosebire de Judecătoria Alexandria.

Menționează că la Judecătoria Alexandria, schema de judecători era de 11 posturi, dintre care erau ocupate 8 posturi și, în contextul transferului unui domn judecător ce urma să aibă loc la data de 01.04.2023, ar fi rămas 7 posturi ocupate în cadrul acestei instanțe, iar pe de altă parte, în anul 2022, încărcătura cauzelor/judecător și încărcătura cauzelor/schemă s-au situat mult peste media națională, respectiv 1512 cauze/judecător, comparativ cu media națională de 1159, și 1072 cauze/schemă, comparativ cu media națională de 893.

Prin urmare, în mod corect secția a apreciat că în respectiva etapă putea fi admisă o singură cerere de transfer.

Mai arată că actul administrativ atacat nu a fost emis cu exces de putere, având în vedere că hotărârea atacată a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea legii, iar normele care reglementează transferurile au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

Consideră că în speță a fost respectat justul echilibru între interesul individual al solicitanților și interesul general al instanțelor implicate în procedură, iar motivele avute în vedere la respingerea cererii de transfer a reclamantei nu reflectă o încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi și nici al proporționalității între interesul public și interesul privat.

În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere în condițiile în care respingerea cererii de transfer s-a realizat cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația expusă de reclamantă nu putea duce prin ea însăși la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private, în condițiile în care secția pentru judecători a apreciat că în acea etapă a sesiunii de transferuri, era oportună admiterea doar a uneia dintre cele trei cereri de transfer formulate de judecătorii din cadrul Judecătoriei Alexandria, sens în care a considerat ca fiind preferabilă cererea de transfer a doamnei judecător B. prin prisma situației personale a acesteia și prin raportare la situațiile existente la instanțele vizate de cei trei solicitanți.

Arată că instanța nu a fost învestită cu verificarea legalității hotărârii referitoare la transferul doamnei judecător B., iar faptul că reclamanta ar deține o vechime în funcția de judecător superioară celei deținute de doamna judecător B. nu constituie un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii sale de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actele administrative atacate și documentația aferentă.

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu analiza legalității Hotărârii nr. 837/30.03.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

În esență, contestatoarea a susținut că emitentul hotărârii nu a analizat în concret motivele cuprinse în avizele consultative ale Judecătoriei Alexandria și Judecătoriilor de Sector, precum și punctul de vedere al Președintelui Curții de Apel București; că nu s-a realizat o analiză efectivă a cererii de transfer; că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere și că nu i-au fost analizate motivele de ordin personal, fiind reținute doar cele de ordin public referitoare în principal la volumul de activitate al instanțelor implicate în transfer.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun".

Totodată, art. 192 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele hotărârii contestate evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer, precum și de necesitatea echilibrării interesului privat și a interesului public.

Cu toate acestea, în mod corect secția pentru judecători a apreciat a nu fi oportun transferul contestatoarei, față de situația și volumul de activitate al Judecătoriei Alexandria și de lipsa caracterului excepțional al motivelor de natură personală invocate de contestatoare. Contrar susținerilor acesteia, intimatul CSM a analizat coroborat și unitar toate criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, apreciind în mod corect că aspectele privind situația Judecătoriei Alexandria sunt determinante în adoptarea soluției de respingere a cererilor, nefiind oportună vacantarea postului ocupat de contestatoare la acest moment.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă, ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura luată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Cu alte cuvinte, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererii de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, precum și faptul că în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 din aceeași lege, de instanțele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei în respectiva sesiune de transferuri.

Referitor la nemenționarea în cuprinsul hotărârii atacate a concluziilor din avize, nu conduce automat la ideea neanalizării acestor motive, dacă din restul considerentelor actului atacat rezultă că au fost avute în vedere pozițiile exprimate de instanțele implicate în transfer (atât concluziile avizelor, cât și motivele pe care se sprijină), ceea ce în speță se confirmă. Aceste avize au caracter consultativ, ajutând Consiliul în analiza de oportunitate pe care o realizează cu privire la necesitățile de personal ale sistemului raportat la volumul de muncă, situații care sunt cel mai bine cunoscute la nivelul instanțelor emitente ale avizelor. Nu este necesară, însă, expunerea detaliată a motivelor avizelor în cuprinsul hotărârilor de transfer, atât timp cât, din cuprinsul hotărârilor, rezultă o analiză adecvată și suficientă a acestui criteriu, în coroborare cu celelalte criterii de transfer prevăzute de lege.

În ceea ce o privește pe contestatoare, Judecătoriile Sectoarelor 1, 2 și 3 București au avizat favorabil transferul acesteia, în raport cu situația acestor instanțe, Judecătoria Alexandria a avizat nefavorabil transferul, iar Judecătoriile Sectoarelor 4 și 6 București au lăsat soluționarea cererii la aprecierea secției pentru judecători. De asemenea, Președintele Curții de Apel București a exprimat un punct de vedere nefavorabil, având în vedere nevoile instanței, deficitul cronic de judecători și numărul mare de dosare,

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

În speță, secția pentru judecători a observat faptul că Judecătoria Alexandria (instanța de la care contestatoarea a solicitat transferul) este o instanță foarte aglomerată; că schema de judecători prevede 11 posturi, din care sunt ocupate 8, iar unui judecător dintre aceștia i s-a aprobat transferul la Judecătoria Pitești începând cu data de 01.04.2023, astfel că vor rămâne 7 posturi ocupate, din care unul este delegat la altă instanță.

Mai mult, în sesiunea de transferuri la care a aplicat și contestatoarea, de la Judecătoria Alexandria au fost formulate 3 cereri de transfer, iar din analiza concomitentă a acestora și prin raportare la motivele de ordin personal invocate și la situațiile existente la nivelul instanțelor vizate, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a aprobat una singură, apreciind în mod corect că prin admiterea mai multor cereri de transfer în cadrul aceleiași sesiuni, în mod obiectiv nu s-ar putea asigura buna funcționare a acestei instanțe.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să o ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului contestatoarei în raport de gradul de ocupare al posturilor la Judecătoria Alexandria și al aspectele personale invocate prin cele 3 cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria, depuse în aceeași sesiune de transferuri.

Referitor la criticile contestatoarei potrivit cărora secția pentru judecători nu ar fi acordat relevanță la analiza cererii de transfer motivelor personale și profesionale invocate în susținerea cererii, acestea nu pot fi reținut de vreme ce chiar din cuprinsul hotărârii rezultă că cererea de transfer a fost analizate în raport de toate motivele invocate, inclusiv cele personale și profesionale.

De altfel, soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal și familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a instanțelor implicate în procedura transferului.

De asemenea, criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluția de admitere a celeilalte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secția pentru judecători a reținut concursul mai multor cereri de transfer de la Judecătoria Alexandria și a apreciat că pentru asigurarea bunei funcționări a acestei instanțe putea fi admisă doar una, iar solicitările magistraților au fost analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, prin raportare la aceleași criterii legale, astfel încât nu se poate vorbi în speță de o încălcare a principiului egalității de tratament.

În speță, nici faptul că reclamanta avea, la momentul formulării cererii de transfer, o vechime în funcția de judecător superioară celei deținute de doamna judecător B., nu poate constitui un argument suficient pentru a conduce la admiterea cererii sale de transfer, atâta vreme cât legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor în analiza cererilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu, sub rezerva de a asigura în condiții optime funcționalitatea instanțelor implicate în procedura de transfer.

Astfel, în cauză, soluția de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dispuse de secția pentru judecători este justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege, neputându-se decela, din această perspectivă, un exces de putere în emiterea hotărârii atacate.

Verificând Hotărârea nr. 837/30.03.2023, Înalta Curte constată că aceasta este motivată, expunând corespunzător atât obiectul cererii de transfer și împrejurările pe care acestea se întemeiază, cât și argumentele secției pentru judecători pentru care a fost respinsă solicitarea contestatoarei, respectiv datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele instanțelor implicate, precum și argumente referitoare la asigurarea bunei funcționări a judecătoriei de la care se solicită transferul, care au determinat intimatul să adopte soluția de respingere a solicitării de transfer, precum și mențiunea că în analizarea cererilor de transfer de la Judecătoria Alexandria au fost avute în vedere și motivele de ordin personal invocate de titularii cererilor de transfer.

La verificarea legalității hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speță, funcționarea optimă a instanțelor implicate în analiză, având în vedere date statistice și criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context și interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

De altfel, motivul principal de nelegalitate al hotărârii CSM contestate, invocat de contestatoarea A., se referă la neanalizarea motivelor de ordin personal și profesional invocate în cererea de transfer, respectiv la împrejurarea că soluțiile de respingere s-au bazat exclusiv pe criteriul situației Judecătoriei Alexandria, instanța de la care se solicita transferul, cu ignorarea interesului privat al contestatoarei, conturat conform motivelor de ordin personal expuse în cerere.

Înalta Curte constată că situația activității Judecătoriei Alexandria, din perspectiva volumului de activitate al acestei instanțe, care depășește semnificativ media națională și a numărului de posturi de judecători ocupate efectiv, justifică respingerea cererii de transfer formulate de contestatoare. În acest sens, intimatul CSM, în analiza de oportunitate a solicitării de transfer, a reținut în mod corect consecințele negative pe care le-ar avea vacantarea postului ocupat de contestatoare asupra desfășurării în bune condiții a activității și a realizării adecvate a actului de justiție, în condițiile în care schema de judecători prevede 11 posturi, din care sunt ocupate 8, iar unui judecător dintre aceștia i s-a aprobat transferul la Judecătoria Pitești începând cu data de 01.04.2023, astfel că vor rămâne 7 posturi ocupate, din care unul este delegat la altă instanță, iar în sesiunea de transferuri ianuarie - martie 2023 un număr de 3 judecători și-au depus cereri de transfer.

Înalta Curte reține că desfășurarea unui volum de activitate ridicat cu o schemă de judecători incompletă poate afecta interesele justițiabililor prin întârzierea soluționării dosarelor, ca urmare a creșterii încărcăturii dosarelor pe judecător și a preluării de către judecătorii rămași a atribuțiilor ce-i reveneau contestatoarei.

Este de necontestat că, în analiza cererilor de transfer, trebuie avute în vedere și motivele de ordin personal invocate de solicitanți. Însă, Înalta Curte constată că în speță contestatoarea a invocat motive referitoare la efectuarea navetei de la domiciliul din Municipiul București la Alexandria, problemele de sănătate cu care se confruntă rudele acesteia, care necesită prezența constantă a reclamantei în localitatea de domiciliu, precum și utilizarea mai eficientă a timpului alocat navetei, în scopuri profesionale sau personale.

Deși reale, aceste motive nu au aptitudinea de a prevala în fața interesului public al asigurării unei activități corespunzătoare instanței de unde se solicită transferul, neavând caracter excepțional.

În ceea ce privește efectuarea navetei, deși nu se poate nega existența unui disconfort resimțit de contestatoare, totuși acesta nu este suficient pentru a da preeminență interesului său privat în fața interesului public al instanței la care activează.

A mai susținut contestatoarea că respingerea repetată a cererilor sale de transfer are ca efect interdicția reală la transfer pe o durată totală de 4 ani și 3 luni, în contextul în care interdicția legală privește doar o perioada de 3 ani.

Nici această critică nu poate fi reținută, în contextul în care interdicția transferului pe o perioada de 3 ani, în cazul magistraților admiși în profesie în baza art. 33 din Legea nr. 303/2004, are caracter general, fiind aplicabilă tuturor celor aflați în această situație, iar la expirarea acestei perioade nu se naște automat dreptul magistratului de a fi transferat la cerere.

Mai exact, la epuizarea termenului de 3 ani, magistratul are dreptul de a formula cerere de transfer, având doar o vocație la transfer, însă încuviințarea cererii se face în urma unei analize de oportunitate făcute de intimatul CSM prin secția pentru judecători/procurori, conform criteriilor legale și urmărind buna gestionare a resurselor umane în sistemul judiciar.

Totodată, este de observat că imposibilitatea organizării unor sesiuni de transferuri pentru aproximativ un an, ca urmare a declarării neconstituționalității, prin Decizia Curții Constituționale nr. 454/2020, a articolelor din Legea nr. 303/2004 care reglementau procedura de transfer, nu îi poate fi imputată intimatului CSM și reprezintă o situație cu caracter general, cu care s-au confruntat toți magistrații care îndeplineau în acea perioadă condițiile de transfer.

Drept urmare, nu se poate susține nelegalitatea hotărârii contestate nici din perspectiva depășirii termenului de 3 ani în care contestatoarea avea interdicția legală de a se transfera în cadrul altor instanțe.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 837 din 30 martie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația declarată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 837 din 30 martie 2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.