ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4307/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 1382 din 21 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtul A., solicitând casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În motivarea recursului, recurentul a arătat - în esență - că nu a invocat în apărarea sa acte normative-legi, decrete, ordine "comuniste", întrucât scopul activității contraspionajului nu avea nimic de a face cu politicul vremii și pe care acum Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității îl invocă (folosește) pentru a ataca elita unui serviciu secret al României. Între "contraspionaj" și "politic" este o netă diferență.

În cazul de față, numitul B. a recunoscut prin declarațiile sale din 19.01.1984 și 22.01.1984 că atașata culturală la ambasada SUA din București l-a contactat insistent cu diverse ocazii la Iași, Sibiu, București și Timișoara.

Recurentul pârât a susținut că, după cum rezultă chiar din declarațiile olografe din 19.01.1984 și 22.01.1984 - ale căror copii sunt anexate - B. a recunoscut că diplomata americană l-a tot întâlnit și "curtat" pentru a-l exploata informativ.

Pe de altă parte, serviciile de contraspionaj străine folosesc și ele aceleași metode și mijloace (CIA, FBI, BDS, etc.) și ofițerii lor nu sunt anatemizați ca și încălcători de drepturi și libertăți.

După ce au fost stabilite prin mijloacele muncii de contraspionaj care este natura și interesul diplomației SUA asupra lui B., cu aprobarea procurorului militar și cu consimțământul său propriu, i s-a efectuat o percheziție domiciliară, deci nu e vorba de nicio încălcare a drepturilor/libertăților sale, măsura luată neavând nicio legătură cu politicul, ci cu suspiciunea de trădare.

Din momentul părăsirii României (1988) - dată fiind dificultatea călătoriilor în exterior în acea vreme - B. a militat constant împotriva României.

Judecătorul fondului nu a ținut seama nici de faptul că B. a oferit la posturi TV românești interviuri prin care denigra subtil România și mai ales continuitatea poporului român pe teritoriul ocupat și astăzi de conaționalii săi.

Recurentul pârât a arătat că, în calitate de ofițer al contraspionajului român, și-a făcut datoria față de România deconspirând încă "din fașă" un român curtat încă din perioada studenției de spionajul străin pentru a fi racolat și ulterior folosit.

Intimatul CNSAS a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

A apreciat că în mod corect prima instanță a constatat îndeplinirea ambelor condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru reținerea calității de lucrător al Securității, în ceea ce privește persoana recurentului-pârât.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de lucrător al securității a pârâtului A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a cererii nr. x/19.12.2018 adresată de către domnul B., prin care s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate (...) în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condițiilor impuse de lege pentru constatarea calității de lucrător al Securității, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este întemeiată.

Soluția instanței de fond este pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Astfel, critica privind neîncadrarea activității recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este nefondată.

Prima condiție prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, al Securității în perioada 1945 - 1989, este întrunită, întrucât pârâtul a avut gradul de căpitan (1983), respectiv maior (1984-1987) în cadrul Inspectoratului Județean Iași, Serviciul 3, împrejurare care, de altfel, nu a fost contestată de recurent.

De asemenea, activitatea desfășurată de pârât, constând în dirijarea surselor umane pentru pentru a furniza informații despre viața personală, comentarii și relații ale persoanei urmărite, interceptarea corespondenței și supravegherea prin filaj, a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, configurând și cea de-a doua condiție impusă de textul citat mai sus, în acest sens fiind avute în vedere de instanța de fond înscrisurile depuse de reclamant, respectiv Raportul din 22.06.1983, Raportul cu propuneri de luare în lucru prin D.U.I a numitului B. din 24.06.1983, Nota ofițerului la Notele informative ale surselor "C.", "D.", nedatate, Note extras din corespondența purtată de B. cu persoane din anturaj, Note privind filajul lui B., Raportul cu propunere de finalizare a dosarului de urmărire informativă "Poliglotul" prin avertizarea numitului B..

Recurentul pârât a susținut că activitatea sa ar fi fost justificată de împrejurarea că persoana urmărită avea legături cu cetățeni străini, legături cu incidență în planul securității naționale.

Aceste apărări nu pot fi primite, întrucât contactele cu cetățenii străinii nu sunt de natură prin ele însele să conducă la configurarea unor pericole pentru securitatea națională.

Așa cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, în lipsa altor elemente obiective care să îndreptățească suspiciunea de atentat la siguranța națională, nu este suficientă simpla legătură cu un cetățean străin pentru a se reține că activitatea desfășurată de pârât a avut drept scop apărarea securității naționale.

Astfel, prin Raportul cu propuneri de închidere a D.U.I "Poliglotul", întocmit la 12.09.1984, s-au reținut discuțiile cu cetățenii străini despre perioada satisfacerii stagiului militar și "starea de spirit a tineretului studios din Iași" precum și "interesul deosebit pentru problema minorităților naționale din R.S.R.", aspecte ce nu pot fi considerate ca fiind vulnerabilități pentru securtitatea națională, prin raportare și la posibilitățile informative ale persoanei urmărite.

În schimb, prin același raport s-a reținut că "B. a adoptat o atitudine dușmănoasă față de conducerea superioară de partid și de stat", iar "Scopul lui B. a fost acela de a procura cărți interzise, care aveau un conținut dușmănos la adresa orânduirii din țara noastră". Totodată, în urma perchiziției s-au găsit "înscrisuri tendențioase la adresa orânduirii socialiste din R.S.R." și "ciorna scrisorii adresată numitei E. din Fălticeni, în care își manifesta intenția de a pleca din țară". De asemenea "B. a adoptat o atitudine dușmănoasă față de conducerea superioară de partid și de stat".

Înalta Curte, astfel cum în mod corect a observat instanța de fonf, reține că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, constituie o violare a dreptului la viața privată.

În perioada regimului comunist, orice legătură cu străinătatea, sau intenția de a părăsi țara, erau considerate atitudini extrem de grave, potrivnice regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de regimul totalitar de îngrădire a liberei circulații.

Din actele depuse la dosar a rezultat, de asemenea, că, la data de 29.10.1985, a fost întocmit Raportul cu propunere de luare în lucru prin dosar de urmărire informativă a numitului B., cunoscut sub numele conspirativ de urmărire de F., semnat olograf de pârâtul A., în calitate de maior în cadrul Inspectoratului Județean Iași, Serviciul 3.

În baza Planului de măsuri din 29.10.1985, completat ulterior, au fost dirijate surse umane pentru pentru a furniza informații despre viața personală a numitului B., au fost puse în aplicare măsuri de interceptare a corespondenței interne și externe și de supraveghere prin filaj, așa cum rezultă din nota de transcriere a corespondenței din 10.03.1986 ce a fost transmisă spre exploatare pârâtului A., din mențiunile înscrise la finalul notei de transcriere S/Serv 3/B.I, precum și din adresele din 14.03.1986 și 20.03.1986 privind filajul numitului B., ce au fost transmise spre exploatare pârâtului A..

Activitățile desfășurate și măsurile dispuse de către pârât în cadrul dosarului de urmărire informativă au avut ca obiectiv aspecte din viața privată a celui urmărit, fără a fi relevate aspecte care ar fi putut viza securitatea națională sau prevenirea săvârșirii unor infracțiuni contra statului și a economiei naționale.

Prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau viața privată a persoanei și dreptul la secretul corespondenței, pârâtul a desfășurat o acțiune abuzivă, contrară drepturilor și libertăților fundamentale.

În condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu s-au conturat suficiente date și indicii care să justifice necesitatea măsurilor din perspectiva prevenirii unor acțiuni de spionaj, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1382 din 21 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.