ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4240/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției din data de 12.07.2019 a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare și a Rezoluției nr. 1694 din 28.05.2019, date în dosarul nr. x al Direcției de inspecție pentru judecători din cadrul Inspecției Judiciare.

Prin sentința civilă nr. 291 din 20 mai 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că instanța de fond a respins administrarea probelor propuse de reclamantă cu încălcarea principiilor prevăzute la art. 14, 15 și 16 din C. proc. civ.. Recurenta reclamantă a susținut că a fost în imposibilitatea de a administra proba cu martorii ale căror declarații au fost luate în considerare de către intimată la emiterea rezoluției de clasare și în condițiile în care prin sentința recurată s-a făcut referire la respectivele "puncte de vedere". Dacă instanța de fond ar fi considerat că anumite probe nu sunt apte să ducă la soluționarea procesului, acestea trebuiau înlăturate motivat iar nu analizate și luate în considerare la pronunțarea hotărârii.

În opinia recurentei reclamante, audierea martorilor ar fi condus la configurarea unei alte situații de fapt, diferite de cea reținută de inspectorul judiciar și prima instanță.

În ceea ce privește motivarea hotărârii, recurenta a apreciat că judecătorul fondului se rezumă, practic, la o compilație din texte ale actelor emise de inspectorul judiciar și superiorul acestuia și la referiri la texte din legi și regulamente. Astfel, contrar jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, a Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate, din sentința recurată reiese că doar intimata a fost parte în proces, deoarece niciunul dintre aspectele invocate de reclamantă, prin care arăta contrariul stării de fapt reținute de inspectorul judiciar, nu a fost nici măcar evocat de prima instanță, și nicidecum analizat.

Recurenta reclamantă a mai criticat faptul că prima instanță nu a motivat de ce a menținut încadrarea juridică dată de inspectorul judiciar, deși a arătat că nu contestă dispozițiile legale care reglementează atribuțiile funcției de președinte al instanței sau că domnul judecător ar fi acționat prin încălcarea literei acestor norme juridice, ci tocmai faptul că, la "adăpostul" prerogativelor funcției, a stabilit, sarcini în mod discreționar, pentru favorizarea unor persoane, iar în privința recurentei reclamante, și cu nesocotirea prevederilor legale care protejează persoanele cu handicap, ceea ce denotă exercitarea funcției cu rea-credință.

În continuare, recurenta reclamantă a invocat adresa nr. x/16.07.2016, prin care ITM Alba a stabilit conducerii Judecătoriei Alba Iulia obligația de a asigura condiții privind posibilitatea efectuării testelor de glicemic și asigurarea unui program de lucru flexibil care sa permită un orar de mese flexibil conform necesităților angajatei, apreciind că până la impunerea de către ITM a acestei obligații, programul de lucru nu a fost adaptat la necesitățile sale.

Recurenta a mai făcut referire și la împrejurarea că întreaga muncă de concepere a minutei îi aparține, în condițiile în care redactează proiectul de minută pe baza soluției "A" sau "R" înscrisă de judecător pe coperta dosarului.

În final, recurenta reclamantă a criticat faptul că prima instanță nu a dat relevanță împrejurării că președintele Judecătoriei Alba Iulia nu a răspuns adresei nr. x/26.01.2018 prin care reclamanta a propus un sistem de lucur care să permită introducere soluției și minutei în sistemul informatic în timpul programului de lucru și nici celorlalte adrese prin care reclamanta a solicitat luarea în considerare a cerificatului de încadrare în grad de hadicap.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudența sa că dispozițiile legale mai sus menționate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pe care s-a întemeiat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluția și argumentarea o nemulțumesc pe recurentă, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Contrar susținerilor recurentei reclamante, instanța de fond a analizat activitatea inspectorului judiciar prin raportare la aspectele sesizate de petentă, în mod corect stabilindu-se că lipsesc indiciile privind săvârșirea unor fapte de natură disciplinară de către domnii judecători B. și C..

Astfel, susținerile recurentei cu privire la comportamentul colegilor și al judecătorilor prin raportare la dispozițiile ce reglementează activitatea instanțelor de judecată și la prevederile legale care ocrotesc dreptul la muncă al persoanelor cu handicap au fost analizate având în vedere și documentele comunicate de petentă, inclusiv cele atașate în completarea sesizării, răspunsul nr. x/2019 al conducerii Tribunalului Alba, precum și înscrisurile anexate acestui din urmă răspuns, documentele și informațiile solicitate suplimentar de către inspectorul judiciar la data de 21 mai 2019, respectiv 22 mai 2019, datele existente în programul Ecris referitoare la dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și punctele de vedere exprimate de către domnul judecător B., în calitate de președinte al judecătoriei, de către doamna D., în calitate de grefier șef, precum și de domnii judecători C. E., F., G., respectiv de către grefierii H., I., J., K., L., M. și N..

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta reclamantă a criticat modul în care instanța de fond a apreciat probele administrate în cauză, susținând că în mod greșit nu a fost administrată proba cu martori pentru o corectă încadrare a situației de fapt.

În condițiile în care judecătorul fondului a administrat un probatoriu complex, așa cum s-a arătat anterior, este important a se reține că modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a stabilit pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Așa fiind, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Prin urmare, criticile referitoare la greșita stabilire a situației de fapt sau greșita interpretare a probatoriilor administrate în cauză, respectiv neanalizarea acestei stări de fapt, nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluției pronunțate și nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 291 din 20 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.