ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4232/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 aprilie 2018, reclamanta S.C. Compania de Apă Oradea S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună desființarea titlului executoriu reprezentat de Nota de neconformitate referitoare la Actul Adițional nr. 18/19.04.2016 la Contractul de servicii nr. x/22.11.2011 - CS2 Servicii de supervizare.

Prin sentința civilă nr. 203/CA/2018- P.I. din data de 27 decembrie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. Compania de Apă Oradea S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței nr. 203/CA/2018- P.I. din data de 27 decembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. Compania de Apă Oradea S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și în rejudecare să se desființeze titlul executoriu contestat.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a precizat că instanța a respins argumentele formulate prin cererea de chemare în judecată și a apreciat că această respingere a argumentelor sale este cu totul netemeinică.

În continuarea recursului S.C. Compania de Apă Oradea S.A. a prezentat situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți și a reiterat motivele pe care și-a întemeiat cererea de chemare în judecată.

În drept recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 483 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicit să se respingă ca nefondat recursul.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentei obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Recurenta-reclamantă nu a indicat ca temei de drept pentru cererea de recurs vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., indicând formal prevederile art. 483 C. proc. civ. în susținerea recursului.

Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă s-a limitat, în susținerea cererii de recurs la prezentarea situației de fapt și la reluarea apărărilor exprimate în fața instanței de fond.

În ceea ce privește afirmația recurentei-reclamante conform cărora instanța de fond a respins cu totul netemeinic argumentele prezentate de ea în apărare, Înalta Curte constată că această afirmație este formală și în susținerea sa, recurenta nu aduce niciun argument care să o confirme, ori vreun text de lege încălcat de instanța de fond în analiza cauezi deduse judecății.

Or, această conduită procesuală confirmă că recurenta-reclamantă urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs în temeiul argumentelor deja analizate de către instanța de fond.

Reiterarea apărărilor exprimate deja în fața instanței de fond, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, în măsura în care această instanță are competența de analiză doar cu privire la elemente de nelegalitate ale sentinței instanței de fond.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., or în prezenta cauză recurenta-reclamantă nu face acest demers.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția reclamantei de a i se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond îl nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta S.C. Compania de Apă Oradea S.A. împotriva sentinței 203/CA/2018- P.I. din data de 27 decembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2021.