ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3924/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 09.08.2021, reclamantul A. a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj, potrivit chitanței seria x/26.02.2019, în temeiul art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentința nr. 230 din 22 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de către reclamantul A..

Împotriva sentinței nr. 230 din 22 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fisca,l a formulat recurs A., prin care a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței atacate.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea recurată este nelegală, întrucât cuprinde motive contradictorii cu natura cauzei.

Instanța de fond a constatat inițial că soluționarea litigiului din dosarul nr. x/2019 reprezintă o jurisdicție specială administrativă în accepțiunea Legii nr 554/2004, care este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție și art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013, după care, s-a dezis de aceste considerente și și-a întemeiat soluția de respingere a cererii pe dispozițiile art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurentul-reclamant a mai menționat că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. a) și art. 29 alin. (1) lit. l) din O.U.G. nr. 80/2013 și pe cele ale art. 21 alin. (4) din Constituție.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, care se circmscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamantul a formulat cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în dosarul nr. x/2019, invocând prevederile art. 29 alin. (1) lit. i), art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2003 și art. 21 alin. (4) din Constituția României.

Curtea de apel a respins cererea reținând că nu se circumscrie dispozițiilor art. 45 alin. (1) lit. a) și nici ale art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 invocate de către reclamant, întrucât nu se referă la o cauză penală ori la despăgubiri civile pentru prejudicii materiale și morale decurgând dintr-o astfel de cauză, ci la o acțiune în contencios administrativ, care a fost respinsă de prima instanță ca inadmisibilă și care se timbra, conform art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 cu taxă judiciară de timbru în sumă de 50 RON.

Soluția instanței de fond este corectă.

Recurentul- relamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii cu natura cauzei, în acest sens, arătând că instanța de fond a constatat mai întâi că soluționarea litigiului din dosarul nr. x/2019 reprezintă o jurisdicție specială administrativă în accepțiunea Legii nr 554/2004, care este scutită de taxă judiciară de timbru, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție și art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, iar apoi, aceeași instanță și-a întemeiat soluția de respingere a cererii pe dispozițiile art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Verificând considerentele sentinței recurate, se constată că susținerile recurentului sunt nefondate. Instanța de fond nu a prezentat un raționament ambiguu și nici contradictoriu, dimpotrivă, concluzia acesteia fiind clară, în sensul că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru nu se aplică în prezenta cauză, întrucât cererea pentru soluționarea căreia s-a achitat taxa judiciară de timbru, respectiv acțiunea înregistrată sub nr. x/2019 s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 554/2001 și nu intră sub incidența prevederilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, invocate chiar de către reclamant în cuprinsul cererii de restituire.

De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile recurentului-reclamant privind incidența dispozițiile art. 21 alin. (4) din Constituție, întrucât procedura de soluționare a unei cereri formulate în fața unei instanțe de contencios administrativ precum cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu intră în categoria "jurisdicțiilor speciale administrative", pentru a opera scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

Totodată, Înalta Curte observă că recurentul-reclamant nu a invocat niciun motiv de natură să justifice restituirea taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 230 din 22 septembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.