ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1024/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 august 2021, recurentul A. a formulat cerere de restituire a taxei de timbru achitată în dosarul nr. x/2020 pentru soluționarea recursului formulat.

Prin încheierea nr. 31/2021 din 27 septembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de restituire a taxei de timbru formulată de A..

Împotriva acestei încheieri, recurentul - reclamant a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând în esență că încheierea recurată cuprinde motive străine de natura cauzei și solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013:

"1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;d) când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât; e) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă; g) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională, precum și în cazul respingerii cererii, ca nefiind de competența instanțelor române;h) când probele au fost administrate de către avocați sau consilieri juridici; i) în cazul în care participantul la proces care a fost recuzat se abține sau dacă cererea de recuzare ori de strămutare a fost admisă; j) în alte cauze expres prevăzute de lege".

De asemenea, alin. (4) al aceluiași articol prevede că:

"(4) Cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea. În cazul taxelor plătite pentru cereri formulate Ministerului Justiției sau Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de restituire se adresează acestuia".

Așa după cum se poate observa, restituirea taxei judiciare de timbru este reglementată printr-o procedură specială, reglementată prin art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013.

Obiectul prezentului recurs îl constituie încheierea nr. 31 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a respins cererea de restituire a taxei de timbru formulată de petentul A..

Înalta Curte reține că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, înscris în dispozițiile art. 7 alin. (1) C. proc. civ. este cel al legalității, textul menționând expres că:

"Procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii. Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și obligațiilor părților în procesul civil."

Articolul 457 din C. proc. civ., cu denumirea marginală de "Legalitatea căii de atac" reglementează o aplicare particulară a principiului legalității, stabilind că "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac înseamnă că acestea sunt instituite prin lege, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Textul instituie o regulă cu valoare de principiu constituțional, câtă vreme articolul 129 din Legea fundamentală proclamă dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătorești, arătând, totodată, că aceasta se poate face numai "în condițiile legii".

Înalta Curte reține că, potrivit art. 45 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de restituire se adresează instanței judecătorești la care s-a introdus acțiunea sau cererea.

Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiași articol prevede că, cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa.

Dispozițiile legale anterior evocate nu prevăd posibilitatea atacării încheierii cu o cale de atac distinctă.

În atare situație, apare ca inadmisibil recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 31 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, neputând fi examinate, în tot sau în parte, criticile care privesc încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii nr. 31/2021 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.