ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3090/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.05.2022, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat instanței restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON, plătită în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, potrivit chitanței seria x/2020 nr. x/18.12.2020, susținând că aceasta nu este datorată conform art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea nr. 169 din data de 23.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru de 100 RON, achitată de reclamantul A. în dosarul nr. x/2022.

Împotriva încheierii nr. 169 din 23.06.2022 a Curții de Apel Cluj a formulat recurs petentul, solicitând anularea acesteia în totalitate și rejudecarea cauzei în fond.

În motivare a susținut, după o succintă prezentare a situației de fapt, că încheierea atacată nu corespunde adevărului, este nefondată și netemeinică, prima instanță atestând împrejurări necorespunzătoare adevărului. Astfel, a arătat că temeiul de drept al acțiunii sale îl reprezintă art. 29 alin. (1) lit. i) și art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și art. 21 alin. (4) din Constituția României, aceste din urmă dispoziții legale fiind incidente deoarece instanța de contencios administrativ exercită o jurisdicție specială și facultativă.

A mai susținut că din probatoriul administrat în dosar rezultă în mod clar că temeiul de drept invocat este reprezentat de art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la art. 21 alin. (4) din Constituția României și la prevederile Legii nr. 554/2004. Totodată, a arătat că activitatea jurisdicțională a instanței de contencios administrativ este înfăptuită de autoritatea administrativă judecătorească, instituită în accepțiunea art. 126 din Constituția României, art. 5 din Legea nr. 304/2004, a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 134/2010, care prevăd competența de soluționare a conflictelor ce privesc acte administrative după procedura bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale, consacrate de art. 14, art. 13 și art. 6 din C. proc. civ.

În continuare a arătat că, potrivit art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ exercită o jurisdicție facultativă și administrativă specială, ceea ce atrage incidența în speță a art. 21 alin. (4) din Constituția României, în contextul legal evidențiat apărând ca nelegale considerentele primei instanțe, care nu corespund adevărului, soluția pronunțată fiind astfel nelegală și netemeinică. În final, a apreciat că pentru configurarea unui precedent în speță este necesară anularea hotărârii atacate în totalitate și rejudecarea cauzei în fond, solicitând și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466-483 din C. proc. civ. și a celor cuprinse la art. 4 din Legea nr. 554/2004 și art. 6 și art. 13 din CEDO.

În faza procesuală a recursului, intimatul-pârât Președintele României-B. nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat și îl va respinge pentru considerentele ce succed.

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.05.2022, reclamantul A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, achitată în dosarul nr. x/2020 al aceleiași Curți de Apel Cluj, susținând că aceasta nu este datorată în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Instanța legal învestită a respins cererea ca neîntemeiată, reținând că partea datora taxa judiciară de timbru în discuție, fiind plătită în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj ce a avut ca obiect revizuirea formulată împotriva sentinței nr. 192 din 07.12.2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Împotriva încheierii nr. 169 din data de 23.06.2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în procedura necontencioasă, a declarat recurs A., considerând-o nelegală și netemeinică.

Cu titlu preliminar se constată că, deși titularul căii de atac nu a indicat în mod expres motivul de casare incident în speță, critica evocată prin motivele de recurs pune în discuție nerespectarea de către prima instanță a normelor cuprinse în C. proc. civ. privitoare la soluționarea cererilor de restituire a taxei judiciare de timbru, fiind susceptibilă de încadrare, astfel cum rezultă din dezvoltarea susținerilor formulate, în cazul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, în doctrină și în jurisprudența recentă statuându-se că sub imperiul acestui motiv de casare se pot include mai multe neregularități de ordin procedural săvârșite de instanță, altele decât cele menționate la pct. 1-4 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, judecata pricinii în lipsa părții care nu a fost legal citată, nesemnarea cererii reconvenționale, aplicarea greșită a unor texte de lege, precum și încălcarea unor principii ale procesului civil, altele decât cele care sunt sancționate prin celelalte motive de recurs, cum ar fi: dreptul la apărare, nesocotirea principiului publicității ședinței de judecată, principiului oralității sau principiului contradictorialității, inclusiv a principiului disponibilității părților cu privire la derularea procedurii.

Așa cum rezultă din considerentele sus-menționate, încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancțiunea nulității, pricinuindu-se vătămarea drepturilor părților prin încălcarea acestora. În concluzie, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii.

În speță, recurentul a susținut că activitatea jurisdicțională a instanței de contencios administrativ este înfăptuită de autoritatea administrativă judecătorească, instituită în accepțiunea art. 126 din Constituția României, art. 5 din Legea nr. 304/2004, precum și a dispozițiilor din Legea nr. 554/2004 și din Legea nr. 134/2010, care prevăd competența de soluționare a conflictelor ce vizează acte administrative după procedura bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 14, art. 13 și art. 6 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, a clamat încălcarea principiilor de drept prevăzute de textele de lege sus-menționate în soluționarea cererii sale de restituire a taxei judiciare de timbru.

Față de considerentele reținute de instanță în cuprinsul încheierii supuse prezentului recurs și de normele legale incidente, Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate și le va respinge în consecință.

Potrivit art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: a) când taxa plătită nu era datorată."

Recurentul-reclamant a invocat în susținerea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, achitată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, prevederile art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: "sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, referitoare la: cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea."

Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în fața instanței de fond partea a formulat o acțiune având ca obiect anulare act administrativ, care a fost respinsă ca inadmisibilă. Prin urmare, nu este vorba despre o acțiune ce privește o cauză penală, pentru a fi incident cazul de scutire de la plata taxei de timbru invocat de reclamant, Curtea de Apel Cluj reținând astfel în mod corect că solicitarea părții nu se circumscrie dispozițiilor legale invocate, ci prevederilor art. 16 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

De asemenea, în cauză, nu s-a făcut dovada că partea ar fi contestat modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2020, din perspectiva reliefată, printr-o cerere de reexaminare formulată în conformitate cu art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013.

Cât privește pretinsa încălcare a regulilor de procedură referitoare la soluționarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte reține că alegațiile părții nu pot fi validate.

Curtea de Apel Cluj a procedat la soluționarea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 527-537 din Cartea a III-a a C. proc. civ., având denumirea marginală "Procedura necontencioasă judiciară", ce constituie dreptul comun în materie de cereri necontencioase, fiind, așadar, compatibile cu natura cererii formulate de reclamant. Această procedură este o procedură specială, voluntară sau grațioasă și diferită de cea privitoare la soluționarea unor litigii, putându-se utiliza atunci când este nevoie de intervenția instanței pentru soluționarea cererii formulate, prin care nu se urmărește însă stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Altfel spus, un element important al acestui tip de cereri îl constituie absența unui litigiu, fiind vorba despre dispunerea de măsuri cu caracter necontencios, aspect de natură a contura în speță cadrul legal al soluționării demersului procesual al părții ca fiind dispozițiile art. 527-537 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 45 alin. (5) din O.U.G. nr. 80/2013, în aplicarea cărora cererea în discuție a fost soluționată în ședinta din Camera de Consiliu, fără citarea părților.

Cum, în speță, de esența acestei proceduri necontencioase este faptul că prin intermediul său nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, nu se poate susține cu suficient temei că ar fi guvernată de respectarea principiilor contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil, astfel cum pretinde recurentul, deoarece acestea constituie unele dintre principiile fundamentale ale procesului civil, fiind specifice procedurii contencioase.

În concluzie, Înalta Curte reține că prima instanță a respectat regulile de procedură incidente speței, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Întrucât aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea soluției de respingere a cererii de restituire a taxei judiciare de timbru, prima instanță analizând în mod corect solicitarea părții în conformitate cu regulile aplicabile cererilor de natură necontencioasă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză și va menține încheierea atacată.

Referitor la cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține, în primul rând, că partea nu a precizat în ce constau pretinsele cheltuieli, nu a indicat cuantumul și nu a depus dovezi ale efectuării acestora.

Totodată, față de dispozițiile art. 451-453 din C. proc. civ., aplicabile în materie, Înalta Curte reține că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți în procesul civil și, totodată, că au caracter de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

Cum soluția instanței de control judiciar este de respingere a recursului ca nefondat, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de recurentul-reclamant, întrucât este partea care a căzut în pretenții, în accepțiunea normelor legale aplicabile în materie.

Pentru argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 169 din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.